852 matches
-
iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi comunice ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vom fi contemporanii și, paradoxal, postumii Îndosariați în scripte, făcând dragoste-ntre foi. Am să te sculptez în mine cu o daltă din cuvinte, Să-mi fii ochi, să îmi fii gură, chiar și riduri, dacă vrei, Te voi lua prizoniera unui vis care nu minte Și, dacă va fi nevoie, îți voi da din anii mei. Te voi pune-n pat de taină, nevăzut de vreo Cassandră, Cititoarele în stele se vor pierde în șomaj, Nu vei fi decât cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în colțul gurii iar eu (fluture de noapte) am orbecăit printre vise 26 august 2011 Două maluri, același eu, același vis între două
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa la sfârșit de lume amintirile unei alte vieți se vor lipi de cer din când în când chiar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
uneori Georgie avea o privire și un zâmbet de Giocondă atunci când se discuta despre el, spun cu tărie asta, o uitătură plină de subtilitate ce îi traversa genele lui albicioase și apoi obrajii, un fel de reflex de înțelepciune făcută prizonieră de incapacitate, ceva cu mult miez legat de viața noastră a tuturor. Nu era prima dată că Bunica vorbea despre viitorul lui Georgie, însă de data aceasta nu mai era o simplă remarcă, ci o abordare clară a chestiunii. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar altele. Rachel se așeză În fața mea. Gardiana așteptă politicoasă până ce ea Își apropie scaunul de masă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească. Neplăcut era doar pentru soț, obligat să suporte și el călușul. Dar oricare ar fi fost scopurile urmărite cu această comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
extinde simbolic asupra acestui cadru În care douăzeci și ceva de tineri stau cu ochii căscați spre obiectivul aparatului, dar cu mintea umblînd anapoda, Încercînd să anticipeze lucruri de neanticipat. VÎrsta națiunii de visători În lumina zilei, chiar și așa, prizonieră Într-o conservă comunistă. Speranța voastră atunci era hrănită și de momentele de magie ale echipei de fotbal Universitatea Craiova - la vremea respectivă, Rodion Cămătaru (centru atacant Înalt de 1,90 m, purtînd tricoul cu numărul 9) era pentru tine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
8, datorând, ca și fascismul, de altfel, enorm șansei și întâmplării, comunismul a dobândit un prestigiu suficient de solid spre a se impune și rezista mai mult decât oricare altă utopie. Ura împotriva burgheziei, anatemizată pentru vina de a fi prizonieră a intereselor sale egoiste și de a deprecia, prin aceasta, tradițiile aristocratice generoase este un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mă lovesc toată viața într-o lume românească care funcționează asemenea Patului lui Procust și care amputează la întâmplare capete sau picioare, iar cei care sunt mai ,,înalți" sunt tăiați fără milă, fără remușcări și fără regrete. O lume românească prizonieră propriilor și infinitelor sale egoisme și răutăți. Starea asta nu s-a schimbat prea mult și ne costă în fiecare clipă destine, bani, eficiență și nu în ultimul rând liniște și bunăstare. Odată cu libertatea au fost și sunt mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
formula „construcție sociocognitivă” exprimând interacțiunea celor două componente. Ceea ce rezultă clar din examinarea tuturor definițiilor date reprezentărilor sociale este faptul că, deși sunt elaborări cognitive, reprezentările sociale nu pot fi rupte de socialul în care s-au construit: ele sunt prizonierele socialului. W. Doise (1990) a exprimat perfect satisfăcător complexitatea raportului cu socialul: reprezentările sociale joacă un rol important în menținerea raporturilor sociale, sunt fasonate de aceste raporturi și vehiculează, uneori direct, dar cel mai adesea indirect, o anumită cunoaștere (competență
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
într-o celulă neîncălzită ș...ț. Poți asasina și prin foame, murdărie și frig. Cine a cunoscut Kolîma, în extremul nord siberian, știe că noaptea polară înghețată este una dintre armele ucigașe cele mai sigure!”14. În infernul de la Ravensbrück, „prizonierele au putut să-și schimbe în mod regulat lenjeria până în 1942. N-au fost până atunci nici ploșnițe, nici păduchi. La Karaganda, eram obligați, an de an, zi și noapte, să avem aceleași haine. Eram în întregime acoperiți de păduchi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în realitate produs de ceva sau de cineva din afara sa, el este dependent de o putere, de contextul care l-a zămislit, nu poate fi rupt de socialul în care s-a format; RS sunt dependente de social, sunt uneori „prizonierele socialului” și joacă un rol important în organizarea și menținerea raporturilor sociale; sunt fasonate de aceste raporturi și vehiculează, uneori direct, dar cel mai adesea indirect, o anumită cunoaștere (competență) socială. Dacă admitem că reprezentările sunt marcate social de condițiile
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
romani. O altă scenă ni-l înfățișează pe împărat care privește îmbarcarea, într-un port de la Dunăre, a unor femei dace, printre care se afla, poate, și sora lui Decebal, despre care Cassius Dio ne spune că a fost luată prizonieră. (Probabil aceasta era Dochia din celebra noastră legendă!). Alte scene ne arată atacul îndrăzneț din iarna 101-102, la sudul Dunării, când dacii au fost sprijiniți de roxolanii cu armuri ca solzii. Traian vine în grabă în ajutorul soldaților săi, fiind
