442 matches
-
dizolvându-se Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se mai auzi doar țipătul disperat al mamei zbătânduse neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit. A salutat politicos și s-a Îndepărtat, cu statura un pic aplecată spre Înainte și cu mersul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se atingă de un fir de păr! Curaj și crede-mă, chiar Îmi pare rău că sunt legat și nu pot pune labele pe umerii tăi și mângâia fața cu limba! Săru’mâna, tanti Ileana! Da de ce plângeți ca la priveghi, Domne ferește?! De supărare măi Jănică, iaca trebuie să-l duc pe Valerică la Vaslui! Te obligă cineva? Așa-s legile ăstea, strâmbe-strâmbe!, Îl lămuri Ochenoaia pe nepotul său, care privind-o pe Dorița Într-un anume fel, a reușit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
flori ca la moartea mătușii sale, Azam, nici atâta deșănțare funestă ca în luna de doliu, în Muharam. Moartea europeană era un teatru și mai regizat ca al lor. Maradona se-mbogățise făcând din tot o comedie în patru acte: priveghiul, înmormântarea, comemorările și sfințirea oaselor sau schimbarea crucii. Era o înfrățire contractuală cu câțiva dintre descendenții defunctului, pe un termen de șapte ani. Pentru clienții lui, care apelau la serviciile de pompe funebre, orice ins întins pe un catafalc devenea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de față dormiseră cu schimbul în timpul priveghiului și, până pe la prânz în ziua aceea, bănuiau că vor scăpa cu fața curată, că gardul înalt de piatră ce ascundea casa întunecoasă va ocroti taina lor, ținută atât de bine. Dar pe la patru, când una din femei trăsese puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu se mai auziră decât cântecele lui Zavaidoc, care se suise pe capra trăsurii, și copitele cailor: trap, trap, trap, trap... Priveghi Mai muriseră. Până s-o bage și pe ea în pământ, Aglaia spălase morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se învoi cu văduva când să vină pentru slujba de înmormîntare. În timpul ăsta, meșterii măsurară, scriseră pe o hârtie lungimea și lățimea sicriului și plecară. Florica trimise o vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
degrabă? Dădea din cap că a înțeles și făcea tot ce știa ea. Pe poartă intrau acum și bătrânii mahalalei. Erau vreo opt, albiți, cu părul rar și cu mustăți groase, aspre. Călcau măsurat, scoțîndu-și pălăriile. Ei nu lipseau de la priveghiuri. Nu mai aveau somn de mult, și cum se mai ducea unul de pejumea asta, trebuiau să-și ia rămas bun de la el, mai ales că nopțile treceau ușor, cu o vorbă, două, cu un păhărel de țuică. Aglaia îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu m-a consolat ideea că cel puțin nu mă sâcâie. Într-un fel, aproape aș fi preferat sâcâiala în locul jalnicului priveghi de zombi. Am sunat la interfonul apartamentul cincizeci și opt, fără să știu dacă e cineva acasă sau, chiar în caz că e, dacă va vrea să-mi vorbească. Mi s-a răspuns aproape imediat cu un bârâit slab - sunetul unei încuietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Luase această decizie cu mai puțin de jumătate de oră în urmă. Acum taxiul făcea colțul pe strada familiei Guttman: în curând avea să aibă răspunsurile necesare. Merg pe jos de aici, îi spuse șoferului. Mulțimea care se afla la priveghi de sâmbătă seara - oameni de dreapta și colonialiști hotărâți să mențină presiunea asupra guvernului - se micșorase. O mână de activiști cu lumânări în mâini, păstrând distanța cuvenită față de casă. Maggie se uită la ceas. Era prea târziu ca să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum în casa surorii lui Uri, unde continua doliul pentru tatăl său și unde va începe doliul pentru mama sa imediat ce va fi îngropată. Maggie își făcea griji că Uri lipsea de la o reuniune de care avea nevoie. Știa de la priveghiurile de acasă că tot acest deranj nu era pentru mort, ci pentru cei vii, ca să le dea ceva de făcut, care să le distragă atenția de la suferința lor. Când ai de vorbit cu douăzeci și cinci de rude într-o oră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr; și că viața e o poveste a neadevărului, nonșalant, neglijent și fermecător cum numai efemerul, trecătorul, poate naște o poveste de iubire devoratoare. * ...de priveghi la căpătâiul numenului, copii ai lui Kant, șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu fac de fapt altceva decât să mă gândesc pe mine însumi ca și cum nu aș exista. * Viața
