541 matches
-
În dificultate adversarii din exterior, atât pe neotemplieri, cât și pe baconieni.“ 92 Nu poate exista nici o Îndoială aici. Cu toată puterea și teroarea lui Satana, domnia Regelui triumfător al Israelului se apropie de lumea noastră ce nu s-a primenit; Regele născut din sângele Sionului, Anti-Cristul se apropie de tronul puterii universale. (Serghei Nilus, Epilog la Protocoale) Ideea era acceptabilă. Era de-ajuns să iei În considerare cine anume introdusese Protocoalele În Rusia. Unul dintre cei mai influenți martiniști de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de vaietele muribunzilor și că oamenii mergeau pe străzi cu mare băgare de seamă să nu facă vreun rău, cu voie ori fără voie. De aceea, spătarul a luat doar trei băieți, în afară de vizitiu, anume pe Iscru, Ioniță și Pampu, primeniți cu hainele cele bune. Ghighina și-a spălat părul cu iarbă mare și l-a ondulat pe frunte, ținându-l o noapte întreagă răsucit pe cârpe. Ș-a pus pe la tâmple și pe la subraț o picătură de miere amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era un fel de chioșc acoperit cu o cupolă înaltă și care făcea legătura între două corpuri de clădire, ca un fel de pod suspendat. Aici era spătăria de vară a mănăstirii care, după ce Caragea îi alungase pe călugări, fusese primenită ca o sufragerie domnească. Zogru era confuz și disperat și ar fi vrut ca ea să-l vadă așa cum este, să știe de el și să-l iubească astfel, deși se îndoia el însuși de posibilitatea aceasta. Până într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o izgoni. Vru acum ea să-nflorească! Dar baba hâtră începu să amorțească. Blândul ghiocel credea, Și cu asta se mândrea, Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un pas grăbit de fată Ce se dorea măritată, Cârja și-o propti în horă Pe badea să-l ia la vorbă. Ar fi vrut baba o nuntă... Vorba
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era așa și cuvintele au fost cele care m-au scos la liman - le-am spus că nici Tatăl nu-i scăpase pe toți ai lui din Ceața Adâncă și că oamenii, și atunci ca și acum, trebuiau să se primenească pentru a-i scoate la iveală pe cei vrednici să rămână. Că făceau și ei troc pentru păcatele celor ce nu crezuseră În Tatăl, ca și pentru neîncrederea celor ce mă bănuiseră de neputință și că oamenii, dimpreună cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soarele binefăcător oferă gratuit lumină și căldură tuturor; visele, oricâte, fără plată sunt pentru toți viețuitorii pe pământ; vântul, când pașii își întețește și aerul primenește, nu cere plată niciodată; ploile trebuitoare ale secetei adversar sunt ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără
Gratis. In: Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt a început cositul, Arăm cu răsăritul în pământ, Ne primenim, aducem infinitul Dintre martirii neamului un sfânt.
