12,874 matches
-
Ei bine, nu există repetiție, nu există spectacol, fie el de gală, de premieră, de obișnuit, popular sau matineu, fie Tristan, fie Traviata, fie Fledermaus, fie cine știe ce să nu fie toată formația de coarde în picioare. E un lucru minunat! Pricepi ce de repetiții splendide poți face în felul acesta! Poate și asta contribue la impresionanta disciplină ce o găsești la Scala, pentru că în felul acesta nu se întâmplă enervări la repetiții, când dirijorul trebue să repete lucruri, din cauză că la celelalte
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
maestro de talia mea! Ce să-ți spun, am rămas uimit, când m’am văzut cu a treia lectură! Îți povestesc aceste lucruri pe larg, pentru că sunt realmente interesante de știut, mai ales pentru mentalitatea orchestranților noștri, cari n’au priceput încă nimic din ceea ce trebue pentru artă; aș dori din tot sufletul ca lucrurile acestea să se știe acolo. Mi’aduc aminte de veșnicele reclamații ale orchestrei Radio, care de bine de rău - nu știu - dacă făcea mai mult de
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
anul 1990. Este și cazul autoarei volumului de față, în care dialogul cu un adevărat părinte duhovnic “lasă în suflet multă pace și lumină. Este lumina care ne călăuzește pe cărarea raiului, dacă i-am pătruns înțelesul. Cu cât vom pricepe mai bine semnificația, lumina va pune stăpânire pe sufletul nostrum, înfrumusețându-l. Glasul ierarhului duhovnic reprezintă lumina care ne acoperă cu harul său. Sămânța aruncată va răsări și va supraviețui, dacă vom avea grijă să nu-I tăiem rădăcina - credința
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
a sorții, că până și o grădiniță de zarzavaturi (asemenea vieții) ,,- A fost un mic proiect, neînsemnat, poate ridicol. Dar dacă nu-mi reușeste niciunul ca ăsta, atunci ce să mai aștept de la viață?... Ce vrei dezamăgire mai mare? Poți pricepe asta? - Cred că da, dar nu înțeleg unde-i marea dezamăgire. Papa, m-am gândit bine, eșecurile de care vorbești, nu sunt eșecuri personale. - Sunt și personale, sunt și eșecurile unei generații din care fac parte și care s-a
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
adecvată realităților cu care ne confruntăm. Avem obiciul să criticăm clasa politică, dar ne plac certurile și circurile politice. Pentru noi, ele au devenit o formă de divertisment. Le gazim amuzante. Ne distrează. Tindem să votăm pe cei care se pricep mai mult la jocuri politice decît pe cei care au pregătirea, integritatea și seriozitatea de a-si servi semenii. Comportamentul nostru electoral trebuie și el schimbat. Votăm vedete de tipul Remus Cernea, în loc de a vota oameni serioși, pragmatici, încercați de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
Petrovăț pe Mlava să tragă cu urechea și apoi să raporteze ce mai vor și vlahii deputatului sârb Slobodan Perici. O altă faptă a ingeniosului nostru consul (vreau să îl rog să citească printre rânduri opiniile de față și să priceapă că despre activitatea sa subversivă se cunosc mult mai multe!) se referă la sugestiile pe care le-a dat către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni al MAE din România referitoare la căror entități să-i fie sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93954_a_95246]
-
scris lui Harold Pinter cerându-i să-i explice The Birthday Party. "Iată ce nu înțeleg: 1. Cine sunt cei doi bărbați? 2. De unde vine Stanley? 3. Sunt întregi la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe piesa." Pinter a răspuns: "Iată ce nu înțeleg eu: 1. Cine sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe piesa." Pinter a răspuns: "Iată ce nu înțeleg eu: 1. Cine sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
scris lui Harold Pinter cerându-i să-i explice The Birthday Party. "Iată ce nu înțeleg: 1. Cine sunt cei doi bărbați? 2. De unde vine Stanley? 3. Sunt întregi la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe piesa." Pinter a răspuns: "Iată ce nu înțeleg eu: 1. Cine sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe piesa." Pinter a răspuns: "Iată ce nu înțeleg eu: 1. Cine sunteți? 2. De unde veniți? 3. Sunteți întreagă la minte? Vă dați seama că fără aceste răspunsuri nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
