1,457 matches
-
turistice emblematice pentru cultura localității Pârscov este Casa Memorială „Vasile Voiculescu” situată pe partea stângă a șoselei, în apropierea locului unde se ține Târgul tradițional săptămânal și al podului de peste apa Buzăului. Privită din stradă pare o casă tradițională cu prispă de lemn, veche și solidă totodată. În curtea casei câteva elemente alcătuiesc un univers specific familiei scriitorului și zonei: câțiva pomi, arbuști și câteva flori dau viață peisajului, o expoziție de cruci adunate de pe dealurile din jur leagă prezentul de
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
părintești are o arhitectură cu temelie de piatră, specifică localității, cu hol pe mijloc și patru camere dispuse simetric câte două de o parte și de alta a acestuia. A fost inaugurată în octombrie 1989. Pe peretele exterior, comun cu prispa casei se află o placă depusă de Societatea Medicilor Scriitori și Publiciști din România la prima ei Conferință Națională din 1991, în semn de omagiere a medicului scriitor Vasile Voiculescu. Pe un medalion fixat pe aceasta este imortalizat un adevărat
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. Un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-așează ca final la încleștare
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuosul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Stihuri > Semne > ÎNTOARCERE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului adesea mă întorc în sat să-mi scutur sufletul de rouă, la poartă lacătu-ncuiat îmi frânge inima în două. e tristă prispa de-altădată, fântâna doarme pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme cată, ce-aș dori să mai ajungă la tărâmul de-altădată. mă privește casa tristă, parc-ar vrea să mă blesteme, tot aștept pe vechea prispă glasul mamei să mă cheme. nu se-aude, e zadarnic, unde s-or fi dus ei oare? tatăl meu cel bun și harnic, mama mea cea iubitoare... luni, 28 iulie 2014 Referință Bibliografică: întoarcere / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere.Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
de data aceasta am parcurs drumul până acasă într-o tăcere deplină. Atât eu cât și bunicuțu eram scufundați în marea liniștii interioare, pătrunși de bucuria înălțării sufletești din timpul slujbei. Ajunși acasă, ne-am scuturat zăpada de pe haine, pe prispă, apoi am pășit îmbujorați în căldura camerei, ce ne-a învăluit în parfum de brad și aromele ispititoare ale bunătăților gătite, cu dragoste și pricepere, de bunicuța Petra, așezate cuminți pe plita în care focul se domolise. - Sărut mâna, bunicuțo
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
un nor spre casă m-a gonit Și cât de-aproape-am fost atunci de glie; Iar ca s-ajung mai repede în sat, Într-a fântânii roată m-am rotit Și-n stropi căzuți de ploaie m-am uscat Pe lutul prispei ce l-am încălțat Când prima oară-n viață am pășit; Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare, Mă legăn în clopotnița bătrână Vestind în bronz de clopot sărbătoare: E vineri, este “Vinerea cea mare ” Când cuiu-a sângerat în a
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort decât viu, înpleticindu-se ca un om beat, și cu un ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
să mă regăsesc, să mă văd pe mine prin ea, o mogâldeață de om. Îmi stârnește dorul după verile călduroase și frumoase, după plimbările zilei prin colbul fierbinte al uliței, de cireșul din spatele casei, de florile vesele din fața casei, de prispa casei bunicii unde dormeam în verile călduroase, de șira de paie din spatele casei de bunica și bunicul care nu mai sunt... Deodată, simt o moleșeală a mânuței, desprinzându-se de mâna mea, semn că suflețelul cel mic a adormit și
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
ochiul tău vizionar! Prind din zbor ideiile tele ... Că sunt duci picuri ce cad; Tu stai la msa de brad ... Vântul tremură-n perdele; Masa-i singură și tristă, O zărim de la fereastră ... În pahar floarea albastră; O mușcată de pe prispă Mai șoptește din petale... Și dintr-o frunză pălită: “N-aștepta, dragă iubită, N-are să-ți mai iese-n cale.” Geaba-mi chemi copilăria! Nu se-ntoarce, e-n zadar; Stă-n pădurea de stejar, Fiindcă acolo-i fericirea... Tu
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
în vârful Rarăului - sfântă cocardă Soți muzicieni - ea zilnic cu trompeta el cu trombonul În jurul raței - o mână de grăunțe stelele-n unde Cad castanele - greierașul se teme de-un asasinat Corbu-n travesti cântând ca turturica - sosesc vulturii Urme pe prispă hoțul furând umbrela - toamnă târzie Sosesc berzele vin din sud cu prunci în cioc - teroare în sat Frunză galbenă pe părul alb al mamei - semne de toamnă Vulpoiul simțea doar mirosul găinii nu și al florii O crizantemă pe crucea
