95,170 matches
-
-ul pîntecului ei pulsează. toate obiectele plutesc/ dansează ca în interiorul unei lacrimi. o carte-i poposește/ între buze. o gustă. biblioteca/ o tabacheră cu tutun din Țările de Jos/ toate o amețesc și o fac mai ușoară. cînd/ își ridică privirea pe unul din rafturi/ într-un borcan cu ploaie o mică făptură aidoma ei/ dar nu mai mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia unui Tristan Tzara) devine gravă, o, am zice, caricatură elegiacă: „Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
corpul diplomaticesc de vârf arăta a adunătură de borfași. Dacă aceste figuri patibulare și-aceste fețe boțite mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai porniri inspirate din biografia lui Jack Spintecătorul, a lui Râmaru și Terente. Noroc că președintele era ocupat să-și debiteze pamfletul înmuiat în acizi etici, pentru că altminteri ar fi avut toate motivele să-l treacă fiori
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
astăzi aceste vorbe sună, la prima vedere, atît de cinic încît unul dintre scriitorii tineri născut, să zicem, în anul 1980, ar putea crede că ele au fost rostite (sau scrise) în glumă. Pe de altă parte însă, la o privire atentă se observă că dincolo de lexicul provenit din fondul principal de cuvinte al limbii de lemn din perioada ceaușistă („atmosfera efervescentă și fecundă”, „angajare poetică”, „marele angajament istoric al țării”), frazele sunt complet ambigue la nivelul judecăților. Nu e deloc
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
o afirmație făcută de Ernesto Sábato într-un interviu din 1985: “Se poate spune orice despre un vis, dar nu că este minciună.” Putem găsi, firește, aici o posibilă cheie de lectură a istoriei lui Fric (călugărul armean, cel cu privirea rece, albastră, care îi umplea de fiori pe ceilalți călugări) și în egală măsură putem intui mișcarea dublu direcționată a unei proze prea puțin compatibile cu venerabilele (vulnerabile!) distincții de tipul adevăr/ ficțiune, realitate/vis, trecut/prezent etc. Ceea ce atrage
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
găsește Jupîn Dumitrache în articolele lui Rică Venturiano din „Vocea patriotului naționale”: „«Era modul lui prezent de a fi. Erau casa lui, locul lui. Era cochilia care îl proteja». Brusc, corpul ei e cuprins de un frison intens și scurt. Privirea fixează năucită un cuvînt din text. Cîteva clipe întîrzie în starea asta. Apoi, fremătînd se ridică și căută în raftul cu cărți. Ia dicționarul, găsește cuvîntul care nu-i dă pace, îi află înțelesul pe care și-l notează cu
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
profilul uneia dintre epocile cele mai contradictorii și pentru a finaliza destinul epic al unui personaj aproape legendar, a cărui prezență pe scena politică a veacului interesează atît pe istorici, cît și pe amatorii de literatură. O fie și fugară privire asupra vieții lui Ion Ghica dezvăluie o sumă de fapte pe cît de spectaculoase, pe atît de tipice pentru omul secolului XIX; o formație intelectuală dintre cele mai complexe pe atunci (a învățat greaca, apoi gramatica românească de la Heliade-Rădulescu, ia
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
istoric”, oricît ar deranja pe unii absența fracului și a micii cute grave de pe fruntea scriitorului care explorează fapte atît de cunoscute din manualul de istorie: falsa seriozitate care mimează respectul și admirația față de înaintași nu poate decît să dăuneze privirii din interior a epocii - condiție esențială a unei reconstituiri epice și nu doar sentimentale a acesteia. Există o dimensiune carnavalescă în romanul Danei Dumitriu, care nu ține atît de frecventa temă a lumii ca spectacol, cît de un mod specific
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
foști scriitori excentrici readuși în discuție după 1989, ci și prin structura lor. Înainte de a prezenta articolele strict la temă, autorul simte nevoia didactică de a recapitula contextul literaturii române postbelice în capitole simetrice intitulate Poezia/proza anilor ’60-’90. Privire de ansamblu, în care sunt adunate aceleași articole pentru ambele cărți (câteva în plus în volumul dedicat târgoviștenilor), cu diferențele de rigoare impuse de motivarea alegerii acelor nume sau, firește, de evoluția distinctă a structurilor și formulelor specifice poeziei, respectiv
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Brâncuși, dar și a ceea ce înseamnă opera sa pentru sculptura secolului XX. Deși toate lucrările enumerate mai sus sînt datate într-un interval scurt care marchează începutul secolului, ele sugerează decisiv două vîrste, două estetici, două forme de angajare a privirii și două filosofii complet diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al lui Dărăscu, Orgoliul și portretele de copil se sprijină încă pe vechea paradigmă a sculpturii occidentale (care începe cu clasicismul și se stinge o dată cu jubilația spasmodică a lui Rodin) sau
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
volumul și ritmul din arhitectură, dar și tonul, tușa, forma și compoziția în pictură. De fapt, atît în pictură, cît și în arhitectură el este fundamental un desenator. Iar desenul nu este aici neapărat o tehnică, ci o calitate a privirii și o formă de construcție mentală care pot fi superioare - și de multe ori sînt - uneia sau alteia dintre expresiile finale. În acest context, arhitectura și pictura devin mai convingătoare în ceea ce privește orizontul analitic, de grafician, al lui Marcel Iancu decît
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
mic ajutor ca membru al Fondului literar și chiar fusese publicat de cîteva ori în «Familia» de Alexandru Andrițoiu”. Ca și: „Nu pot uita, atunci cînd trecea prin dreptul său silueta ușor gîrbovită a lui Țuțea, în restaurantul Uniunii Scriitorilor, privirea disprețuitoare a lui Eugen Jebeleanu. În fiecare seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V.
