438 matches
-
ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele celor din coloană, într-o încercare sarcastică și disperată de lichefiere a creierelor. Siluetele înalte ale femeilor, cu capetele ascunse sub marame negre, te duceau cu gândul la priveghiul de rezonanță istorică al mamelor și soțiilor spartane, plângându-și eroii de la Termopile, care, sub conducerea regelui Leonidas, au intrat triumfători în memoria eternității. Ajuns în dreptul fântânii, am introdus pe rând cele două sticle în ciutură, umplându-le cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu trenul la Moscova, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
morții și reapare a doua zi, etern el însuși, egal cu sine în eternitate”. La această condiție aspiră și eroul din folclorul literar, și cel plecat în lumea fără dor, anume să redevină, nu să dispară. Rugămintea din cântecele de priveghi adresată zorilor intenționează tocmai să asigure cadrul benefic al integrării într-un plan superior, cosmic: „Zorilor, zorilor/ Voi surorilor,/ Voi să nu pripiți/ Să ne năvăliți” (Gorj), „Zorilor, zorilor,/ Voi surorilor/ Voi să nu pripiți,/ Să nu-mi răsăriți” (GloduSuceava
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putrezești” (Gorj). Imaginarul tradițional a construit lumea morților drept copie a celei cunoscute, pe pământ, și de aceea practicile funebre au grijă cu precădere ca dalbului călător să nu-i lipsească nimic din ceea ce a avut în viață. Cântecul de priveghi cules de Constantin Brăiloiu menește mortului darurile rituale (colac, lumânare, apă), pe care le dublează cu ipostaza lor lumească (pâine, soare, vin). Finalul cântecului devine o încercare de oprire a trecerii, prin urarea vântului, considerat în credințele populare o divinitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Episcopie”. Prin zapisul din 18 aprilie 1632, emis la Iași, voievodul Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) poruncea ureadnicilor, șoltuzilor, pârcălabilor și tuturor târgoveților din Huși "să lase în pace” (să scutească) de diverse obligații (jold, podvoade, cai de olac, vii domnești, priveghi) „și alte angării mai mărunte” un număr de meșteri ai Episcopiei. La 26 august 1633, domnitorul Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dat poruncă dregătorilor mai sus-menționați să acorde scutiri mai multor meșteri ai Episcopiei de Huși (un cojocar, un măcelar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ajutorul necondiționat a unei verișoare a tatălui nostru, care era medic și avea și-o funcție importantă la Direcția Sanitară. A murit cu ochii deschiși, larg deschiși, iar pleoapele au coborât după ce ne-a „văzut” pe toți acasă, după primul priveghi. Am rămas de atunci cu o distonie neuro-circulatorie pe care nici în ziua de azi n-am mai putut-o trata, o pot doar controla și ameliora, nimic mai mult. Ceea ce însă mă va urmări și voi identifica în mod
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul s-a încheiat pentru mine. Descumpănit, o rup la fugă din casa noastră să nu mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu toată forța, dar iarăși nimeni nu observă asta, alerg pe străzi până la marginea orașului unde, cât vezi cu ochii, se întinde câmpul acoperit cu zăpadă de un alb imaculat. Alerg pe zăpadă și descopăr înfiorat că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l oferea mama într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Da. Chiar așa. "Dum manducatis vultus hilares habiatis" (Proverb latin) (Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am stat în gazdă, ruși sau ucrainieni, ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Breslașu, Eusebiu Camilar, Paul Georgescu, Al. Jar, Eugen Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, Ion Vitner, Ion Pas. Mihai și Ema Beniuc au interzis colegilor să-l vegheze pe Labiș în holurile spitalului, în acea dimineață de 10 decembrie ’56, de teamă ca priveghiul să nu se transforme în manifestație politică. Labiș a fost împins sub tramvai de un securist Varianta prezentată de Don Cezar este următoarea: după ce a băut la „Capșa”, Labiș a plecat însoțit de două femei: Maria Polevoi (balerină) și Zizi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de sirenă anunță sosirea trenului, precedat de o locomotivă ștafetă. Un vagon-salon, un furgon cu uși glisante, deschise, lăsînd să se vadă catafalcul acoperit cu drapelul italian, înconjurat de lumînări aprinse și de principii familiei. Aceste altețe petrecuseră noaptea în priveghi pe un traseu cu vreo 200 de tunele, unde fumul întors de curent era un supliciu temut de turiștii din acele vremuri, cînd tracțiunea era cu aburi. Rezultatul era sinistru de privit: acești prinți, în uniformă sau în frac (cum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la noi o arie de răspândire ce nu depășește spațiul moldovenesc - prezintă similitudini cu jocul Caprei sau al Cerbului numai în cazuri izolate. O formă derivată a Caprei de la Anul Nou este jocul, cu același nume, ce se practică la priveghi cu scopul de a crea o atmosferă de bună dispoziție în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii (Unchiașii, Urâții) sunt jocuri cu măști antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
