420 matches
-
oameni de știință. Într-o pace impresionantă odihnește aici sufletul acestui vechi și interesant popor. Sâmbătă seara, la teatrul Conservatorului, concert, dansuri artistice și dansuri populare. În sală un număr mare de nasuri respectabile, unele serioase și impozante, salutând, dominând, priveghind între ochi mari și sprincene puternice. Portretul lui Alexandr Nicolaievici Jghent Istoria Gruziei și a poporului gruzin. Al. Nic. Jghent presupune că Gruzinii locuiesc aici din adâncă vechime. Și că Bascii s-au mișcat de aici cu o undă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Creator fiind de fire A salvat o omenire... Adunând turma mereu El, o scapă de cel rău. De cel ce ne scoate În cale Doar lucruri amăgitoare. Și-n deșertăciuni ne-afundă, În suflet să ne pătrundă Veșnic voi să privegheați! Ca să nu fiți Înșelați Căci cu ochi-nlăcrimați De pe cruce vă privește Iisus Cel ce Pătimește! Deci, vă Întoarceți la Hristos Să vă fie de folos! Să primiți mic cu mare Sfânta Binecuvântare! Copiii mei luați aminte La ale mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Cată, Tu, cu Îndurare Către noi, Iubit Părinte Și ale tale „Daruri Sfinte“ Le revarsă peste ei Peste copilașii Tăi! Amin! În Noapte 27.07.2007 În miez de noapte Te aud Iisuse Cum tu vii Și mulți Te-așteptă... Priveghind Luptându-se cu somnul Ispitelor. Te aud, Te văd, cum vii Și mă cutremur De-al meu trecut, Și fapte de rușine Pe căi străine Departe, de lângă Tine Lumină, eu nu am găsit Așa cum, E lângă Tine! Aș spune tuturor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
agriculturii", ci și prin centrele industriale, unde meseriașii se ocupă în afară de domiciliul lor, la vreo fabrică, uzină etc. Comitetele de conducere a creșelor și a sălilor de copii vor cuprinde și membri ai corpului didactic elementar, "spre a se putea priveghe la menținerea regulilor de educație și a se alcătui la finele fiecărui an școlar un raport general asupra situației serviciilor acestora". În aceste săli de copii, după modelul cărora par a fi concepute actualele case de copii, "se vor primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care ne-au pastrat neatinse numele, limba, credința și datinele strămoșești. Tot ei vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-a căror ochi văd de sus. Ei, da! nu mă sfiesc a spune că, dacă Alpii mă surprind și mă uimesc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cobor și intru în căsuța modestă care până ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs o lacrimă înduioșat de scena tristă. Mă apropii de mama, o strâng în brațe și o strig. Dar ea nici nu mă aude, nici nu simte c-o strâng în brațe. Înseamnă că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
definitiv pe părinții mei și pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
omenirii. Eră în care să înflorească toate națiunile lumii, ideile de egalitate și justiție generală să triumfe, să devină realitatea însăși.“ („Nobila misiune“, Steaua, martie 1989) DARAGIU Gheorghe „Glorie frumoaselor noastre ninsori De gânduri, de fapte, de pajere Ce ne priveghează Carpații și Marea Glorie gândului liber și treaz; Fie-ne în veci biruitoare urarea: Glorie Partidului nostru comunist, Glorie Marelui Conducător, Glorie faptelor sale.“ („Glorie Marelui Conducător“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 25 iulie 1987) „CEAUȘESCU e numele care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail Sadoveanu, în amintirile despre Domnu’ Trandafir, această latură a personalității învățătorului său: Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieții din clasă erau cu monitorii. Domnu’, în grădină, priveghea la descărcarea unui car cu fân. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rânduială. (s.n.)<footnote Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul de la catedră, Editura Tineretului, București, 1962, p. 11. footnote> *** În cei 27
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc se ridică, dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă: Piei Satană!! Piei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uită, Spunând mereu : Darnic este Dumnezeu, 201 Mulțumire 16.05.2006 Și Natura striga-asa : « Mare e Puterea Ta ! » În Noapte Târziu 01.09.2005 În miez de noapte târziu, Te aud Iisuse cum Tu vii, Și mulți Te așteaptă priveghind, Luptându-se cu somnul. Te aud, Te văd cum vii, Și mă cutremur, De-al meu trecut Și fapte de rușine, Pe cai străine. Departe...de lângă Tine Lumină, eu n-am găsit, Așa, cum e lângă Tine, Aș spune tuturor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: „Îată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind”. În zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere neobișnuite pe care nu le pot descrie, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trecuse la religia schismatică, înființată în 1871 cu Exarhul bulgar, recunoscut de Rusia (tocmai pentru a obține în actele oficiale turcești mențiunea de "bulgar" în locul indicativului religios: "grec"). Astfel, după incursiunea "punitivă", în casele din Gradobor, bocitoarele hohotind conform obiceiului privegheau niște morți care se uciseseră sălbatic între ei în aceeași casă și aceeași familie: tatăl, popă ortodox grec, ucis de fratele sau fiul schismatic inamici juruiți în numele religiilor devenite instrumente de politici rivale; iar toată această lume asasini și victime
