3,372 matches
-
os pubian. Era clar că mușchiul gambei se bifurcase pe sub piele pentru a lăsa loc deschizăturii vaginului, iar scobitura însăși se bombase pentru a găzdui labiile și clitorisul care deja se ițise de sub marginile lor. Pentru un tip ca Margoulies, priveliștea era de-a dreptul uimitoare, pentru că el era capabil să perceapă detaliile anatomice atât din interior, cât și din exterior. Asta era, pe undeva, o ușurare, pentru că primele clipe de uimire la vederea vaginului nu datorau motivelor pentru care vaginul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă lui Bull îi atrăseseră atenția ornamentele de mortar care se aflau în partea de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
etc. s-au aflat în fruntea generației poeților ,,Songci''. Cărțile de povești și opera tradițională erau, de asemenea, bine reprezentate. În pictură, predominau peisajele în tuș și reprezentările de flori și păsări. O pictură remarcabilă, realizată în această perioadă este ,,Priveliște de pe cele două maluri în ziua de Qingming" (Ziua Morților) a pictorului Zhang Zeduan, o capodoperă nemuritoare a picturii tradiționale chinezești. Dinastia Yuan Statul Jin (1115-1234), creat de etnia nüzhen a luat în stăpânire nordul Chinei în 1125, și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Li Bai, Du Fu, Wang Wei, Meng Haoran, Gao Shi și Cen Shen și mulți alții. Tematica creației s-a îmbogățit, iar stilurile s-au diversificat. Poeții se dedică creației lirice cu o atmosferă liberă, romantică, în care cântă despre priveliștile naturii, slăvesc actele de eroism ale celor care apărau granița împărăției, exprimă amărăciunea vieții norodului și decepția față de nereușita în cariera dregătorească. Cei mai mari poeți din această etapă au fost, fără îndoială, Li Bai, numit "Zeu al poeziei", și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se explică mulțimea de poeme dedicate peisajelor minunate ale naturii, pe care le-a lăsat posterității. "Ah, ce greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu, n-ai decât să înghiți rădăcini de varză sălbatică". Din proza literatului chinez, însemnările de călătorie și despre unele evenimente se disting prin cea mai înaltă ținută artistică. Cele două poeme narative Fu Notiță anterioară la Chibi (care descrie priveliști de toamnă) și Notiță ulterioară la Chibi (care descrie priveliști de iarnă) realizează o comuniune perfectă a peisajelor cu sentimentele autorului, acestea devenind de altfel piese reprezentative ale operelor de acest gen din dinastia Song. 2. Dramaturgia clasică chineză Celebrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Din proza literatului chinez, însemnările de călătorie și despre unele evenimente se disting prin cea mai înaltă ținută artistică. Cele două poeme narative Fu Notiță anterioară la Chibi (care descrie priveliști de toamnă) și Notiță ulterioară la Chibi (care descrie priveliști de iarnă) realizează o comuniune perfectă a peisajelor cu sentimentele autorului, acestea devenind de altfel piese reprezentative ale operelor de acest gen din dinastia Song. 2. Dramaturgia clasică chineză Celebrul dramaturg Li Yu Celebrul literat clasic Li Yu s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de munte. Pentru interesele statului Baomuba, el n-a pregetat nicio clipă să-și sacrifice viața. Honggur este simbolul temperamentului etniei mongole caracterizat prin abnegație, tenacitate, perseverență și cutezanță. În epopeea Jangar apar multe fragmente în care sunt descrise minuțios priveliștile falnice și miraculoase ale lanțului muntos Altai, fapt ce reflectă bogăția sufletească și gustul estetic specifice etniei mongole. În ce privește limbajul, lucrarea abundă în frumoase expresii populare, cântece, urări, aforisme și proverbe pline de înțelepciune, fiind folosite frecvent epitete, comparații și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
antică, Bai Juyi și Su Dongpo (Su Shi), par două panglici verzi care plutesc pe luciul apei. Este o plăcere să te plimbi aici. La fiecare pas descoperi alte peisaje magnifice. Mulți literați din trecutul Chinei au fost vrăjiți de priveliștile încântătoare ale Lacului de Vest. Ei n-au precupețit cerneala pentru a descrie splendoarea acestora. Renumitul poet Bai Juyi din dinastia Tang a scris: "Greu mi-a fost să părăsesc orașul Hangzhou, tocmai din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ei, i-a spus că primăvara grădina este plină de flori și copaci verzi și este foarte plăcut să te plimbi. Du, fată foarte cuminte, nu ieșise niciodată până acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci cântau păsări, iar în depărtare tronau munți falnici. Du Liniang a fost copleșită de frumusețea locului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în mână. Cei doi tineri s-au îndrăgostit pe loc, iar zeii florilor din grădină au început să danseze de bucurie. Du Liniang a fost trezită de mama ei care venise s-o vadă. Fata a revenit în grădină unde priveliștea era neschimbată, dar nici urmă de tânărul din vis. S-a întors mâhnită în cameră și a căzut bolnavă, cu gândul mereu la primăvara frumoasă din visul ei. Și-a desenat autoportretul și i-a cerut lui Chunxiang să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de față tot atât de adevărate ca Dracula Park, numai că nu produc, ci înghit, de ani și ani, miliarde de dolari. Muncitorii brașoveni își cer transferul dintr-un fals gigantic în alt fals gigantic, din Jurassic Park în Dracula Park. Față de priveliștea a 20.000 de muncitori care- ce-a ajuns conștiința de clasă... - își caută salvarea la un conte, fie și strigoi, soluția găsită de angajații de la Aro Câmpulung, să doneze spermă ca să facă rost de bani pentru fabrică, clasată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
carte pentru sine. Grandomania răvășitoare a belferului care ne spunea cum își bea el cafeaua cu Jacques și cu Bill trebuie alimentată în continuare. Nici măcar conținutul tetraevangheliarului scris de mântuitor în srl cu nevasta nu are mare importanță - esențială e priveliștea celor patru cotoare aurite, însumând 20 cm, așezate în raft... E. Constantinescu nu e doar o anomalie patologică și morală - el reprezintă intelighenția României din ultima jumătate de veac. Egolatria lui, micimea, joasa calitate umană pot fi întâlnite la mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Putnei, nimeni din adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am să intru în detalii de specialitate. Am vaga intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul lui Norman. CÎteodată, cînd Își punea cana de cafea Într-un anume loc, Îmi vedeam reflexia În apa Întunecată - o priveliște nu tocmai plăcută la ora micului dejun. Și Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o găsea, o apuca și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
meu. Și nu era vorba doar de lumină. Lumea pe care credeam că o cunosc destul de bine - Întunecată, misterioasă, dantelată de umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry era cunoscută prietenilor săi, care nu pregetau să urce pînă la apartamentul său, situat la ultimul etaj al imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să adoarmă pe vecie. Rowe nu știuse niciodată dacă teama de moarte fusese mai cumplită decît suferința sau dacă nu cumva soția lui ar fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-aș putea să vă fiu de vreun folos! exclamă Rowe. Totul mi se pare atît de ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pînă la Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la intrarea unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate aceste priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]