ales Sisi, prima dată trebuise să-i explice, cât de cât, lui Menaru despre ce era vorba, iar Sisi, care, între Dinu al ei și turcoaică, juca întotdeauna un fel de rol de tălmaci, îi spusese ceva, fără ca Menaru să priceapă despre ce era vorba, de fapt, turcoaica zicând într-o românească stricată pe care Sisi nu o mai traduse: ziceam Coran, mult ai crezut, mult... - și folosise un turcism de-al ei, iar Sisi, care ajunsese s-o înțeleagă, tălmăcise
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
cînd vă scriu. Am lăsat citatele, cărțile. Nu înțeleg răutatea, răutatea voită, răutatea programată, toporul aplicat în moalele capului cînd nici nu te aștepți. Și iar mă gîndesc la fiica mea, Andreea, și-mi vine să plîng; ea nu va pricepe nimic decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta condiția mea, chiar asta
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
prezentă în sine (acolo unde există un clocot de vitalitate reținut de barajul timidității), Letiția Branea provine dintr-o familie marginalizată, marcată de greșeli istorice asupra cărora eroina nu stăruie pentru că "nu mă interesa povestea asta încurcată și n-o pricepeam". Cum părinții sînt separați, iar tatăl este închis din neclare motive politice, fata trăiește alături de mamă ("cea dintotdeauna oropsită în neînțelegere și sacrificiu") și de fratele acesteia, unchiul Ion, "profesorul cel mai bun și cel mai lipsit de drepturi din
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de tine Doamne Viața cît m-am priceput
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
Emil Brumaru Locuiam într-un orășel de provincie. Nu știam cît mai am de trăit. Însă pricepusem că orice, chiar nenorocirile, au un sfîrșit. De aceea mă grăbeam să iubesc, să scriu, să citesc... Zilele treceau... sau mi se părea mie că trec?... halandala... Cînd citeam, doream din tot sufletul să scriu... cînd scriam, mă gîndeam la
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
etichetă există un fel de încolonare și eu mi-aș dori atît de mult o adunare-petrecere ca revelioanele studenției mele la care fiecare aduce, nu ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire și la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că așa am fi aflat mai mult unul despre altul
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
să treacă fără tranziție de la o dispoziție la alta, pradă capriciului. Peste puțină vreme - când a împlinit 60 de ani și a fost sărbătorit pe scena Teatrului Național (dacă nu cumva greșesc și evenimentul a decurs la Ateneu) - aveam să pricep că mimica și mișcările fără tranziție, tehnica exprimării prin contrast, caracterizau jocul lui de actor în timp ce își recita poeziile. Era un actor desăvârșit, cabotin în sensul cel mai pur al cuvântului, fără nuanță pejorativă, ci doar de natură să ilustreze
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți-vă în fire, doamnă! Câteva clipe nu se auzi decât o smiorcăială. Doamna Marinescu începu să priceapă: "Așadar asta e ultima doamnă Jianu?!" - Da, doamnă, soțul meu, Jiji, ne-a lăsat, s-a prăpădit acum două nopți... - Cum!? Jiji...? Nu se poate! A murit Viorel Jianu...? - Da, doamnă, și... Un hohot acoperi ultimele cuvinte. Dar nu dură
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pot dacă trăiește cuvântul lor cât fulgerul arzând numai coaja de stejar, și chiar mai puțin decât fulgerul și decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am înțeles, am fost de-un leat cu ei dar nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Mai aștept două ore. - Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Și mireasa spune: "Visatul e atunci cînd un capăt al panglicii albastre îl țin eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu, copilă, cînd erai mică mai pricepeam, da' acuma normal nu mai pricep nimica. Ne puneai normal să stăm pe scăunele cu mîinile la spate - și io și al meu și ai tăi - n-aveai mai mult de patru ani, ne-nșirai așa normal și ne ziceai
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
cînd un capăt al panglicii albastre îl țin eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu, copilă, cînd erai mică mai pricepeam, da' acuma normal nu mai pricep nimica. Ne puneai normal să stăm pe scăunele cu mîinile la spate - și io și al meu și ai tăi - n-aveai mai mult de patru ani, ne-nșirai așa normal și ne ziceai poezii: Semaforul: Colo-n colț la
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]