KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

ar fi înțeles despre ce-i vorba. Lebedev, care se nimerise să fie în preajmă, se apropie, privind curios plicul, încercând să-și dea seama despre ce-i vorba. — Ce-ai aici? întrebă prințul, neliniștit. De cum și-arată soarele marginea, prințe, mă culc; am spus și ăsta-i cuvântul meu de onoare, o să vedeți! strigă Ippolit. Dar... dar... chiar credeți că nu sunt în stare să desfac acest plic? adăugă el, învăluindu-i pe toți cu o privire provocatoare și parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întrebau toți cei din jur. Toți se apropiau, unii încă mestecând din mers; plicul cu sigiliul roșu îi atrăgea ca un magnet. — L-am scris, cu mâna mea, ieri, după ce v-am dat cuvântul că vin să stau la dumneavoastră, prințe. L-am scris toată ziua de ieri, apoi în timpul nopții și l-am terminat dimineață; astă-noapte, spre zori, am avut un vis... — N-ar fi mai bine s-o lăsăm pe mâine? îl întrerupse prințul cu sfială. — Mâine „timp nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aș fi sigilat plicul, n-aș fi avut parte de nici un efect! Ha-ha! Iată ce înseamnă misterul! Să rup sau nu sigiliul, domnilor? strigă el, izbucnind în râsul lui ciudat și fulgerând din priviri. E un mister! Un mister! Dar, prințe, vă mai amintiți cine a proclamat că „timp nu va mai fi“? Aceste cuvinte le proclamă un înger uriaș și puternic din Apocalipsă. — Mai bine să nu citească! exclamă deodată Evgheni Pavlovici cu o expresie atât de subit îngrijorată, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i asta? Oare am tras acum la sorți? îi privi el pe toți cu aceeași sinceritate ostentativă. Păi asta-i o trăsătură psihologică extraordinară! strigă el deodată, adresându-i-se, cuprins de sinceră mirare, prințului. E... o trăsătură de neînțeles, prințe! întări el, înviorându-se și parcă venindu-și în fire. Asta notați-v-o, prințe, țineți-o minte, căci, după cum mi se pare, adunați materiale despre pedeapsa cu moartea... Mi-a spus cineva, ha-ha! O, Doamne, ce inepție absurdă! Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sinceritate ostentativă. Păi asta-i o trăsătură psihologică extraordinară! strigă el deodată, adresându-i-se, cuprins de sinceră mirare, prințului. E... o trăsătură de neînțeles, prințe! întări el, înviorându-se și parcă venindu-și în fire. Asta notați-v-o, prințe, țineți-o minte, căci, după cum mi se pare, adunați materiale despre pedeapsa cu moartea... Mi-a spus cineva, ha-ha! O, Doamne, ce inepție absurdă! Se așeză pe canapea, își sprijini ambele coate pe masă și se apucă cu mâinile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fost cam lung, dar altfel... Spuneți totul! Măcar o dată în viața dumneavoastră renunțați la minciună! îi porunci, tremurând, Ippolit. — O, mi-e absolut indiferent! Fiți bun și lăsați-mă în pace! spuse Evgheni Pavlovici, întorcându-i spatele scârbit. — Noapte bună, prințe, spuse Ptițân, apropiindu-se de prinț. — Păi nu vedeți, se împușcă chiar în clipa asta! Uitați-vă la el! exclamă Vera și, extrem de speriată, se repezi la Ippolit, apucându-l chiar de mâini. Doar a spus că se împușcă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se împușcă la răsăritul soarelui, cum puteți rămâne nepăsători? — Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
împușcă la răsăritul soarelui, cum puteți rămâne nepăsători? — Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce dispoziții? Nu, rogu-vă; dați-mi voie; eu sunt stăpân aici, deși nu vreau să vă arăt lipsă de respect. Să zicem că și dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
defel. Dădu să se miște din loc, însă cei patru îl înconjurară, îl apucară de mâini cu toții deodată. Se auziră râsete. — Tocmai aici bătea: să fie ținut de mâini; de asta ne-a citit caietul, observă Rogojin. Rămâi cu bine, prințe. Ah, tare mult am mai stat pe scaun; mă dor oasele. — Dacă, într-adevăr, domnule Terentiev, ați vrut să vă împușcați, râse Evgheni Pavlovici, eu, în locul dumneavoastră, după asemenea complimente, dinadins nu m-aș împușca, numai ca să le fac în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
