1,698 matches
-
profesorul de filosofie Rafael Cârlan și inginerul Valer Negrea-Negrescu. „Planul de rezervă” al lui Crăciun riscă însă deconspirarea precoce, fiindcă discursurile inofensive ale „junilor turci” întâlnesc, prin intermediul inginerului, un om de acțiune al clasei muncitoare, maistrul Nelu Părăluță. Această legătură primejdioasă are un deznodământ aproape previzibil: Valer este detașat la „gura Iadului” (o mină de uraniu radioactivă) de la Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
calme, dublată de identificarea nodulilor de expresivitate nevrotică, de Cehov, și dusă la apogeu, prin intensificare stilistică, de prozele comic-absurdsardonic- cinice ale lui Daniil Harms. Există în aproape fiecare din scrierile lui Monciu-Sudinski un aer de Nep, de îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
am citit vreodată. E vorba de pancarta uriașă de la ieșirea unei fabrici în care, în anul al doilea de liceu, ne făceam așa-zisa „practică productivă”. La sfârșitul zilei de muncă (de fapt, o nesfârșită hârjoneală prostească, inutilă și potențial primejdioasă printre strunguri, aparate de așchiat și găurit), înainte de a ieși pe poarta fabricii erai interogat, în spiritul puritanismului comunist, cu litere mari, albe, pe fond roșu: „Tovarășe, ești mulțumit cum ai muncit azi?”
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
video-copil fără șansa maturizării, adultul rămîne încremenit pe viață la mintea copiilor”. Iată ce poate face o tehnocrație cu atribute totalitare (avem aici în vedere și abuzul de laptop, devenit, în paralel cu hipnoza exercitată de micul ecran, un factor primejdios), împingîndu-i pe copii și pe adolescenți într-un univers bidimensional: „În acest univers obiectivitatea devine o iluzie, deontologia o fantomă, iar opinia este distorsionată de o ploaie de analiști politici și jurnaliști, rareori competenți și mai totdeauna animați și condiționați
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
grădinilor neîngrădite, oaspeți care găsesc un desert delicios în aceste dulce-acrișoare fructe. Dar, mai ales, acidulate, căci în ele au dospit deja fermenții alcoolului. Și... La fel ca noi, oamenii, aceste ființe de felul lor blânde, pot deveni agresive și primejdioase atunci când, amețite ori, poate, visătoare, traversează cu nonșalanță șosele și autostrăzi. Iată, așadar, un nou paragraf de adăugat la biografia de mult ilustră a acestui minunat fruct, născut sub semnul păcatului. Toleranța De ce tăiam cu foarfeca mustățile pisoiului? De ce prindeam
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
care i-a cunoscut personal, capabili să-și câștige discipolii prin „limpiditatea tăioasă în gândire”, alături de G. Călinescu și Miron Radu Paraschivescu: „În ciuda megalomaniei, riscul surprizelor neplăcute pentru cine-l frecventa rămânea considerabil inferior. Miron avea epoci de-a dreptul primejdioase, oricâtă afabilitate arăta în zilele bune. Cu Călinescu trebuia să te ferești tot timpul să nu calci cumva din greșeală pe vreo sârmă invizibilă. Camil nu-și ieșea din pepeni nici când îl pisau gugumanii cei mai redutabili. Era și
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
cu oratori flamboaianți dar lipsiți de operă ca Nae Ionescu sau Petre Țuțea, pentru a-i apăra la grămadă de „calomniile” celor ce reamintesc adeziunea lor la legionarism. Este bine cunoscută fascinația exercitată asupra lui Saul Bellow de figurile tenebroase, primejdioase, incluse între cei ce populează mai toate romanele lui, de la Aventurile lui Augie March, Henderson, Regele ploii și Planeta domnului Sammler până la Darul lui Humboldt și mai departe (huligani, bețivi, agresori de diverse tipuri). Intelectualii cu tendințe de autodistrugere atât
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
avertizează: „Este și a fost întotdeauna ceva prostesc și autodistructiv să duci o viață în stil Dada, pentru că o viață Dada cuprinde, prin definiție, farse, bufonerii, purtare de măști, tulburare de simțuri, chercheleală, sabotaje, încălcarea tabuurilor, jocuri copilăroase și/sau primejdioase, trezirea zeilor adormiți și luarea peste picior a educației. Pe de altă parte, practicarea vieții Dada poate duce la crearea accidentală de noi obiecte. În vremuri de criză, cum ar fi războaiele și molimele, unele din aceste obiecte pot fi
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
