669 matches
-
Rusalii Încă-i trist tristul român După ani de represalii Și capitalism păgân. Viața lui încă e-o caznă Fără drept la sărbători Fie vară, fie iarnă... Fiu de fii rătăcitori... De atâta sărăcie Și de multele nevoi, A ajuns pribeag să fie... Vai de el și vai de voi...! Casa nu-i mai e acasă Drept altar și adăpost, Mama și copiii-și lasă Să își afle-n lume rost. Și de ani și ani nu-și vede Morții de sub
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
lor, încît caută nod în papură, cum zice românul, și, fiindcă nu pot răspunde la argumente cu argumente, se agață de pretexte pe care singuri le inventează, singuri le combat. Caută adecă pricina cu lumânarea ca și comites missi, judecătorii pribegi ai vechilor noastre domnii, ce erau trimiși în lungul și-n latul țării să judece procesele dintre oameni și, fiindcă nu găseau nicăiri certe și gâlceavă, ci pretutindene bună pace, scorneau zurba între creștini, ca să le treacă de urât, să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu a fi sporitor neamului și țării. Dar nici putință nu există pentru un asemenea partid. Izvorul întăritor al istoriei naționale, iubirea de limbă, de datini și de popor sânt înlocuite la tinerime și ceilalți prin romane franțuzești și cântărețe pribege ale cafenelelor străinătății. Un aer bolnăvicios de corupție, de frivolitate, de câștig fără muncă a cuprins plebea noastră roșie și infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacție puternică, în senzul național și istoric
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Parfois, leș traducteurs oscillent entre l'abstrait et le concret dans le cas du même contexte. Nous analysons ci-dessous leș équivalents de l'adverbe " dornic ", dérivé de " dor " : Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi pribeag pe-un alt tărâm. (Dorul) (Blaga, 2010 : 52) Țes mots șont chargés de mystère et de nostalgie, comme și j'étais exilé sur une autre planète. (Désir) (Miclău, 1978 : 183) Mystérieuse et hantée de désir tu m'appelles comme și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
va putea retipări unele scrieri mai vechi și memoriile. Însă abia postum îi apar Poezii alese. 1914-1944 și Șoim peste prăpastie, conținând „versuri inedite create în temnițele Aiudului” (1990), două volume de Memorii, intitulate Zile albe, zile negre (1991) și Pribeag în țara mea (1996), o nouă ediție a Nostalgiei paradisului (1994) ș.a. Potrivit mărturisirilor proprii, C. a ajuns la ideea de „tradiționalism și de ortodoxism, ca formulă a viitoarei dezvoltări a culturii românești”, în timpul șederii la Viena, mediul străin obligându
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Versuri clandestine (1997) pune în lumină o anume sensibilitate lirică, dar nu un poet de autentică valoare. În ciuda numeroaselor stângăcii de exprimare și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
De îmi stai posomorit Și cu ochiul trist și crunt, Parc-ai vrea să numeri prunt Unde-i valul mai mărunt. Or boierii mei nu-ți plac, Or de mine nu ți-e drag De-mi stai ca un cuc pribeag. {EminescuOpVIII 186} ARBORE Ba boierii tăi mi-s dragi Și tu, Doamne, mult îmi placi, Dar prin capul meu albit Gând frumos au răsărit Gând frumos, iubit, senin, M-a făcut să-mi uit de vin. Îmi veni, o Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe Hroet, Astfel și Ștefan Vodă când omorea boierii, Astfel și Petru Rareș când omorî pe Brateș, Astfel [și] Bogdan [arse] cetățile Lehiei, Astfel Ștefan cel Tânăr pe Arbore ucise. E râsul vechi și groaznic al neamului Mușatin. 3 [LĂPUȘNEANU PRIBEAG] 2260 au apus a mea lum[ină] Când udau a mele lacrimi pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
246} [ACTUL V] [Versiunea B] 2254 ACT V SC[ENA] PENULTIMĂ Toma face reflecțiunea lui, cum într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine, De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață Pe rând, pe rând. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gândul Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga, sunând, Și spice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună abie Și stropii îngheață Din ce în ce. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gîndu-mi Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI (din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al imaginii este acel „paltin mare/ Cu vârfuri pe ceri/ Cu poale pre mări/ Cu umbra-i rotundă/ Cu frunza-i măruntă”. În jurul lui, atât pe orizontală, cât și pe verticală, se organizează întreaga lume. Aici se încheie statutul de „pribeag” al călătorului, de fapt lipsa lui de statut (nici viu, nici mort), într-un „ținut al nimănui” (nici în „lumea albă”, nici în „lumea neagră”) în care, ca într-un labirint, trebuie să găsească (și să merite) singurul drum corect
