799 matches
-
Culi, după porunca ce ni s-a dat. Nu știu câți kilometri or fi, dar ne ducem. Paznicul păru a fi primit o lovitură; se trase un pas înapoi; dar îndată i se veseli pe față disperarea și o încăpățânare bolnavă. Clipi pripit, hotărând: Atunci mergem. Tot așa ar fi putut spune că se duce să se dea cu capu-n jos într-o fântână. Tâmplele iarăși i se zbătură ca sub flăcări. Așa că noi o învălim bine și frumos, urmă nana Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarză cătră nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă poată contacta dacă putea. De asemenea, îi citeam horoscopul în fiecare zi, încercând să îmi fac o idee despre cum se simțea. Stars Online spunea: „Nu lăsați nevoia celorlalți de a închide bucla să vă împingă să luați decizii pripite. Dat fiind că e puțin probabil să vă cunoașteți toate opțiunile mai devreme de începutul lui mai, vor trebui pur și simplu să aștepte“. Nu prea mi-a plăcut asta așa că m-am dus pe Hot Scopes. „Scorpionii preocupați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Așa că i-am zis lui Harry: Din descrierea mamei, Detta era cu siguranță cu Racey. Nu poți pur și simplu s-o confrunți pe Detta? El: Ai înnebunit? Ai vreo dovadă? Nimeni nu se implică într-o situație făcând acuzații pripite. Nu se va întâmpla nimic până nu am o dovadă. Mai târziu Colin mi-a spus că Harry refuză să accepte realitatea. Nici o dovadă nu va fi vreodată de-ajuns. Pe scurt, o să fac treaba asta afurisită până la sfârșitul veacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta este scutit de a trage concluzii pripite care l‐ar duce să acționeze greșit distrugând, cum a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu într‐acolo, întru a‐i deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
intri în Casa lui Dumnezeu, și apropie-te mai bine să asculți, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2. Nu te grăbi să deschizi gura, și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, și tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe. 3. Căci, dacă visurile se nasc din mulțimea grijilor, prostia nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor. 4. Dacă ai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Însoțită de optimism și blândă veselie, se fabricau și tot soiul de dulciuri care stricau stomacele copiilor și care Îl făceau pe profesorul Marin Foiște să umble la școală cu buzunarele pline de ghindă - remediu știut din vechime pentru potolirea pripitelor burți. Ghindele acelea nu din pădure le lua, ci din singurul stejar care rămăsese dintr-un codru bătrân, atunci când În locul vechiului drum de căruțe fusese tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia, În nopțile senine și fără lună, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
casă când, deodată, simțise așa, ca niște cuțite În burtă. Se Întorsese scurt din drum, lăsase bicicleta sprijinită de gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu și se avântase Într-o cabină a umblătorii din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă și pozițiile inamicului, însă, fură nevoiți să recunoască dificultatea de a câștiga o victorie pripită. Hideyoshi își instală prima tabără pe Muntele Ryuo, un platou înalt, la nord de Castelul Takamatsu. De acolo, putea privi direct castelul propriu-zis. De la prima vedere, putu să observe așezarea terenului și să aprecieze legătura dintre fortărețe și castelul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este un lucru pe care trebuie să-l spun imediat: dacă Nobuo și Ieyasu știu că Shonyu mă va susține, cu siguranță vor începe să ne amenințe, în toate modurile cu putință. Nu reacționa în nici un fel. Nu face nimic pripit. Ikeda Shonyu și Mori Nagayoshi au fost întotdeauna oameni viteji și mândri, plini de un mare dispreț față de inamic. De cum lăsă jos penelul, trimise scrisoarea la Ogaki. Peste două zile, însă, în seara de cincisprezece, de la Ogaki sosi un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strategia lui militară. Crezi că un om ca el ar lăsa apărarea cartierului său general pe mâna unui general incapabil, oricât de grăbit ar fi să plece? Orice ființă omenească poate fi mai prejos de capacitatea sa obișnuită, când acționează pripit. Hideyoshi a sunat adunarea și a plecat într-o asemenea grabă, încât s-ar fi putut crede că și-a pierdut mințile la vestea