1,062 matches
-
arată că scena se desfășoară într-o atmosferă festivă, în afara câmpului de luptă. Când apar, foarte rar, în scene de bătălie, femeile sunt plasate în spatele zidurilor de apărare, jelind, răvășite de spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
arată că scena se desfășoară într-o atmosferă festivă, în afara câmpului de luptă. Când apar, foarte rar, în scene de bătălie, femeile sunt plasate în spatele zidurilor de apărare, jelind, răvășite de spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
din interiorul și exteriorul ramei/ cadrului transforma un text vizual într-un discurs care se axează pe captarea subiectului (iconicitatea realității privitorului) prin fotografie (indicialitatea formalismului) de către fotograf (simbolicitatea expresionismului). ÎI.2.b. Promovarea culturii vizuale Burberry Această formă de "prizonierat" în "turnură pictorială" pe care o trăim în secolul al XXI-lea implică, potrivit lui Schirato și Webb (2007: 66), o depășire a nivelurilor lingvistice ale imaginilor și o pătrundere în nivelul subconștientului, adică o înțelegere atât a identității intelectuale abstracte
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar am visat ochiul acela - Ce ochi, care ochi? Ție-ți mai arde acum de mai știu eu ce ochi ai fi văzut în drumul tău până la Volga. De când ai venit din prizonierat, tot aștept eu să te văd iar bărbat întreg. Auzi Mihule, am chemat preotul să vină sâmbătă seara, să-ți citească din cartea sfântă. - Să n-aud de popă-n casa mea! - Cum vrei tu Mihule, dar de sfântul Dumitru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dat impuls naționalilor din partid să continue despărțirea de Moscova. În 1954, România răscumpără Sovromurile (nereușind, totuși, cu extracția petrolului și a uraniului) și intensifică activitatea comercială cu Statele Unite. Armata, era controlată de URSS prin cele două divizii "educate" în prizonierat ("Tudor Vladimirescu", 1943, "Horia, Cloșca și Crișan", 1945). Consiliată de veterani al Războiului Civil din Spania, Petre Borilă, Valter Roman, Dumitru Popescu și Mihai Florescu, trebuia să treacă în subordine românească. Tratatul de la Varșovia, înființat în 1955, era condus masiv
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care el îl venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți O VIAȚĂ DE EROU? 41 ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor a reprezentat o adevărată umilință. Jagoda
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care pare să aibă o rădăcină aici - ceea ce a condus, ca un motiv, și la alegerea noii profesii de învățător - decurge din îndoiala că se va putea face vreodată înțeles ca filozof.“47 42 GÂNDITORUL SINGURATIC * * * Wittgenstein a revenit din prizonierat în august 1919. Fusese soldat cinci ani de zile. Experiențele acestei perioade au lăsat o urmă de neșters. Năzuia să păstreze ceva din acea „lumină a vieții“ pe care o căpătase în întâlnirea sa cu moartea. Nu voia să revină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea lui haină militară. Părăsise casa și societatea familiei. Se simțea mai aproape de Engelmann și de unii dintre camarazii săi din prizonierat. Ruptura deplină cu viața burgheză o va consfinți prin două decizii: donează întreaga moștenire care îi revenea din partea tatălui 48 surorilor Hermine și Helene și fratelui Paul; renunță la studii și la cariera academică, acea carieră care se întrevedea înainte de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
titlu de doctor în domeniul filozofiei.“63 Obținerea titlului era importantă și urgentă pentru Wittgenstein. El își epuizase economiile cu care venise la Cambridge și refuza să ceară sprijinul financiar al familiei, așa cum a făcut-o constant de la revenirea din prizonierat, în 1919, atunci când a renunțat la moștenirea care îi revenea din averea tatălui său. Datorită noii sale calificări academice a putut beneficia de o bursă de cercetare, care a fost apoi prelungită cu încă cinci ani, până în 1936. De la începutul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a lăsat-o familiei nu a fost afectată de inflația postbelică, ceea ce a făcut ca moștenitorii lui să fie printre persoanele cele mai bogate din Austria. 49 Ca și într-o perioadă mai timpurie a vieții sale, după întoarcerea din prizonierat Wittgenstein s-a gândit la sinucidere. El respingea însă acum acest gând. Lui Engelmann, omului căruia își deschidea cel mai mult sufletul, îi va scrie la 21 iunie 1920: „Știu că sinuciderea este întotdeauna o porcărie. Căci propria ta distrugere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
