629 matches
-
satul era plin de viață, Unde câmpul, plin de oameni se trezea de dimineață. Unde mâini trudeau prinosul și înălțau bucuria Cerând Domnului s-ajute ca să le rodească glia Unde-s vremurile-n care pe tăpșan se pornea hora Un prinos de bucurie pentru viața tuturora. Unde-s fetele-n altiță cu cozi negre ca și mura Și cu ochi de iarbă verde, macul roșu însuși, gura. Unde-or fi astăzi țiganii ce cântau din alăute Muzici ce trezeau iubire în
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371257_a_372586]
-
duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neînserată a Slavei Sale! În încheiere, deci, voi susține cu toată tăria
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI GAVRIIL STOICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371249_a_372578]
-
-le prea puțin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut și ne-au dăruit ei nouă!... De aceea, cartea de față (și celelalte care sunt și vor mai apărea) este foarte bine venită, remarcându-se ca un omagiu și un prinos de recunoștință adus acestor persoane pline de har, dar și curaj mărturisitor, dorindu-se a fi un pas către revenirea la realitatea normală și firească a cinstirii înaintașilor noștri, așa cum se cuvine, aducându-ne astfel aminte „de mai marii noștri
DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344979_a_346308]
-
singur înfumuratul Ionuț Răducanu. Neamul Bărăganilor nu se va pierde în colbul istoriei galopante chiar dacă nu mai e niciun descendent care să poarte acest nume. Gospodăria va fi administrată de un băiat sărman, Codrin, asupra cărui nonagenarul și-a transferat prinosul de afecțiune de care moartea celor doi fii ai săi l-a frustrat. Bocetul metafizic cu care se încheie poematic romanul tulburător, prin realismul lui psihologic, al lui Dumitru Dănăilă capătă din mers inflexiuni și valențe optimiste: „George Bărăgan a
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
neasemuită a frumuseții liricii sale. Deși ea-și deschide sufletul precum crinul cel alb în bătaia zborului prim al aducerii aminte. O poezie proaspătă, genuină, ca-n prima dimineață de luni a lumii. Aceste „mirajuri plutitoare / strecurate prin clepsidră” sunt prinosul iubirii sale de Dumnezeu, de oameni, de lumea înconjurătoare. O poezie reverberând și întorcându-se-n ecoul unei fântâni, din a cărei ciutură se adapă cei însetați de Lumină. Nici nu e de mirare pentru că sufletul poetei miroase a pădure
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
cer Cei înțelepți te vor vedea pe tine alintoasă Spre Alesul tău cum din privire nu te lasă. 67 Și asemeni nouă, în alinturi, tămăduitor Potir scânteietor, cu vin dulce, neamețitor vor bea,Mă vor sărbători cu albii crini Crescuți prinos lângă pădurea de măslini. 68 Te vei topi din nou de dor adânc De strângere, de zbatere-n prelung suspin- sub bolta senină, îmbietoare iar Armonia va triumfa râzând sub Soare! 69 Ai grijă! Depărtat/ Apropiat și Veșnic SUNT În
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
strălucitori ca două stele Iar eu în Tine sunt,- sunt una dintre ele Tu din întuneric ai măiestrit lumina Eu sunt lumină albastră, sunt pupila! Creatorul: 111 -Prin tine vede un ochi al meu frumosul Ție ți-aduc acum îndestulat prinosul Și binecuvântarea mea, ca zestre Să ți-o așezi în vastele-ți ferestre! 112 Ești plin de daruri, Tu, O! Preamărit Dar dintre darurile minunate, Neprețuit Este al Vieții și al Iubirii sfinte DAR Revarsă peste toate, Doamne, HAR! Dr.