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta! Cu două zile Înainte de balul meu minunat! De-ar fi murit și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă la priveghi vineri, se plânse ea. Pe fir se auzi un zgomot ca de porc care molfăie prin lături. Alixe Își suflase nasul cu putere. În cele din urmă, veselă, spuse: Și acum, am putea să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Salome, când intră În Swifty’s. Chiar dacă nu ne alegem și cu altceva, În mod garantat o vedem pe Ivana. Ăla nu e Bill Clinton? Swifty’s, pe Lexington și 72nd Street, nu este cel mai potrivit loc pentru un priveghi. Totuși, Sanford Berman luase masa aici de trei ori pe săptămână și hotărâse prin testament ca priveghiul lui să aibă loc acolo, deoarece s-a gândit că la Swifty’s caviarul Îi va Înveseli pe cei Îndoliați. În timp ce Lauren Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vedem pe Ivana. Ăla nu e Bill Clinton? Swifty’s, pe Lexington și 72nd Street, nu este cel mai potrivit loc pentru un priveghi. Totuși, Sanford Berman luase masa aici de trei ori pe săptămână și hotărâse prin testament ca priveghiul lui să aibă loc acolo, deoarece s-a gândit că la Swifty’s caviarul Îi va Înveseli pe cei Îndoliați. În timp ce Lauren Își revenea la toaletă din leșinul ei din dragoste, Marci, Alixe, Salome și cu mine promiseserăm să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii brodate la poale. Era Înconjurată de bărbați mai În vârstă. — Sunt atît de disperată să o conving să folosească săpunul de lavandă. Credeți că e un păcat ca la un priveghi să socializezi cu lumea În interes de afaceri? Alixe nu așteptă un răspuns. Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise Salome, pe neașteptate. Dădu din cap discret către un separeu din cealaltă parte a Încăperii În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe fondul imaginilor transmise de la Teatrul Național, se auzea glasul său frumos, grav și liniștitor. În fața frumuseții lui m-a cuprins o melancolie deloc britanică. Tristețea de pe fața lui Mitică Popescu atîrna ca o piatră. Shakespeare era prezent la acest priveghi. Am constatat din nou că românii se pricep la moarte. O trăiesc deplin. În complexitatea, profunzimea și drama ei, românii știu ce înseamnă moartea. Românii sînt mai generoși și mai buni în moarte decît de multe ori în viață. Unde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deplin. În complexitatea, profunzimea și drama ei, românii știu ce înseamnă moartea. Românii sînt mai generoși și mai buni în moarte decît de multe ori în viață. Unde în Europa ar transmite televiziunile de știri imagini în direct ale unui priveghi timp de o jumătate de zi ? Cînd moare un om în Anglia, înmormîntarea poate avea loc o săptămînă, chiar două mai tîrziu. Deseori, omul e dus la crematoriu, nu la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își stăpînească emoțiile în public. Unii consideră de bun-gust să nu vorbești despre cel plecat, ca să nu riști să stîrnești emoțiile celor apropiați. Fiind o țară majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și..." Hopa... Se-adună lume multă, ca la mort. Mai degrabă ca la scandal. Unul dintre cei trei prieteni devotați zice că nu-i voie. Tata zice că-i voie, pentru că el are cheia de la casa mortului și lasă la priveghi pe cine vrea el. Prietenul foarte devotat amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică laba. Un alt devotat i-o oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doar au ascultat"... Îl văd pe Pitu foarte fericit. Trag cu ochiul la nea Onuț, văd aceeași reacție... Cum, când ai citit și cui?... Pălăriosul urlă, nu întreabă. Tata adaugă calm: "Eu am citit și ceilalți, care au venit la priveghi, au ascultat. Aveam nevoie de martori pentru bani, hârtii și celelalte. Noi nu ne pricepem la proces-verbal, " U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei...""... Dumnezeii mamelor voastre de... Când mâna pălăriosului nervos s-a ridicat asupra tatei, m-am simțit obligat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din spital, fosta iubită, fosta concubină, fosta mamă iubitoare de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor În cea de-a treia cameră căreia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]