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ceea ce este dat și ceea ce este nou: orice text se bazează pe un spațiu semantic preexistent, dar are și posibilitatea de a stabili relații inedite care pot și ele să constituie un dat pentru textele ulterioare. În fraza următoare din Prizoniera, în care Proust descrie opera muzicianului Vinteuil: Fără îndoială roșiatica partitură muzicală era complet diferită de alba sonată... . cele două adjective par să fie corect plasate. Roșiatic nu este un adjectiv impresionist, el este un adjectiv de culoare a cărui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Sunt tot atâtea trăsături semantice care se adună în grupul nominal alba sonată, acolo unde alb și-a pierdut orice funcție de clasificare. Scriind că această muzică "stingea, notă cu notă, clapă cu clapă, colorațiile necunoscute, neprevăzute, ale unui univers nebănuit" (Prizoniera, s.n.), Proust insistă justificat asupra caracterului inedit al asocierilor pe care le creează. Cu siguranță, acest univers care înainte era "nebănuit", devine acum unul cu care suntem obișnuiți dacă opera artistică reușește să impună cititorilor toată lumea ei. Romancierul care evocă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
victimă, dar și ca pe o trădătoare, o iubită superficială, care a avut ceva de învățat din stabilitatea și loialitatea lui Troil. „Chaucer lasă destinul Cresidei deschis unei adevărate dezbateri, cu toate că un element al acestuia este imobil: rămâne mereu o prizonieră în propria poveste, pentru a fi condamnată de generații întregi de cititori și de ascultători. Autorul părăsește soarta ei pe seama imaginației noastre.” 986 Autorul englez balansează, în mod admirabil, elementele tragice cu cele comice. Ceea ce reușește, de asemenea remarcabil, este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
propriu, recunoaște totuși calitățile și inocența lui Troil. Cresida se simte în mijlocul grecilor mai lipsită de protecție decât fusese în Troia, mai izolată și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care nu l-a ales, de aceea suferă în singurătate. Acum, mai mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea devine din ce în ce mai ușor de manipulat, datorită situației incerte și ingrate în care se află. Diomede
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
De îndată se formă un cerc, mă așezară în mijloc, și acolo, mai mult de două ore, am fost cercetată, prețuită, pipăită de cei patru stricați, primind pe rând de la fiecare laude sau insulte. Îmi veți îngădui, doamnă, spuse frumoasa prizonieră înroșindu-se din plin, să vă ascund o parte din amănuntele nerușinate care s-au petrecut în timpul acestei prime ceremonii"*. Op. cit., pp. 116-117. Dispozitivul pornografic se păstrează aici pentru că naratoarea nu este, în ciuda aparențelor, reperul ultim al afectelor. Narațiunea se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
povestire intitulată Une Belle Garce [O curviștină frumușică], publicat în anii 1970 și semnat cu pseudonimul ironic "Eva Tolit": "I-a străpuns îndată orificiul vaginal, împungând-o adânc în pântece. Cuplul scoate un oftat adânc. Ce bine-i! Olga e prizoniera propriilor dorințe violente și, simțind o nevoie cumplită, îl îndeamnă să meargă "până la capăt". Cuplul se sărută, mâinile cuprind torsul. Se strâng mai tare ca niciodată unul într-altul, limba lui Serggio răscolind palatul amantei, iar aceasta plimbându-și-o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
că, pentru a obține o pornografie feminină, nu este de-ajuns ca femeile să se apuce de scris; întotdeauna se poate contesta caracterul "feminin" al unui text pornografic scris de o femeie susținând că autoarea lui a rămas, de fapt, prizonieră într-un univers masculin, alienat. De exemplu, anumite feministe s-au grăbit să-i reproșeze asta Vieții sexuale a Catherinei M. Cele două poziții critice cu privire la pornografie sunt destul de diferite ca presupoziții și consecințe. Dar și una, și cealaltă se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul de căpetenie al oricărui cavaler rătăcitor - burlăcia - e semnul eșecului, nu al împlinirii. Eroul rămâne un model atâta vreme cât se mișcă liber și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume coruptă, că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler la The Sign of Four și The Adventure of the Speckled Band sunt cât se poate de transparente). Aceste interdicții au în vedere stabilirea unor puncte de start egale pentru cititor și scriitor. Generația începutului de secol era încă prizoniera ambiției de a-l epata pe consumatorul de literatură, de a-i oferi spectacole de prestidigitație și nu șanse egale cu ale detectivului. La Raymond Chandler, cititorul și scriitorul ajung la locul crimei în același timp. Nimic nu e trucat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
orice precauții. El ajunge chiar să sufere, deoarece Merle nu acceptă că ar fi fost atrasă într-un joc trucat. Deși Marlowe îi produce dovada nevinovăției, Merle este incapabilă să se elibereze, mental, de cercul de oțel care o ținea prizonieră: - Ascultă, am zis eu cu un fel de disperare, acesta e un instantaneu care a surprins-o pe doamna Elizabeth Bright Murdock făcându-i vânt pe fereastră primului ei soț. El cade. Uită-te la poziția mâinilor lui. Țipă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]