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
aceea, relația divin - omenesc impune conștientizare: „Tu din întuneric ai măiestrit lumina / Eu sunt lumină albastră, sunt pupila!...” Și cât de binefăcătoare fi-va această divină- mbrățișare: „ - Prin tine vede un ochi al meu frumosul / Ție ți-aduc acum îndestulat prinosul / Și binecuvântarea mea, ca zestre / Să ți-o așezi în vastele-ți ferestre!...” sunt...” Puterea Cuvântului Divin, imprimat fost-a în Referință Bibliografică: Iubirea Împărătească / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015. Drepturi
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
Circe, Uran, Echidna, Hesperus, care alături de Zamolxe creau o stare de theosis, de îndumnezeire a locurilor și oamenilor mai cu seamă în zilele consacrate sărbătorilor când se practicau ritualurile specifice fiecarui eveniment sau anotimp. ”-Da, zăbovirea’în spirit, chiar de prinosul speră, când cu pustia spumă Pont -Euxin se ceartă, dă pietrei din altare mult venerata soartă.” Sigur nu este uitat nici Antroposul noetic, nici aletheia cu trimiteri clare la celebrul și arhicunoscutul dicton ecleziastic Vanitas vanitandum omnia vanitas ( Deșertăciune a
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
unei zile de primavera se oglinde în apa mării, si lacul Techirghiol printre care se strecora agale automotorul ce făcea curse între Constantă și Mangalia.Se opri într-o micuța gară a cărei denumire era anunțată de o inscripție mare,prinos al revoluției proletare, “Vasile Roaita” ce înlocuise vechea inscripie CARMEN SILVA,pentru a nu mai aminti pporului asuprit, de urmașii unui sistem perimat ce se îmbogățiseră asuprind clasa muncitoare. Din automotorul ce oprise în dreptul impegatului, pentru că mecanicul să mai schimbe
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
ai spiritualității noastre duhovnicești, fiindu-le prea puțin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut și ne-au dăruit ei nouă!... De aceea, cartea (aceasta), și multe altele, care a apărut și ca o încununare sau ca un omagiu și prinos de recunoștință, adus Părintelui Alexandru Stănciulescu, mai cu seamă că anul acesta - 2013, a împlinit 60 de ani de autentică viață pilduitoare, se dorește a fi un pas spre revenirea la normalitatea cinstirii înaintașilor noștri așa cum se cuvine, aducându-ne
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 659 din 20 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Să mă ridic dincolo de orizont obosit, dar iubind al nemărginirii fond respirind al nemuririi har peste al meu impus hotar. Sunt un impuls adus de sărbătoare prinosul se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct de paradis. Și mă amestec cu volbura de lună din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346442_a_347771]
-
lunga și aventuroasa lui viață. Unele povestiri ar putea sluji drept fresce ale unei categorii sociale din România inter și postbelică. Cu această carte, scrisă atât de frumos, Ovidiu Creangă și-a completat opera de-o viață, dăruindu-ne din prinosul sufletului său atât de delicat și generos, frânturi de amintiri ca niște fărâme de cuminecătură. CEZARINA ADAMESCU redactor, www.agero-stuttgart.de Referință Bibliografică: ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI - OVIDIU CREANGĂ
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
să umble în neprihănire vor străluci ca stelele". "Cu Dumnezeu alături și sprijinindu-te pe brațul său și noi bătrânii vom înfrunta orce ne stă în cale". Nu sunt poet, dar simt frumos, iubesc, vizez și îndrăznesc... frumosului s-aduc prinos și cerului să-i mulțumesc. Condeiul meu mă reprezintă și tot ce-mi simte inima... încerc să zugrăvesc în cuvinte. Ionel Cadar Referință Bibliografică: BĂTRÂNEȚE / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
mare pentru cuget Colindăm Doamne, colind Magii, după nopți de umblet Colindăm Doamne, colind Au ajuns la locul sfânt Colindăm Doamne, colind Unde S-a născut 'Cel prunc Colindăm Doamne, colind Smirnă, aur și tămâie Colindăm Doamne, colind Au adus prinos să-I fie Colindăm Doamne, colind Și apoi se-ntorc în zare Colindăm Doamne, colind Să anunțe vestea mare Colindăm Doamne, colind Că-ntr-un staul S-a născut Colindăm Doamne, colind Prunc Iisus ca început Colindăm Doamne, colind Pentru