înfrângerii de la Nagakute. Nu trebuie să pierdem ocazia asta de a da foc cozii Seniorului Maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rahat, care, în ciuda faptului că era de rahat, era foarte populară. Luke probabil că avea toate discurile lor. —El e, mi-a răspuns Mike. De unde îl știi? am întrebat cu nonșalanță. Nu voiam să mă fac de râs trăgând concluzii pripite. Pentru că a fost AICI! a scrâșnit Don cu ochii stând să-i iasă din orbite. Aici! Cu NOOOOI! Pe bune? am murmurat cu inima tresăltându-mi în piept de speranță. Și cum era tipul? A urmat un cor de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zi s-a întors fiica mea din Anglia. Mă gândeam la data de cincisprezece încă de la dezastruoasa conversație cu cea al cărei nume devenise tabu și care îi dăduse naștere copilului meu, dar în vâltoarea de întâmplări care urmase plecării pripite de la Chowder Inn, fusesem prea preocupat ca să mai țin socoteala datelor. Era, într-adevăr, cincisprezece, dar în clipa aceea eram prea detașat ca să-mi mai aduc aminte. După ce am închis anticariatul la ora șase, Tom, Lucy și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spune ea. Chiar e. Îmi ia câteva secunde să fac legătura. Apoi mă străbate un fior de panică. Mii de gânduri îngrijorătoare îmi trec imediat prin cap. Dar apoi îmi spun să nu îmi fac griji. E ridicol. Trag concluzii pripite. Mi-o ia imaginația razna. Cu siguranță... cu siguranță Adam nu ar fi invitat.... adică pe cineva lucrând la aceeași companie ca mine? Deschid gura să vorbesc, dar nu iese nici un cuvânt. În loc de asta, trag aer în piept și aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tare să mă uit la artă. Foarte mult. Întrebam doar așa. Ca să fiu singură. Dacă doriți să vizitați muzeul, vă pot chema un taxi. Voiați să‑l vizitați? — Ăăă... Ia să mă gândesc un pic. Să nu iau o hotărâre pripită. Ăăă... nu știu, zic prudentă. Puteți să mă lăsați o clipă? — Sigur, zice băiatul, aruncându‑mi o privire ușor ciudată și mă așez pe o bancă albă, concentrată. OK, uite care‑i treaba. Normal, vreau să mă duc la Guggenheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii autorităților, faptul de a fi filozof nu reprezintă un delict, dar practicarea alchimiei este pasibilă de pedeapsa cu moartea. — Alchimistule! Acest străin este alchimist! Dar șeful patrulei n-are de gând să tragă concluzii pripite. Dacă bărbatul acesta este Într-adevăr un alchimist, se cuvine să-l ducem la marele judecător Abu Taher. În vreme ce Jaber-cel-Lung, uitat de toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce le vei spune tovarășilor tăi? N-am să le dau spun nimic. Voi pleca. Pașii mei se vor alătura pașilor tăi. O spui atât de liniștit, ca și cum ar fi o hotărâre gândită Îndelung. — Acesta e adevărul. Nu mă port pripit. Am fost cel mai credincios slujitor al lui Nizam al-Mulk, am crezut În el. Dacă Dumnezeu ar fi Îngăduit-o, aș fi murit apărându-l. Dar de multă vreme hotărâsem că, dacă stăpânul avea să piară, nu i-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întreb înfricoșată, l-am convins să ce? Ea spune, să fie cu mine, să mă ajute, mi-a telefonat de dimineață și mi-a promis că vine la mine mai târziu. Minunat, Yael, răsuflu eu ușurată, dar nu trage concluzii pripite, nu vei primi de la el niciodată ceea ce îți dorești, va trebui să te bazezi întotdeauna doar pe tine însăți, iar ea zice, nu este adevărat, sunt sigură că se va răzgândi, eu îi privesc părul scurt, ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prezinte noua teorie evoluționistă. Vorbește tare, graseiază cu plăcere, mă încolăcește și mă descolăcește cum vrea el, se simte în largul lui. Plimbăreții de pe alei întorc capul după el - are o eleganță, o nonșalanță care nu se împletește cu gesturile pripite și stresate ale celor din jur. Ieșim din Cișmigiu. Îmi spune că e de spiță boierească, din neamul Beligrazilor. Îl mai cheamă și Abis-Uican. A scris o carte despre Vlad-Țepeș, pe care îl vede înrudit cu Beligrazii. Orice intelectual din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu sunt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți... Nadina o asculta și nu pricepea bine, dar glasul ei o mângâia și-i alină în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu, fetițo, halatul, repede și pe urmă... Se răsuci pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]