o merită din plin. Plăcerea citirii ziarelor și revistelor din secolul 19 am descoperit-o târziu, abia după 1990. Departe de a fi prăfuite, aceste foi fărâmicioase, cu literele adesea șterse, au o prospețime colorată a vieții care face concurență primejdioasă cărților scrise în aceeași perioadă, dintre care multe sunt ilizibile. Deși mă tem că una din explicațiile risipirii puterilor literare la noi este tocmai publicistica, cu imperfecțiunile ei, cu viața ei scurtă, cu moartea ei o dată la 24 de ore
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
la 97.000 de exemplare. Cum populația Bucureștilor era de aproximativ 300.000 de locuitori, înseamnă că unul din 3 citeau gazeta. Dacă luăm în seamă și familiile, unde un exemplar ajunge la mai multe persoane, se poate constata impactul primejdios al presei. Caragiale face de câteva ori trimitere ironică la tiraje și e posibil ca cifrele să fie umflate, cum e totul în gazetărie. Jurnaliștii de la Universul își consolidează și ei prestigiul prin articole pro domo: „Pe zi ce trece
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
excentrica Rosalinda Fox, și atașatul naval Alan Hillgarth, pe atunci șeful spionajului britanic din Spania. Cu toții o vor face să ia o hotărâre riscantă, în care stofele și tiparele de croitorie vor fi fața vizibilă a unei existențe zbuciumate și primejdioase. Splendida proză din romanul Iubirile croitoresei reunește amintiri din legendarele enclave coloniale situate în nordul Africii până în Madridul filogerman, în perioada imediat următoare războiului civil, și în Lisabona cosmopolită, plină de spioni, oportuniști și refugiați în derivă. O aventură pasionantă
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
de exploatat informativ, dar totodată este incapabil de a păstra un secret...”) Partea proastă este că nici astăzi N. Breban nu acceptă că a fost folosit fără scrupule și că i s-au smuls declarații compromițătoare moral pentru el și primejdioase profesional pentru noi. Protestul lui din „Contemporanul” e o dovadă: „Nu, stimați domni și anchetatori sau jurnaliști, nu am fost în nici un fel colaborator și nici măcar victimă a trecutului regim, ci pur și simplu un curajos și poate iresponsabil, în
Cum ne asumăm trecutul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5611_a_6936]
-
a surmonta dificultățile diverselor partituri. Îi recomand să fie atent cu orice tentație impresarială care l-ar scoate din circuitul său firesc. Ar fi păcat să se piardă pe drumul spinos al inițierii sale muzicale, răspunzând cu ușurință unor oferte primejdioase. Mărturisesc că tinerețea și puritatea cântului său m-au mișcat profund în celebra arie „Una furtiva lagrima”. Partenera sa a fost tânăra soprană Ioana Mitu, o apariție fermecătoare, bună actriță, cu o voce suplă, plăcută, ea a creat o Adină
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
pentru limba lor, dar pe la spate trebuie să acționăm din răsputeri împotriva acestui lucru. Ei n-au cărți scrise în limba lor. N-au nici tipografia lor, așa încât avem destule posibilități de a împiedica realizarea dorințelor moldovenilor șovini, atât de primejdioasă pentru noi.ť Cu toate greutățile prin care trecea atunci, România a trimis totuși o tipografie, cărți, cu ajutorul cărora Onisifor Ghibu scoase ziarul Ardealul, mai târziu cu titlul România nouă. în românește mai apăreau, cu litere chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
suferit până acum vreo patru condamnări. Din păcate, nu pentru vreun ideal politic. Dar nici pentru un furt sau crime. Paul Cialâc este un produs special al mediului proletar din porturi și s-a lăsat de la început dus pe panta primejdioasă a taberelor de bătăuși din te-miri-ce. Din zurbală, din ambiție de mahala, de dragul unei fete, sau chiar din cavalerism” (cf. p. 187). Neperseverând și, oricum, neavând audiență în cercuri mai largi, Cialâc a rămas, până acum, în subsolul (înțesat de
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
reverse ca ulei binefăcător asupra rănilor (pp. 103-104). Intuind pericolul unei propuneri care se contura din partea oficialităților vremii și a Departamentului Cultelor, ca Biserica Greco-Catolică românească să fie integrată în Biserica Romano-Catolică din România, ambii resping cu hotărâre o asemenea primejdioasă perspectivă, fiind apărători dârji ai Bisericii Române Unite cu Roma, de rit bizantin. În acest sens laudă pe vechiul și bunul său profesor că în 1948 a preferat prigoana și umilința unei lașe părăsiri a Bisericii noastre. Admirația „ucenicului” capătă
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