HAIKU & SENRYU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349897_a_351226]
-
trebuie băută cu măsură, pe pereți sunt expuse caricaturi: „De mâine montez apometrul la butoi.”, „Vecine, nu mai bate în țeavă!”, „Vorbești stereo sau văd eu dublu?” etc. Casa tradițională din Gurghiu este alcătuită din: târnaț, hol, un fel de prispă, pe care se află preșuri de cânepă, camera din față sau casa dinainte, casa din mijloc, bucătăria sau tinda. În camera din față sau casa dinainte se află patul pe care este expusă zestrea de nuntă pentru fete (perini, țoale
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
atât prin plăcerea de a munci și de a crea, prin respectul față de tradiții, modestie, cât și prin blândețea chipului și a sufletului. Casa din Hodac are în curte: fântână, meliță, plugul cu teleguță, urzar și este alcătuită din: târnaț (prispă), camera a dinainte și camera dinapoi. În târnaț sunt expuse blide cu ștergare, dovleci, șiraguri de fructe puse la uscat, cucuruz. În camera a dinainte se află: car (pat) cu haine, cu țoale, țolinci, perini, lipidee (cearșafuri), pe pereți sunt
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
v-am tot dorit./ Bine-mi pare c-ați intrat,/Că demult v-am așteptat/Tot cu pită și cu sare/ Și cu veselie mare.” Căsuța din Solovăstru este alcătuită din: tindă, casa dinainte și casa dinapoi. În tindă (hol, prispă) se țineau produse pentru a fi ferite de ploaie și se agățau la uscat: cucuruzi, cununi de ceapă și de usturoi. Tot aici se afla o laiță pe care se putea dormi la aer curat și pe care ședeau feciorii
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
zicea, citiți: Prima literă din ABECEDAR. Acuma poate ați uitat, Atunci erați de-o șchioapă, Și vă chemam să vă scăldați, La CIOFU-n vechea troacă. Acum sunteți la LICEU, În școli profesionale, Și cunoașteți că e greu, Ca la prispa casei tale. Voi ați uitat c-am fost colegi, Dar n-ați uitat cred școala, Priviți-mă cu ochii reci, Cum ne privea și PROFESOARA. ZLATNA 1958 Referință Bibliografică: Pentru uitații mei colegi / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PENTRU UITAŢII MEI COLEGI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348201_a_349530]
-
succes încununat de apariția zorilor. Cum Istrate știm că nu avea amintiri în domeniu, când se dădu jos din pat constată că este foarte înalt și are un trup atletic, chiar dacă picioarele îi cam tremurau. Cafeaua i se servi pe prispă unde, înconjurat de niște copii frumoși și cuminți, Istrate povesti o mulțime de aventuri și întâmplări văzute la televizor dar adaptate, acum, naratorului. Vergi veni cu afinata de ritual și mezelicurile, îl sărută pe gură, iar Istrate ajunsese la concluzia
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat de prunc. Pe unde, pentru cine visezi, mamă? E dorul necuprins. Atâtea șoapte. Genunchii gem, inima te doare, în gând este ascunsă-ngrijorare. Am fost, îți sunt
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
plece, perfida, cu tine de mână. Acum te rog, în șoaptă cerându-mi iertare, Spune! Voi mai fi ce am fost? Pentru cine? Unde? Sărut-mâna măicuță! Sărut-mâna, măicuță! În fața ta, am revenit să mă închin. Te văd cum stai, pe prispa casei, tristă și-n mintea ta te-ntrebi de vin sau nu mai vin. Te strig, iar tu tresari. Din ochii tăi, măicuță dragă, puhoi de lacrimi izvorăsc. Sărut-mâna, măicuță! Mă strângi la piept, iar amintirile copilăriei, mă invadează, mă
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
în ampla-i vervă muzicală, Când ne punea să cântăm pe stradă. Ne stimula să visăm la iubire cântând, Să umblăm stingheri, muzici fredonând, Să aruncăm orice frică chiar făr’de frică, Râca și ura s-o aruncăm afară pe prispă. “Nicicând să nu revărsați răul pe drăguț, Chiar de primești ce dorești cam răruț, Să-ți păstrezi drăguțul în minte neîntinat, Să nu-i calomniezi amintitul prin necurat!’’ Om de treaba proful ăsta ce și el iubește, Ne zise că
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
STELARI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „Apusul zâmbește și ne-nconjoară Stele căzătoare se aud trecând”. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul roșu, iar celălalt, galben. Seară de seară, până adormeam, număram stelele căzătoare, luându-ne la întrecere, cine numără mai multe? Într-o zi, curioasă, l-am
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]