practică la priveghi cu scopul de a crea o atmosferă de bună dispoziție în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii (Unchiașii, Urâții) sunt jocuri cu măști antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de ritul inițial și incluși în jocurile țărănești cu
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de ritul inițial și incluși în jocurile țărănești cu măști de la Anul Nou, Moșnegii devin în epoca feudală reprezentanți ai comicului popular, echivalând cu măscăricii spectacolelor de burg. Diversificată, imaginea arhaică a unchiașului stă la baza creării a numeroase
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921. * În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. * În 1928 publica povestirea Hanul Ancuței, aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep să vină femei și bărbați la priveghi. Unii plîng, dar au în același timp ochii iscoditori, să vadă ce-i în jur și dacă-s toate după obicei. Vorbesc molcom, în șoaptă. Nu stau cu dînșii, ca să nu le stric sporovăiala. Pe la zece seara pleacă, iar în urma
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mișu, și-a amintit o vorbă de-a acestuia care contrazicea ipoteza, îmbrățișată de aproape toți ceilalți, a anticipării morții: „Mă, ce fel de poet sînt eu, dacă n-am nici o neliniște existențială?!” Neștiind cu ce să mai umple golul priveghiului, Sergiu a început să improvizeze ceva despre viitoarele necroloage, convins că o asemenea informație consolează familia. Afectat profund, Bălăiță a mărturisit că-și dă acum seama că Mișu îi era foarte apropiat, deși nu poate decît cu oarecari ezitări să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Liceul „Sf. Vasile” din Blaj (1932). În revista „Blajul” apărută între 1934 și 1936 din inițiativa lui D., a lui N. Comșa și Radu Brateș, îi apar câteva nuvele, Îl duc pe popa, Întâlnire, La închisoare ș.a., iar în „Gândirea”, Priveghiul. În 1935 își trece examenul de capacitate; spre sfârșitul lui 1936 participă la concursul literar al ziarului „România nouă” din Cluj, cu nuvela Iobagii, și obține premiul I. La un an după deces (murea răpus de neoplasm), i se tipărea
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mulți ani, și pe zece ani. Tatăl vecinătății avea grijă să cumpere oale. Când murea cineva, era un pârgar (poștaș) al vecinătății care chema pe toată lumea să participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise de un an, pentru un an. Adună oamenii pentru muncile comunității”; în Săcădate, „tăblașul (conducător) era ales de către cei din zeciu pe viață. Organiza înmormântările”, iar în Șeica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
iar în Șeica Mare „tatăl vecinilor era ales un om mai dezghețat, mai iubit de oameni, pentru un an, dar tatăl vecinilor putea să stea și 30 de ani dacă era iubit de oameni. Avea grijă să participe toți la priveghi, la înmormântări” (Ghinoiu, 2004, 359). Sistemul tradițional românesc de organizare instituțională (cete, vecinătăți, Sfatul bătrânilor, tovărășii etc.), relațiile etice care au stat la bază sunt concrețiuni social-istorice ale concepției despre lume și viață, ale viziunii particulare despre ideea de dreptate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ipostaze universale și românești ale unei structuri, Pitești, 2002. Ediții: Dem. Theodorescu, În cetatea idealului, București, 1972; Ion Minulesu, Cetiți-le noaptea, pref. edit., Cluj, 1973; Pavel Dan, Jurnal, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974, Urcan Bătrânul, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987, Virrasztó [Priveghiul], Cluj-Napoca, 1988. Antologii: Roumanie fantastique, introd. edit. (Le profil de la littérature fantastique roumaine), Bruxelles, 1983 (în colaborare cu A.-B. Goorden). Traduceri: Walter Scott, Woodstock sau Cavalerul. O poveste din anul 1651, pref. trad., Cluj-Napoca, 1993. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
sau tâlhăria - venea slugerul hătmănesc sau slujitorul domnesc să cerceteze, aplica pedeapsa - amenda sau despăgubirea datorată, dar plătea locuitorul și cheltuielile de găzduire în localitate și cele făcute cu drumul de către globnicul ori de șugubinatorul domnesc. - lucrul viilor domnești și priveghiul era altă gloabă plătită de locuitori. În cartea dată de Domnul Alexandru Iliașu în 1632, pentru apărarea de angărăi a 7 meseriași lăsați pentru trebuințele Episcopiei, se ordonă uriadnicilor, șoltuzilor și pârgarilor a-i „lăsa foarte în pace", „de viele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]