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: Iată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind. în zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere neobișnuite pe care nu le pot descrie, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să fie numai semnalul. Era întâiul asalt respins de puterea guvernului oligarhic, dar asalt destul de puternic pentru ca forțele învingătoare să rămâie rănite și definitiv atinse.20 anul 1875 245 civică - ironizată, în parte pe nedrept, de Caragiale - era menită să privegheze la „paza ordinei“ în orașe și să asigure securitatea acestora în timp de război; în anii respectivi - aflându-se sub influența directă a liberalilor, care impuseseră crearea ei - garda orășenească constituia, totodată, o garanție a respectării libertăților burghezo-democratice. Sub guvernul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 1968 cu volumul de versuri Globul din stânga, alcătuit dintr-o serie de poezii denumite „songuri”, scrise într-un limbaj modern, dar a căror substanță rămâne fundamental tradițională. Continuă cu povestiri pentru copii ( Se caută un balaur, 1970), proză scurtă (Privegheați lângă privighetori, 1971), reportaje și eseuri (Muzeu sentimental, 1972). I se joacă la Oradea, în stagiunea 1975-1976, piesa Marea gară nouă, scoasă însă de pe afiș după primele spectacole. Mult mai interesantă devine activitatea literară a lui F. după stabilirea în
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
unei vizite de lucru (1992), ce poate fi considerat romanul-parabolă al unei epoci în care manifestațiile publice se făceau la comandă, într-un singur „crez”, întrunește virtuți ale genului, umorul și ironia, întâlnite încă din primele schițe adunate în volumul Privegheați lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi omologate la o inspecție, poate părea de-a dreptul
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
despre „cel dintâi publicist și istoric, și scriitor politic condamnat la moarte pentru că și-a apărat patria cât a trăit, cu arma de foc și cu arma de cerneală.” SCRIERI: Globul din stânga, București, 1968; Se caută un balaur, București, 1970; Privegheați lângă privighetori, București, 1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului în România, Aarhus, 1982; ed. 2, București, 1990; Liturghia la nai. Romanul unei crime, Aarhus, 1983; Istoria Partidului Comunist Român, I-II, Aarhus, 1984
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
tineri măcar de ieșeau din neamul celor mai de frunte. Pentru aceasta, boierii cei mai mici dădeau copii lor, după ce treceau anii copilăriei în slujbă pe la boierii cei mari. Aici nu erau puși decât numai ca să servească la masă și privegheau de stăpânul lor când se afla în altă casă. După ce stăteau 3 ani și învățau obiceiurile curții și năravurile cele împodobite, atunci stăpânul lor îi ducea înaintea Domnului și prin rugămintea lor, îi primea între slugile Divanului celui mare. După
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
jold, și toate celelalte angării; apoi tot el aduna și încasa gloabele, camăna, feriia, și altele. Deși fiecare taxă își avea încasatorii săi: podvodari, jăldunari, olăcari, bezmănari, dabilari, deseatnici, gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel care îi priveghea și-i controla era uriadnicul, dregătorul, ispravnicul". În afara uriadnicului sau ispravnicului de Huși și de Stănilești, întâlniți la 1618 și 1619, la sate mai exista un amploaiat numit vatman, ca ajutor al uriadnicului, funcție care rezultă dintr-o carte a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pârgar se găsesc menționate „până pe după jumătatea veacului al XVIII-lea". Între slujitorii domnești printre poslușnicii Episcopiei, la 1661, Ștefăniță Vodă pomenește și pe „Vornicul de târg", termen care însemna „toți amploaiații Domniei", un delegat al Vornicului cel mare, care priveghea o anumită activitate (justiția de exemplu, urmărind pe făcătorii de rele, adunatul gloabelor, plata cu capetele celor vii a prădăciunilor) și având în subordine alți servitori: globnicii, deșugubinarii. Vornicul de Huși a existat și în veacul al XVIIIlea, sub Grigore
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
abuzurile „cu asprimea legii și a le curma", găseau în ele prilej de agoniseală, „învoind vinovatul a-și răscumpăra vinovăția prin mită și a scăpa de pedeapsa legală", Domnul, pentru moralizarea preoților dar și pentru combaterea corupției, îndemna ispravnicii „să privegheze ca cercetarea protopopilor să nu degenereze": „îți poruncim aibi tare purtare de grijă ca nu cumva orânduiții cercetători, aducând lucrul asupra câștigului lor să pricinuiască supărare întregului"... Cunoscând însemnătatea educației morale a poporului, Domnul Grigore Ghica, care cunoștea din ce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nealegerea unui astfel de bărbat ar afecta nu atât banii visteriei cât mai ales „avutul vostru, că aveți a fi răspunzători în locul lui". De aceea alegerea se făcea în prezența ispravnicului și a unui boier ținutual, ales de Departament care privegheau alegerea, ca să se facă „cu cinste și vrednicie" .Alegerea privighetorului se făcea pe trei ani, iar dacă alesul era vrednic, putea fi reales, repetându-se „orânduiala pomenită". Leafa privighetorului făcându-se de la vistierie i se interzicea orice avantaj de la săteni
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
despre orice silnică îndatorire peste cuprinderea așezământului, sau a Legiuitelor invoeli și veți avea recurs la asprimea legilor, pentru nemijlocita pedepsire a asupritorilor, oricare ar fi. Însă pre cât veți avea a apăra pre țărani, pre atâta veți avea a priveghea ca ei să-și îndeplinească îndatoririle ce le sunt prescrise prin legea actuală. Vă veți purta adese ori printre dânșii, veți face să intre în inima lor mângâierea și credința unei curânde îmbunătățiri, dar tot odată veți stabili orice spirit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]