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
de bani, În loc să lase legea războiului să-și urmeze cursul pînă cînd - cu Învingători sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea, ci războaiele mai primeniseră omenirea: conflicte dure erau, de cînd lumea, În interiorul oricărei specii. Omul avea o reminiscență bestială, bine disimulată; nu arăta că ar putea să omoare pe cineva; un miel. O făcea, nevinovat, În filmele cu violență, le căuta, intra În ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îi mîzgălise acolo lui Pollux. Carpe Diem! - cum, În rostirea unei limbi moarte ce nu vroia să moară, Îndemna un cîntec sacru; amîndoi simțeau, uneori, cum pier Încet. Thomas nu ajunsese În Legiunea Străină pentru că - În pofida părerii sale că războaiele primeneau uneori lumea - nu era În stare să omoare un om. Chestia cu Înotul poate că ar fi găsit Înțelegere. Mai tîrziu Însă, Într-o situație anume, ar fi trebuit să ia viața unui semen! Care pe care nu mai admitea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Vatican II, și adeseori înăbușită în acești cincizeci de ani scurși de la acel eveniment, papa Francisc pare să creadă că noua suflare care trebuie să dinamizeze viața consacrată ar putea deveni un veritabil start pentru o experiență nouă, care să primenească Biserica sau, mai bine zis, care să o călăuzească spre Domnul și spre bunavestire pentru care s-a născut. Avem de-a face cu o provocare epocală. Autorul acestei cărți este conștient de acest fapt și, tocmai de aceea, nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
curent aici, să-i dai să-și pună vată în urechi. Aici i-am adus flanelă, să poarte până în iunie, sub cămașă. Să nu-l lași fără nasturi la cămăși, că nu e frumos, și să-i dai să se primenească de două ori pe săptămână. G. Călinescu Aglae îi cumpără și haine lui Titi și puse să i le croiască după gustul ei, adică largi, îi cumpără ghete de box foarte mari, umplîndu-le vârful cu vată: - Mai bine largi, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Matei. Băga capul între umeri, să nu mai vadă în dreapta și-n stânga, și străbătea maidanul. În odaia lui ardea o lampă unsuroasă, murdară. Își auzea de departe copiii tușind. Ziua, muierea ținea ușa și ferestrele deschise. Soarele încălzea pereții, primenea aerul, dar degeaba. Erau prea mulți la un loc! Priveau toți prin geamuri la averea cârciumarului. Așa ceva le-ar fi trebuit. Și cu mintea lui proastă se gândea ce -lo fi adus pe negustor aici, la marginea orașului? Nu înțelegea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A Vânătorii așezaseră morții la spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
formală le așază într-un vid categorial. Pentru un om, cam cât "ține" un adevăr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cerșetorii nu le schimbă niciodată. Întru cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se măsoară după suma de erori înmagazinate, după cantitatea de ex-adevăruri. Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fost și din presimțirea timpului în care nu vom fi se înfiripă sugestia dezmărginirii melodice din orice melancolie. Inima nu e turnată pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor [...] acompaniază concertul prin fără fir”, „scrîșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pîini În brutăria dimineții”, „sîngele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel Încît traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri În fața unor spectacole mereu reînnoite. Și iată: „agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vînzătorii de fructe Își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grînele bumbacurile ca amulete” - sînt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora cînd englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini jocurile de ape / scrîșnesc din dinți marile cotidiane / și iată: agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor” (Ulise, 1) - alternează cu (sau se structurează treptat În) imnurile ce punctează din loc În loc suita poemelor, concentrîndu-și „calea lactee de imagini” În jurul cîte unui singur element tematic, apărut În discurs prin hazardul asocierilor, dar declanșînd imediat o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
direcțiile, dornică să recunoască pe cei prezenți sau numai mirată că se află în mijlocul acelei maree de oameni. Îl recunoscu pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
delicte, furturi, lovituri de pumnal date unor călători nevinovați sau unor femei care l-au respins. Bietul de tine, cât de dobitoc ești. După ce vei fi semnat condamnarea mea, ăștia tot te vor atârna în ștreang. Viața nu ți-o primenești spunând minciuni, ei știu foarte bine; faptul că tu mă vinzi n-o să însemne că scapi teafăr, o să vezi asta cât de curând. În temniță îl întâlnește pe Bruno 31 și pe Francesco Pucci 32. În timpul orei de ieșire la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și chiar ai scris că se poate zbura cu ajutorul unui aparat mecanic. Mintea ta e putredă, viziunile tale pot abate lumea de la drumul bun. Alege calea cea dreaptă până ce mai e timp și recunoaște-ți aceste păcate pentru a-ți primeni sufletul. Sufletul meu e curat ca lacrima și nu mă numesc Gioacchino. Am ales nu din întâmplare numele de Tommaso. Văd cum răsare pe frunțile voastre floarea molimei, prin urmare nu aparțineți lui Dumnezeu, ci cetății Satanei. Îl cunoști pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
maroniu, vlăguit. — O să vin într-o zi, spuse, gândindu-se la eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]