încheie niciodată. Iar când se încheie în carte, va fi reluată, sub alte și alte chipuri, în cinematografie. La urma urmelor, lumea lui Philip Marlowe e una în care încă se putea trăi în liniște. Dacă nu-ți plăceau blondele primejdioase, nu frecventai tripouri dubioase și nu voiai să te îmbogățești peste noapte, întovărășindu-te cu gangsterii care-l imitau pe Al Capone, riscurile de a fi ucis erau minime. Maniacii care folosesc tehnologia pentru a distruge omenirea și ucigașii în
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
realității, pe care și le asumă o tânără soție, în vederea pregătirii evadării ei și a soțului ei dintr-o imensă închisoare în care se transformase România acelor ani. Dar să urmărim îndeaproape acțiunile Tinei Cosmin, protagonista romanului. Din Bucureștiul devenit primejdios atât pentru Andrei Cosmin, cât și pentru cei care îi oferiseră adăpost până atunci, Tina Cosmin își duce soțul la o vilă aflată la Breaza, apelând pentru transport la un ziarist britanic, Timothy Lloyd, pe care îl cunoscuseră înainte de 1944
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
a pornit Hitler ofensiva în contra comunismului? N-a inițiat el frontul anticomunist? Comuniștii fiind împotriva Credinței, nu este Hitler cruciatul ei? Și iată cum preoțimea noastră ajunge să n-audă de democrație și să se înroleze în politica cea mai primejdioasă, atât pe plan extern cât și intern, pentru Statul nostru. Cine a încercat să obiecteze că biserica este tot atât de urâtă în Rusia Sovietică și în Germania hitleristă, s-a lovit de puterea îndărătnică a confuziei. Norocul dreptei judecăți a fost
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
1974, când Mia Farrow părea să fi ajuns la locul de filmare dintr-o greșeală a șoferului, care nimerise un alt platou. E greu, într-adevăr, să redai fracturile psihologice ale unui mecanism în egală măsură fin și grosolan, patinajele primejdioase între aspirația romantică și vulgaritatea unei existențe aurite, dar presărată cu suferințe și frustrări, alături de o brută (așa cum e soțul ei, Tom). În schimb, filmul are atuurile aproape naturale oferite de high-tech-ul cinematografiei actuale. Cu investiție minimă, prin simpla „photoshop
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
polițistă, timp) sunt și ele marcate de cercetarea Orientului: de la elogiile aduse cuvântului rostit („înaripat și sfînt, după expresia lui Platon. Toți marii maeștri ai umanității au fost, în mod surprinzător, maeștri orali”), la certitudinea că acesta e mai puțin „primejdios” decât cartea („În întregul Orient încă mai există convingerea că o carte nu trebuie să dezvăluie secretul lucrurilor ; o carte trebuie, pur și simplu, să ne ajute să descoperim”). Rostirea aduce mai grabnic fericirea decât litera scrisă. „Le-am spus
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
anul 404. Dragostea credincioșilor față de marele lor păstor de suflete s-a manifestat puternic și cu prilejul celei a doua și, de fapt, a ultimei lui deportări. Unii din credincioși l-au urmat de aproape, mergând până departe în locurile primejdioase ale surghiunului său în Asia Mică, la Cucuz, înfruntând arșița și frigul, foamea și setea, primejdii din partea tâlharilor, primejdii din partea fiarelor sălbatice, primejdii din partea forurilor politice etc. Alți credincioși ai săi au păstrat tot timpul legătura cu marele deportat prin
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
mai mult ca sigur, Agârbiceanu n-o citise când scria Morarul. Marile nuvele, structural diferite de aceste dintâi povestiri, care apar după război, începând cu Popa Man (scrisă totuși în 1910) și sfârșind cu Jandarmul, nu sunt scutite de vecinătatea primejdioasă a aceluiași Slavici din Moara cu noroc, după ce tot Slavici, din narațiunile scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. Romanele incriminate de G.Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda s'acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, și viclenia-i mi-ați predat-o
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pleoape"; e un alt mod de a ne îndemna să învățăm a descifra aceste embleme ale puterii universale, ermetice doar pentru cei ce contează excesiv pe intuiția scrutării directe. Tocmai aceste scrutări sumare se refuză "vicleanul cap triunghiular", fascinant și primejdios ("pecetluit", cum ar fi putut spune Mateiu Caragiale). În cuvinte mai simple, cunoștințele se dobândesc prin studiu, aptitudinile se dezvoltă prin exersare; lumea rămâne cu adevarat pădurea de simboluri baudelairiană, în jurul celui ce nu-și educa intuițiile fundamentale moștenite prin
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]