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ustin, Mântuitorul lor, s-a jertfit acolo, pe munte, pentru ca tu să deslușești calea. A urcat la dreapta Tatălui ca să te călăuzească. Îi știi dintotdeauna, deși nici unul dintre părinții voștri nu v-a putut spune de unde a venit. Sunteți copiii pribegi ai Câmpiei, răsfățați de soare și de pomii grei de fructe. Crey se agita de parcă ar fi descoperit un asteroid de ergoniu chiar în curtea Palatului administrativ de pe Sagittarius. ― Uite! Se întoarce acum pe deal! E momentul să facem o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu fața afundată în pantalonii lui de piele. Imaginea aceea îl urmărea mereu, tulburîndu-l profund pentru că, în ciuda amintirii clare, nu știa ce se întîmplase cu mama lui și cum ajunsese să cutreiere Câmpia Pannoniei cu familia aceea de țărani scăpătați, pribegi și nu foarte prietenoși. Își descoperise puterile la pubertate și crezuse că ele sunt un dar de la Dumnezeu. Putea percepe instantaneu sentimentele care îi animau pe cei cu care vorbea sau pe care îi observa. Neștiutor, s-a repezit să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu convenea dinastiei Boszt. Și mai exista și precedentul de neuitat al familiei Williams, care votase, cu mai bine de două secole în urmă, împotriva voinței împăratului. În mai puțin de zece ani se transformase din familie ducală în clan pribeag, pierzîndu-și planeta ca urmare a unui atac fulger a forțelor armate imperiale, conduse de toți quinții. Evident, existase un pretext oarecare, dar el fusese atât de insignifiant încît istoria nici măcar nu-l înregistrase. În condiții normale, Bella al Vll-lea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
peste lucruri coroana-i protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această vreme sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și postfață Mihai Gherman, București, 1991; Opere necunoscute ale lui Costachi Negruzzi, Iași, 1918; Anthologie de la littérature roumaine des origines au XIX-e siècle. Introduction historique et notices (în colaborare cu Septime Gorceix), Paris, 1920; Cantemir Bătrânul, București, 1920; Un domn pribeag, București, 1920; Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor, I-III, București, 1920-1925; ed. I-III, îngr. și introd. Al Duțu, București, 1968; Istoria românilor prin călători, I-IV, București, 1920-1922; Mihai Viteazul, București, 1920; În Franța, București, 1921
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Prizonierul de la Heracleea, București, 1974; Prin țara marelui Ștefan, București, 1976; Drumuri și legende, București, 1979; Cer înstelat, pref. Vasile Netea, București, 1983. Referințe bibliografice: Constantin Hârlav, „Apele negre”, ST, 1972, 21; Nicolae Balotă, „Pribeagul”, LCF, 1974, 27; Marta Cuibuș, „Pribeagul”, „Romanian Review”, 1977, 2. A. F.
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
o lecție în această privință, lucru destul de rar întîlnit în literatura noastră. După cum M. Sadoveanu semnala, prin 1920, aroganța deșartă a unor proaspăt sosiți în Basarabia din vechiul regat, tot așa, în 1940-1941 și apoi în 1944-1945, și mai încoace, pribeagul slujitor al bisericii străbune și al culturii naționale se va ciocni peste Prut de "boieria și falsitatea" unor confrați de ai săi. Și oare nu acest deficit de înțelegere reciprocă constituie și astăzi obstacolul principal - cînd cele de ordin politic
Memorialistică basarabeană by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Journalistic/17159_a_18484]
-
în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă! E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare, se-mpiedică și se târăște, E condamnat în propriul vis și iese când se
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
iasă în orice fel, chiar și murind.Ce nălucire efemeră este secunda răstignităPe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții...Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă!E boală grea și fără leac și zilele și le înnoadă, Le face lanț greu la picioare, se-mpiedică și se târăște,E condamnat în propriul vis și iese când se
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]