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să se alăture canonului brâncușian prezintă câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
lui Gaston Bachelard și al lui Gilbert Durand în dezvoltarea teoriei imaginarului, atît de actuală astăzi, cînd raționalitatea își recunoaște o pereche simetrică și complementară în ceea ce Baudelaire a numit „regina însușirilor”. Decan al Facultății de Filosofie, profesorul cu o privire albastră și scormonitoare, cu un zîmbet reținut dar luminos, ne-a primit cordial în biroul lui de la Universitatea Lyon 3. În acest spațiu favorabil unei reflecții care încearcă să îmbine raționalitatea și imaginarul, autorul volumelor Utopia sau criza imaginarului (tradus
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
pentru mult mai experimentatul lider P.D. Căzut din lună, demagog și oportunist, militarul-prefect a constituit o ideală mostră de „inteligență” pesedistă. Arogant și neinformat, el a fost pur și simplu spulberat de-un Băsescu urcat brusc pe cai mari, sub privirile patern-aprobatoare ale poetului de format XXL. Că operațiunea a reușit, o dovedesc ploaia de comunicate gureșe, la marginea paranoiei, emise de oamenii lui Băsescu: da, s-a înțeles bine, dl Băsescu va candida la președinția României! Hodoronc-tronc, de parcă asta ar
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
notație din Memoriile lui Eugen Lovinescu pe care 99% dintre exegeți ar lua-o ca atare, fără a-i mai cerceta substraturile, se vorbește despre apariția în casa criticului a unui „copil simpatic, candid, cu un guler alb, evazat, cu privirea visătoare, cu vorba domoală și legănată”, care se declară „teozof” și care scrie o poezie „religioasă”. Ștefan Cazimir pune însă acest text în relație cu un altul, apărut în revista „Flacăra” în anul 1977, în care un autor contemporan se
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
în România... Dar astea sunt subsidiarități, fiindcă priveam la televizor fața proaspăt bărbierită a președintelui moldovean și, dintr-odată, din cauza caniculei evident, am avut revelația activistului de PC, cu zâmbetul ușor arogant și atotștiutor, cu pieptănătura și cravata impecabile, cu privirea mijind a sfidare sau cel puțin a indiferență, adică a unui om căruia lumina îi venea bine de la răsărit... Degeaba zâmbetul permanent și râsul președintelui român, zadarnice gesturile sale de discretă intimitate din vremea „podului de flori”, degeaba cuvintele sale
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
prilej în praznic sau spectacol omagial și, nu în ultimul rînd, confuzia axiologică, avînd ca țintă compromiterea valorilor prin amalgamarea lor cu nonvalorile. Cititorul de azi își poate da seama cîte din astfel de ,,mișculații” mai rezistă. Cu o simplă privire obiectivă aruncată în jur, își dă seama că... destule! Iată o primă concluzie a cărții de care ne ocupăm: ea ne demonstrează, cu sau fără voința expresă a semnatarului său, că, în proporții natural variabile și prin repercuții în zone
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
tradiții săsești, în timp ce vacanțele și le petrece la Predeal, unde va învăța și ungurește. Va urma, în continuare, Facultatea de Litere din București, unde îi are ca profesori pe Caracostea, Dragomirescu, Iorga sau Take Papahagi. Frumusețea Profirei și în special privirea misterioasă o transformă în... Sfânta de la Corița, model pentru figurile sfinților pictați în bisericuța aromânească de la Corița. Amintiri despre Mircea Eliade Tânăra studioasă și refractară la avansurile sentimentale ale unor Radu Boureanu, Anton Holban sau Zaharia Stancu, se apropie, în
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
diverși cetățeni cu chipuri prietenoase. O domnișoară relativ arătoasă și cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă la cot în geanta mea, răscolind degeaba, m-am uitat din nou la ea. A început să rîdă, aproape neauzit, era un rîs numai pentru mine. Și-a
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
activității lor (mititeii lui Sechelariu, parcul de distracții al lui Opișan, „inaugurările” lui Mischie...). Nimeni n-a intrat în subterane, pentru că acelea sunt bine păzite și extrem de periculoase chiar pentru trecătorul neavizat căruia i s-a întâmplat să-i cadă privirea pe ele. Planurile, extrem de simple de altfel, vizează, într-o primă etapă, trecerea în mâinile oligarhiei alese pe sprânceană a tot ce reprezintă sursă de câștig în România (bănci, afaceri mobiliare și imobiliare, import-exporturi de produse alimentare, băuturi, țigări, arme
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
brutalitate? Își mai amintește cineva altfel decât batjocoritor de tinerii din Piața Universității? Mai știe cineva ce s-a ales din toată acea generație de „gavroși” care-au stat cu piepturile dezvelite în fața pistoalelor automate ale slugoilor lui Ceaușescu? Comparați privirea lor neînfricată cu căutătura piezișă, sfios-buimacă, a aurolacilor, egalii lor de azi ca vârstă, și aveți harta tragediei unei țări căreia îi e teamă să câștige la competiția istoriei și preferă s-o ia pe miriște, concurând de una singură
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
externare, cu sănătate răsfoind și citind numerele de revistă apărute în răstimp și păstrate pentru autor. Solstițiu mi se pare impecabil: „În cele din urmă am cedat,/ am lăsat resemnarea să-și facă de cap,// Platanul va scurta mereu din priviri gazonul.// Câtă monotonie ar fi îmbrăcat lumea/ de nu și-ar fi schimbat seninul nuanțele.// Toate se bucură de un singur solstițiu.// Am ajuns de unde am plecat. O câmpie”. Valoroasă este, în suita Scrisorilor din cer, secvența a patra, celelalte
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]