406 matches
-
și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară." 11. "Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în țară, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo ca să caute Cuvîntul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13. În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Inima mi-e doborâtă de la atât haos și calvar. Aceleași zile gri ce mi se repetă iar...și iar... Vreau să tresalt și să strig de fericire, Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
oftează/ Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Oftează și pentru mine/ Că eu m-am pierdut de bine/ Și văz că nu-mi vine bine/ Că nu sunt pe-un loc cu tine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acum e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... își tremură vocea oltenește, hălău-uuu!, și la sfârșit, surâde mai calm. Vezi?, Că nu sunt pe-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine. Și-i cântă mai departe, încet, la ureche: Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Că nu ești pe-un loc cu mine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acuma e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... am mai cântat la gagici cântecul ăsta, dar numai ție ți se potrivește, Unde calci/ Urmă nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ți mai rămâne decât să treci strada și ești acasă. Ce fețe mirate au să aibă, ce strigăte de bucurie au să scoată atunci când o să te vadă! Au să te recunoască? N-au să te recunoască, după atâția ani de când pribegești singur prin Întuneric și ceață? Au trecut atâția ani de când ai plecat, ieri seară te conduceau la gară. Încerci să zărești ceva printre ulucile vechi ale gardului, te ridici pe vârfuri, ca să te uiți În curte, dar gardul e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din vârful muntelui încărunțit de spaimă peste noapte se tânguie vântul astmatic chiciură pe frunți de copaci în frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu mă mai trezesc Din acest vis sau agonie, La chipul tău Dumnezeisec, Mă voi gândi o veșnicie! Aș pribegi pe-ascunse căi Să nu mai fiu lovit de dor, Aș rătăci prin munți și văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra mea mă va nsoți; M-aș dărui din nou tăcerii, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea și cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interesat apoi de învățătura mea, de surata pe care o studiam atunci și s-a pornit să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci pentru circumcizii nu mai mânuia briciul la fel de precis. Tocmai închiriase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei aparținea unei ramuri sărăcite și uitate a unei mari familii evreiești, Abrabanel. Modest fierar în mahalaua Najd, la sud de orașul meu natal, habar nu avusese de pericolul ce-i amenința pe ai săi până la promulgarea edictului de expulzare. Pribegind apoi spre Tetuan cu cei șase copii, trăise aproape în mizerie, fără altă bucurie în viață decât să-și vadă fiii dobândind ceva știință de carte, iar fiicele făcându-se tot mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără direptate: Ocolii țările toate Și de bine n-avui parte, Că de mic am pribegit Tot în străini am trăit Și odihnă. n-am avut... Vine-mi dorul uneori Să mă sui la munți cu flori, Să mă jăluesc în hori Să-mi mai treacă de fiori; Vine-mi dorul câteodată Să mă sui la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
legături strânse cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndeletniciri. Ei erau socotiți „oameni de adunătură niște săraci, carile toți se găsesc argați pe la unii și alții, negăsind (e vorba de 90 de birnici din Bârlad - n.n) la ei un bou măcar”. Dintre birnicii orașului Roman, parte au pribegit „ca unii ce s-au aflat niște slugi și săraci”. În 1843 mai rămăseseră 242 birnici „și din aceștia numai 9 erau fruntași”, iar ceilalți „mijlocași”și 178 „codași”, afară de 10 surugii. Ispravnicul ținutului Neamț aprecia la 1855 că „birnicii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dură la adresa miturilor politice și religioase ce perpetuau o tradiție depășită de timpul istoric. Inovația poetică dobândește în acest volum contururi precise și tonalități dramatice, focalizarea fiind din nou asupra unui eu pribeag, rătăcind în natură și în ținuturi străine: "Pribegesc, încă, zvelt, cu arcul de-argint,/ florile de cireș, din pândă, le seduc,/ dar deja, peste munți, baștina o presimt,/ unde râsul, sub plopi solitari, mă duc/ să-l astruc". În ediția de față, volumul include, pe lângă textele poetice, două
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
degete de fum/ destramă un tâlc ce-i trist acum." Imaginile dantelate în jurul unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă/." În nopțile Albionului" rămâne liric, deși motivele sunt livrești: sunt evocați Ulisse, T. S. Eliot, Th. Morus, Chaucer. V. Nicolescu este un poet trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cărui prim sfetnic va fi. În preajma războiului ruso-turc din 1711 este numit mare hatman și participă la întâlnirile domnului cu țarul Petru cel Mare și apoi la luptele de la Stănilești. După înfrângere este silit să-și urmeze domnul în exil, pribegind nouă ani în Ucraina și Polonia. În 1720 i se îngăduie să se întoarcă în țară și este repus în drepturi. Se ocupă în special de administrarea propriilor moșii și de creșterea copiilor, chiar dacă, sporadic, va mai deține dregătorii importante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
ceea ce are mai de preț în viață: icoana de pe perete și pruncul din leagăn. în filmul „Pintea”, pe care mulți dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sluga domnii mele Necula lă o >gofă ăt >, de la domniia mea, drept 3000 aspri gata. Pentru această mai sus zisă moșie fost-au cumpărată de Dumitru Ceacărul de la Mătăsarul și de la frații lui. İar după aceia, Dumitru Ceacărul, el au pribegit cu mulți boieri ai domnii mele. Apoi, domnii mea am luat bucatele și moșii a lui Dumitru Ceacărul, cătă au avut și Încă nu s'au Împlinit asprii ce au fost de la domniia mea. Apoi, Însumi am vândut domniia mea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și Sidonule și toate ținuturile filistenilor? Vreți să-mi răsplătiți vreo faptă sau să faceți ceva împotriva Mea?” Și acest prooroc are un mare of pe filisteni pentru niște fapte care ne scapă dar care au adus mult amar ivritului pribegit pe la babilonieni. Un alt pribeag ivrit, Obadia proorocește din timpul exilului babilonian ,,1,20 Dar prinșii de război ai acestei oștiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni țara canaaniți-lor pînă la Sarepta și prinșii de război ai Ierusalimului care sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
va și muri. Ioniță moare în anul 1207 cînd asedia orașul Thessaloniki iar tronul este uzurpat de Borilă, nepot de soră al regelui, fiind înlăturat de la succesiune Ioan Asan care era copil. Acesta s-a refugiat în Valahia și a pribegit mai departe în Rusia/Halici de unde s-a întors cu trupe pentru recîștigarea tronului părintesc. Cucerește prin lupte cea mai mare parte a regatului dar Borilă se întărește în capitala Tîrnovo care este ocupată după 7 ani. În anul 1215
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o geografie precisă, Pribeaga expune la început evenimente de la Curtea împărătească din Bizanț, spre a se desfășura apoi în Valahia, alcătuind un vast tablou etnografic. Pornită în căutarea mirelui fugar, un Făt-Frumos de dincolo de Istru, Irina, fiica bazileului, Cosânzeană egeică, pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de a cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui roman de aventuri sau a unui basm de inițiere. Improprie reprezentării, se pretează în schimb ecranizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]