predă, sunt gata să accept rămânerea lui peste noapte în această casă, având în vedere starea lui de om bolnav, firește, cu condiția ca eu să-l supraveghez. Dar mâine n-are decât să plece unde va dori; scuzați-mă, prințe! Dacă nu predă arma, imediat, pe loc îl iau de mâini, eu de una, generalul de cealaltă și trimit de îndată pe cineva să anunțe la secție și atunci istoria va fi anchetată de poliție. Domnul Ferdâșcenko se va duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de poliție. Domnul Ferdâșcenko se va duce, fiindcă mă cunoaște. Se făcu gălăgie; Lebedev se înfierbântase și depășea deja măsura; Ferdâșcenko se pregătea să plece la poliție; Ganea susținea cu frenezie că nimeni nu se va împușca. Evgheni Pavlovici tăcea. — Prințe, ați zburat vreodată de pe o clopotniță? îi șopti deodată Ippolit. — N-nu... îi răspunse prințul cu naivitate. — Chiar vă imaginați că n-am prevăzut toată această ură! îi șopti din nou Ippolit, fulgerând din ochi și privindu-l pe prinț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Însă acum mi-am schimbat temporar intenția. Recunosc că sunt întrucâtva derutat, ca și dumneavoastră. Gândurile mi s-au încurcat; pe deasupra, chestiunea pe care vreau s-o discutăm e prea importantă pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, de altfel. Vedeți, prințe, măcar o dată în viață vreau să fac o faptă absolut cinstită, adică fără nici un gând ascuns și de aceea cred că acum, în momentul de față, nu sunt întru totul capabil de o faptă absolut cinstită, de fapt, poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a face de petrecanie la zece suflete, numai așa, în „glumă“, exact cum ne-a citit mai înainte în explicația lui. De-acum nici n-o să pot dormi din pricina acestor cuvinte. — Poate că vă faceți prea multe griji. — Sunteți extraordinar, prințe; nu credeți că e în stare că ucidă acum zece suflete? — Mi-e frică să vă răspund; totul e foarte ciudat, dar... — Fie, cum doriți, cum doriți! încheie iritat Evgheni Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se amestecase în ceea ce făcea fiica ei. „La o adică, de ce nu putea Aglaia să se întâlnească și să discute cu prințul în parc, chiar dacă, la urma urmelor, erau înțeleși dinainte și și-au dat întâlnire?“ — Să nu crezi, dragă prințe, își făcu ea curaj în cele din urmă, că te-am adus aici ca să te iau la întrebări... Eu, amice, după seara de ieri, poate că nici n-aș fi dorit mult timp să mă întâlnesc cu tine... Se poticni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o oră întreagă am stat de vorbă despre niște chestiuni care-o privesc personal pe Aglaia Ivanovna; asta-i tot. — Desigur, asta-i tot, domnul meu, nu mai încape îndoială că asta-i tot, rosti Lizaveta Prokofievna cu demnitate. — Excelent, prințe! spuse Aglaia, intrând pe neașteptate în cameră. Îți mulțumesc din toată inima că m-ai considerat incapabilă de a mă înjosi aici spunând o minciună. Ți-ajunge, maman, sau mai vrei să-l interoghezi? — Știi că până acum încă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o minciună. Ți-ajunge, maman, sau mai vrei să-l interoghezi? — Știi că până acum încă n-am avut nici un motiv să roșesc față de tine... deși, poate, te-ai fi bucurat de asta, îi răspunse povățuitor Lizaveta Prokofievna. La revedere, prințe; scuză-mă că te-am deranjat. Sper că vei rămâne convins de stima statornică pe care ți-o port. Imediat, prințul le făcu amândurora câte o plecăciune și ieși tăcut. Alexandra și Adelaida râseră și făcură un schimb de șoapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aș trage un pui de somn. — Aici, pe terasă, ca ieri? Bine. O