451 matches
-
vremurile dinaintea incendiului - e căminul familiei, un at home inviolabil al mostrei de Extrem Orient aduse În Capitala Federală cu toate harurile și primejdiile presupuse de un transplant. — Elevii Încearcă Încălțările maestrului, a exclamat doctorul Shu T’ung. După triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la propriul meu joc, a observat repezit Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie. Cum le spui dumneata? Ce să spun? Cum le spui dumneata paserilor acestora care cântă? Bătrânul s-a gândit prea puțin și mi-a răspuns imediat: —Privighetori! Nu se poate, am protestat eu cu tărie. Privighetorile sunt altceva. Dumneata nu înțelegi că te întreb de paserile care fluieră în salcie? Păi dacă nu-s privighetori, trebuie că-s ciocârlii. Mi-am arătat iarăși nemulțumirea. Bătrânul se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cântă? Bătrânul s-a gândit prea puțin și mi-a răspuns imediat: —Privighetori! Nu se poate, am protestat eu cu tărie. Privighetorile sunt altceva. Dumneata nu înțelegi că te întreb de paserile care fluieră în salcie? Păi dacă nu-s privighetori, trebuie că-s ciocârlii. Mi-am arătat iarăși nemulțumirea. Bătrânul se oprise și sta în cumpănă: să se ducă să dea la o parte catranul, să mai aducă niște lemne, să intre la ghețărie, s-aprindă stuful umed. — De cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ducă să dea la o parte catranul, să mai aducă niște lemne, să intre la ghețărie, s-aprindă stuful umed. — De cine vorbești dumneata? —De grangurii din salcie. Dumneata nu le spui granguri? — Atuncea de ce-mi vorbești de privighetori și ciocârlie? —Apăi, domnule, toate-s ale lui Dumnezeu. Le spun și eu cum mă pricep. Când e ciocârlie, văz că e ciocârlie. Când e grangur, văz că e grangur. Eu așa pe deasupra nu le știu; nici să răspund întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă, mi se păru că timpul se răsucise, spre a mi-o scoate în față pe cea de mult trecută. Era însă ea, cea vie, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă și el să-și primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
În scopul creării acestei aiuritoare confuzii dintre identitatea reală și cea „fabricată”, sunt folosite o serie de mijloace „vrăjitorești”. Lui Sly i se oferă atracții care de care mai îmbietoare: ...Nu vreți muzică? Vă rog Să ascultați: Apollo însuși cântă. Privighetori, în colivii de aur Cânta-vor. Vă e somn? Un pat mai moale Ca al Semiramidei vă așteaptă Cu dulci dorinți. Voiți să vă plimbați? În calea voastră vom așterne flori. Voiți să călăriți? E șaua pusă Pe cai, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conțin fier, poți ajunge să zăngănești. Nu tăia un copac dacă nu ai răsădit altul. * Pușcăria e un hotel din care au căzut toate stelele. * Căsătoria este preludiul divorțului. * Vânătorii și pescarii sunt oameni de pradă. * Originale sunt și cântecul privighetorii și grohăitul porcului; dar numai primul este operă de artă. * Dacă unul își ridică statuie, vor sări zece să i-o dărâme. * Ca să ajungi la înălțimea cărturarului, ridică-te tu, nu-l coborî pe el. * Dacă vrei recunoașterea propriei valori
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu șurub. Era miezul nopții, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio, crainicii anunțau duios „sinteza zilei”. Femeia montă fiecare șurub la locul lui. Era 2 noaptea. Femeia se culcă și se acoperi cu o cuvertură înflorată cu privighetori roșii. O cuvertură ieftină de vară. Ea spuse soțului ei: Când mă trezesc, la cinci, afară e întuneric. A trecut vara. Era 1 septembrie (30 de ani de la). Ei se iubiră câteva minute și adormiră adânc, ca bătrânii ceasornicari care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Rămâne deci să traduci ceea ce se spune și mai puțin felul cum se spune. Care dintre noi nu va simți imediat în ce constă, de pildă, farmecul "de conținut" al acestei fraze din Ion Creangă? "...tă-vă Dumnezeu să vă bată, privighetori". Urmează însă să traducem într-o limbă străină această expresie. Și dacă mi se va răspunde că este intraductibilă (ceea ce este cazul) mai rămâne să adăugăm că o mare parte din opera lui Creangă este compusă din expresii cum e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de produsul ei net, libertatea. Cred, fără să-l fi cunoscut niciodată personal, că e pur și simplu un om viu, excepțional de talentat, care refuză să se lase prins cu lațul, fie el unul de oțel, ori unul pentru privighetori. În felul ăsta ne ajută pe noi, ceilalți, insuficient de curajoși ori de disciplinați, să trăim. Să facem nițică politică C. Rogozanu Nu e primul volum de dialoguri dintre Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș. Cortina de ceață este a patra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă-mă în jumătatea desnădejdii locuită de câtecul privighetorii... cu pereții de fum ai întunericului. Iartă-mă, aveam altă părere, mai bună, despre capcane, știu doar c-am hotărât sinuciderea înainte de săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse pe dos ce bat cu pumnul în uși... Tresar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază ca-ntr-un vis. Și sufletele noastre împreună suspină, Pentru dragostea imposibilă ce ne-am promis.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe mai multă vreme, iar alții numai spre închinăciune, ca măcar cu rugăciunile să-și poată scăpa viața de la asemenea boală ce urmează în ținutul acesta, atât în târguri, cât și la unele din sate". Totodată, urma să se scrie privighetorului din Șomuz că aga Iancu Canta și vornicul Iorgu Vîrnav nu aveau voie să se deplaseze decât în limitele moșiilor lor253. Pe de altă parte, la 12/24 august, prin raportul nr. 11 662, poliția din Iași comunica Departamentului "din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri. Zboruri peste vremi și spații peste noi, în noi și-n alte ceruri cu scări mai înalte ca sens și semnificații. Ecuații mai subtile cu adânci de rost simboluri ne văd peste-atâtea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al lumii! Grădina poeziei lui plină de mierle și de flori esențe și privighetori este cum nicio alta nu-i. De-aceea oamenii se-nchină poetului, căci prea vădit el e cum Noica a rostit: lumina ce ne ilumină. Penitenciarul Caransebeș, 1953 Vacanța mare e aproape Ziua suie în răscruce mai caldă, mai emancipată
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Bodai. Nu mai fusese acolo de mult, însă n-avea să cedeze dorinței de a zăbovi. A doua zi dimineață, la răsăritul soarelui, își aranjă repede părul și încălzi apa pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie în spate, un samurai voinic se înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
literare; Nicolae Rotund „Ex Ponto”;Horea Gârbea„Luceafărul”;Virgil Panait„Oglinda literară” </biography> Sunt o născocire... ... o aripă întinsă către Dumnezeu În marea arhivă a lumii Sunt notate semnalmentele Inima depune mărturie despre sine Și despre activitățile de zi ale privighetorii Primăvara precum o ursitoare s-a așezat lângă mine M-a botezat mi-a pus icoana numelui pe piept Și s-a rugat în fața răsăritului pentru binele florii Câte sentimente atât belșug în casa ce m-a primit În corpul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]