425 matches
-
întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
liniștește-te măcar cu limba. Și dacă nu poŃi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău. Și de nu poți lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Și de nu poŃi sta la priveghere, priveghează măcar șezând pe patul tău, sau chiar întins pe el. Și de nu poŃi posti două zile, postește măcar până seara. Și de nu poŃi până seara, păzește-te măcar să nu te saturi. De nu ești curat în inima ta
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ei, oriunde ne aflăm suntem sub privirile ei. Cineva afirma la un momentdat că pentru a reprezenta cât mai bine portretul unui sfânt, trebuie să fii tu însuți un sfânt... În Munții Neamțului, la loc de rugăciune, în cadrul Mănăstirii Secu priveghează alături de alte odoare de mare preț și o icoană ce ocrotește inimile monahilor și tuturor închinătorilor. Ea revarsă asupra tuturor bunătate și bogate mile. Cel mai deosebit dar pe care l-a primit Mănăstirea Secu, păstrat cu sfințenie până astăzi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era agoniei?... Ne-asediaz-atâtea întrebări, Accentuând a chipului paloare Și ne rămân tot mai reduse zări Sub semnul, asasin, de întrebare...
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde va domni etern. Și așa noaptea cădea, Ziua iar o alunga, Mii de stele răsăreau Și pe boltă străluceau, Mii de vise privegheau, Scânteiau și se mândreau Că-ntre rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca la început, Deși atâtea toamne au trecut Ești încă tot frumoasă și gura ți-e fierbinte! Tu ai știut că din puținul pâinii, Să-ndestulezi pe vârstnici și copii Și nu te-ai plâns că orele-s târzii Când privegheai, până s-au stins bătrânii... Copiilor le-ai fost și pildă și îndemn, Să știe cum să meargă pe cărare, Să dea din prea-puțin și celui care n-are, Căci doar așa prin viață se poate trece, demn! Iar astăzi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n decolteul zilei plutesc arar cocori când somnul priveghează cutia de comori atunci e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde toamna povești în răsărit iar frunzele sub pleoape ascund o altă dramă prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Max în rând, fie și numai în amintire. Și Omar? Godun îl pusese totdeauna la număr, dar el ce mai putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vecine plecă la biserică, să cheme dascălul și să-i aducă drapelul. Din capul străzii soseau cetele de copii din groapă. Se alergau, stârnind praful în urma lor. Întunericul căzuse repede. În curte se adunaseră vreo cinci babe, venite să-l privegheze pe răposat. Văduva scosese câteva bănci și le pusese afară, pe lângă perete. Golise o odaie și adusese lămpi, din vecini. Se îmbrăcase într-o rochie neagră și pe cap se înfășurase cu un fișiu negru de mătase. Prin ferestrele deschise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se uită cu dragoste la copilul acesta, altădată curat la suflet, pe care l-a cuprins febra mare și înjură crezând / că demonul din om cu demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am aflat de ce voivozi sunt sfinți. Cinci sute de ani au trudit aici la cetate, îmblânzind soarta cu aur odăjdii și icoane de argint, priveghind din zori în asfințire, cu pieptul de zale și de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spre Dumbrăvi. Ieșeam mereu din biserică să văd ce se întîmplă. Mă duceam până la cimitir, mă întorcea printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-ai rămas cu ceilalți, să-l priveghezi, i-am spus când am zărit-o așezată pe o piatră pe marginea șoselei. - O să-L priveghem toți, toată noaptea, răspunse Ilaria fără să mă privească. Ne-a spus părintele să ne adunăm toți și să petrecem noaptea în biserică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-ai rămas cu ceilalți, să-l priveghezi, i-am spus când am zărit-o așezată pe o piatră pe marginea șoselei. - O să-L priveghem toți, toată noaptea, răspunse Ilaria fără să mă privească. Ne-a spus părintele să ne adunăm toți și să petrecem noaptea în biserică. Dac-ar intra întîi rușii și ne-ar vedea strânși în biserică, poate se îndură de noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nani nani”! m‐adormea Să‐mi fie somnul mai ușor, Mama mea! Stând lângă leagăn, mă privea și‐n toată lumea nu avea Mai drag și mai dorit odor, Mama mea! Iar când vreo boală mă‐ncerca, Ea nopți întregi mă priveghea și se ruga lui Dumnezeu, Mama mea ! și dacă astfel mă iubea 36 Cum aș putea s‐o uit pe ea? și cum să n‐o iubesc mereu, Pe mama mea? Versuri care, după cum spuneam, se completau armonic și într
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
aici să faceți bine să ieșiți afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și totuși, fără glumă, uneori am impresia că e cam prea multă ordine pe biroul meu. Cosmina se desprinse încet, dar, ca să nu-l supere, îl luă de mână. — Să ne așezăm, spuse. Vreau să-ți spun ceva. L-ai privegheat, ai văzut... Părea liniștit... — E ceva ce nu-mi spui în legătură cu cartea ? — Ce-ți veni ? — Nu înțeleg. De ce să fi încercat tataia să coboare scările și, mai ales, spre miezul nopții... Nu mai ieșise de mai bine de un an
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce frumoasă era maică-sa, cu rochia ei albă pe care o îmbrăca doar ca să se pieptene în fața oglinzii și să se întindă în pat, lăsând copiii să-i pună un mănunchi de flori între mâinile împreunate și s-o privegheze. Melania era acum un copil, îl privea nedumerită, împingea leagănul, crezând că legănatul va face să-i crească brațele și picioarele. Îl privea ca pe o jucărie, deși i se spusese că e mai mult de-atât. Atunci când tunelul se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau și femeile și copiii și strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pînă departe. 44. În ziua aceea, s-au rînduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mîncare, cele dintîi roade și zeciuieli. Ei au fost însărcinați să adune în ele din ținutul cetăților, părțile hotărîte de Lege preoților și Leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința) sunt dovezi indirecte ale perpetuării vechii cutume funerare în nordul Dunării. Într-un ținut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puncte albe pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nimic excesiv! Desigur, nu îi este străină preocuparea securitară, dar aceasta nu are nimic exagerat, împins dincolo de limitele firești: într-un anume fel, să veghezi înseamnă să protejezi. Înseamnă, totodată, să rămâi treaz - așa cum o dorea Brecht! Dar și să priveghezi, să veghezi la căpătâiul unui mort - și atunci intensitatea afectului poate deveni meditație. E omenesc să veghezi, în schimb, să supraveghezi depășește acest cadru și se transformă într-o greșeală, într-o deviere ce trebuie semnalate și, implicit, sancționate. Supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
liniștea și tăcerea. Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]