VESTE MARE (COLINDĂ) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345133_a_346462]
-
începutul vieții la Țigănești-Teleorman, acolo unde am trăit acel miracol existențial de care rămânem legați prin fire nevăzute în tot restul vieții. Că pentru orice copil, părinții au jucat un rol esențial în viața mea, cărora le aduc neîncetat un prinos de recunoștință. Mama, Florica, născută Sima, a fost casnica, fiica de negustori cu rădăcini de mari bogătași din Grecia și cu ramuri în armată franceză cu rang de general. Tata, Spirea Buică, a fost negustor angrosist de cereale și a
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
zărit pe o bancă din apropierea falezei.. Străină ... (așa cum o botezasem cu roua iubiri din sufletul meu,neîndrăznind să o întreb.. ), liniștită și gânditoare, privind când la valurile ce stingeau înspumate, fierbințeala de pste zi a nisipului și aruncând pe mal, prinosul iubirii scoicilor multicolore, adunate din adâncul albastru-verzui al nemărginirii marine.....cand la cerul pe care seninul nopții de vară proiectase milioane de constelați,ca piedică, în drumul nostru spre nemurire. Nu îndrăzneam să-i tulbur revelația...Din intuiție femenina, fără
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
nu știm drumul de-i cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar venind din mine cântec de vioară În seara asta nici îngerii nu vor să zboare Cerul tăcut își cerne prinosul de splendoare Cel mai sălbatec vuet e în noi, delirant Ne înalță și ne pierde în depărtare,în neant Înaripate amurguri ne traverseaza-n fruct Cu nemărginirea simt iar că mă înfrupt În sângele tânăr ne dansează dimineți Ești magicianul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
a durerii mă -nalț acum din lut Si -n dans himeric, în lumină mă strămut! STRUNĂ AM DEVENIT Strună am devenit și arc în așteptare În sunetul zăpezilor eu îți ascult galopul Azi viscolul îmi pare cântec ce-mi aduce Prinos de alb, înfiorata-ți tandră voce, Rugămintea din privirea-ți cu păcat Ce din barbară în zeiță m-a schimbat Și suverană în imperiul de atingeri, Al simțirii ce te-a trezit din stingeri Pe tine ce altădată erai vartej
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
primăveri Ce curge prin memoria ierburilor Ca seva galbenă din trup nevăzut, Ascuns în tăceri adânc sub pământ! Aici e țara lui Verde, Galben și Albastru Imperiul luminii e vegheat de Sihastru. ÎNVIERE În inimă e tainic zvon de primăvară Prinos din cer se cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite din trecutele, azi înmugurite căutări Îmi amintesc o palidă, tristă icoană A vremurilor noastre de prigoană Dar iată! Acum lumina se revarsă blând Și simt în pieptu-mi, zbor aprig
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
posibilă trecerea barierelor lumești, ajungând acolo unde frumusețea se definitivează în mod absolut. Un suflet care-și cântă profund trăirea, poeta Mariana Mihai se descrie astfel: „Nu sunt poet, dar simt frumos! Iubesc, visez și îndrăznesc Frumosului să-I dau prinos Și Cerului să-I mulțumesc.” Poeta accentuează că vrea să-și zugrăvească trările într-o manieră simplă, însă profunzimea mesajului capătă complexitate. “Nu sunt poet, dar sunt un om Care visează în catrene... Dormind la umbra unui pom Îmi scutur
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
atâtea oseminte, Ce azi sunt fleacuri și nimicuri. Mă simt călăul vinovat; N-am fost contemporan cu ei, Să fi putut să-i fi salvat Din gheara morții, de mișei. Cuvinte le ridic, de slavă, Ca cel mai ieftin meu prinos, Că omenirea-i mai bolnavă Și toate sunt cu susu-n jos. Aș vrea să mă înalț pe-o rază Pân’ la Palatele Cerești, Să le sădesc sufletu-n vază Păzit de îngeri la ferești. Dar gândul mi-a căzut în
MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377828_a_379157]
-
veșnică, constat, cu uimire și admirație, tăria lor de caracter și verticalitatea cu care au fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!... - Preacuvioase Părinte Arhimandrit Roman Braga, astăzi propaganda în favoarea
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]