să le spun tuturor să nu vă deranjeze. Tata a plecat nu știu unde. Servitoarea ieși; Vera dădu s-o urmeze, dar se întoarse și, îngrijorată, se apropie de prinț. — Prințe, fie-vă milă de acest nenorocit; nu-l alungați astăzi. — Pentru nimic în lume nu l-aș goni; va fi cum vrea el. — De-acum n-o să mai facă nimic și... și nu fiți sever cu el. — O, nu, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a spus acum. A încercat să mă convingă să nu intru; n-am rezistat și vă deranjez câteva clipe. În decursul acestor două ore am vegheat lângă pat; acum i-a venit rândul lui Kostea Lebedev. Burdovski a plecat. Așa că, prințe, culcați-vă; noapte... Ba nu, zi bună! Numai să știți că sunt uimit! — Firește... toate astea... Nu, prințe, nu; sunt uimit de Confesiune. Mai ales de pasajul în care vorbește despre providență și viața de apoi. Este acolo o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
clipe. În decursul acestor două ore am vegheat lângă pat; acum i-a venit rândul lui Kostea Lebedev. Burdovski a plecat. Așa că, prințe, culcați-vă; noapte... Ba nu, zi bună! Numai să știți că sunt uimit! — Firește... toate astea... Nu, prințe, nu; sunt uimit de Confesiune. Mai ales de pasajul în care vorbește despre providență și viața de apoi. Este acolo o idee gi-gan-ti-că! Prințul îl privi blând pe Kolea, care, desigur, nu intrase decât ca să discute cât mai repede despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i bine, zice, dar principalul e că veneam, de asta de fapt m-am și sculat, ca să te previn; am toate motivele să bănuiesc că în prezența domnului Ferdâșcenko nu se poate vorbi orice și... trebuie să vă abțineți.“ Înțelegeți, prințe? — Oare? De altfel... nouă ne e indiferent. — Da, fără îndoială, ne e indiferent, doar nu suntem masoni! Așa că m-am mirat chiar că generalul venea cu intenția să mă trezească pentru atâta lucru. — Spui că Ferdâșcenko a plecat? — La ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îngrijorat și avea întipărită pe el o nuanță deosebită, neobișnuită a propriei demnități. Prințul îl invită să ia loc. — Ai întrebat de două ori de mine? Poate-ți faci griji din pricina întâmplării de aseară... — La băiatul de aseară vă referiți, prințe? O, nu; aseară gândurile îmi erau în dezordine... dar astăzi nici nu mă gândesc să vă contracarez ipotezele cu ceva. — Contraca... cum ai spus? — Am spus: să contracarez; cuvântul e franțuzesc, ca o mulțime de alte cuvinte intrate în alcătuirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ceremoniosul, vorbești parcă silabisind, râse prințul. — Nikolai Ardalionovici! i se adresă Lebedev lui Kolea cu un ton aproape umil. Având să-i comunic prințului o problemă, care privește numai... — Firește, se înțelege, se înțelege, nu-i treaba mea! La revedere, prințe! spuse Kolea și se retrase imediat. Îmi place copilul ăsta pentru că înțelege repede, spuse Lebedev, uitându-se în urma lui. Băiatul e vioi, deși sâcâitor. Am avut un ghinion extrem, mult stimate prinț, ieri-seară sau astăzi în zori... ezit încă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
au venit musafirii, au băut... ceai și... eu m-am înveselit spre propria mea pagubă. Iar târziu de tot, când a intrat acest Keller și ne-a anunțat ziua dumneavoastră festivă și dispozițiile cu privire la șampanie, eu, dragă și mult stimate prințe, având o inimă (ceea ce dumneavoastră ați remarcat cu siguranță, întrucât o merit), având o inimă, n-aș zice sensibilă, dar, în orice caz, recunoscătoare, lucru cu care mă mândresc, ca să confer mai multă solemnitate întrunirii care se pregătea și așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să vă felicit personal, am avut ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu vrea să te pedepsească, îți ia mai întâi mințile. Și de-abia astăzi, la șapte și jumătate, trezindu-mă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]