32. 51a Într-o scrisoare către Wilhelm Baum, din 17 aprilie 1978, Parak se referă la discuțiile iscate de apariția cărții lui Bartley și precizează: „Am subliniat, într-un interviu, că nu poate fi vorba de o înclinație homosexuală. În prizonierat, ea ar fi trebuit să se manifeste și față de mine. El era atât de obsedat de problemele sale, încât o femeie nu ar fi găsit un loc lângă elă Fapt este că a dus de-a lungul întregii sale vieți
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Gespräche, ed. cit., p. 99. 83 M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., pp. 175-176. 84 În viață și în artă, Wittgenstein aprecia cel mai mult simplitatea și naturalețea. Camaradului său din prizonierat, Frank Parak, i-a descris reacția lui față de citirea cu emfază a unei poezii de către un ofițer austriac din lagăr drept cea pe care i-ar produce-o un șoc electric. Wittgenstein împărtășea părerea lui Kraus că un om instruit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-și ascunde decepția scriind că acum, după citirea cărții, speranța lui că Tractatus-ul ar putea însemna ceva pentru Russell a dispărut complet. (Această afirmație reprezintă totuși o exagerare. Primul lucru pe care și l-a dorit Wittgenstein, după eliberarea din prizonierat, a fost să se întâlnească cu Russell pentru a discuta manuscrisul Tractatus ului.) Reacția lui Russell la aceste reproșuri a fost, ca și alte dăți, una îngăduitoare. În răspunsul lui, admite că nu a înțeles bine notele pe care Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cât și criticii acerbi ai acestora echivalează experiențele și identitățile virtuale cu destruparea sau dematerializarea. Evident, și diferențele sunt notabile: pentru cei dintâi această echivalență este pozitivă și eliberatoare, iar pentru cei din urmă ea poartă semnul negativității și al prizonieratului uman. Perspectiva postumană însă recunoaște și scoate la iveală caracterul material, întrupat și metisat al virtualității, definit de coordonatele ambivalente ale avantajelor și ale dezavantajelor, ale câștigurilor și ale pierderilor. În acest mod se reușește echilibrarea contrariilor dintre pozi țiile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a consecințelor întrebuințării și ale manipulării acesteia, cu atât mai mult cu cât ființa umană însăși nu mai este poziționată în afara tehnologiei, ci se vede îngrădită „înăuntrul” granițelor acesteia din urmă. O posibilă soluție de ieșire din această perspectivă de prizonierat tehnologic ar fi cooperarea între tehnoștiință și etică, mai degrabă decât prevalența umanismului asupra tehnoculturii, prevalență dorită de filosoful francez, sau decât favorizarea tehnologismului în dauna condiției umane, favorizare operată de susținătorii fervenți ai noilor tehnologii. Pe de altă parte
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
află în permanență în căutarea adevărului pe care-l proiectează la nesfârșit în imaginar, toate aceste proiecții nefiind decât rezultatul unui refuz constant de a găsi ,,adevărul" în realitatea dată. Personajul Întâmplărilor... se simte închis în real ca într-un prizonierat care nu face decât să perpetueze ,,bizara aventură de a fi om"222. Tot în termeni kierkegaardieni, disperarea, ,,mala dia sufletului", afecteză personajele lui Blecher în momentul în care acestea conștientizează că ,,eului nu îi este dat să fie decât
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui, îmbâcsit de întuneric și de slăbiciuni de leșin 255; sau: ,,pentru întâia oară îmi simțeam capul strâns puternic în scheletul craniului. Îngrozitor și dureros prizonierat"256. Conștientizarea situației sale are ca efect imediat libertatea eului de a proiecta lumea exterioară conform propriilor percepții. Astfel, iluzia pe care o are imaginându-și, în locul eșarfei de pe noptieră, un buchet imens de dalii roșii trimite la teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e frică de scoborâș... mi-e frică să nu ajung a umbla cu două bastoane, sărind ca o broască...350. În acest roman, singurul statut pe care personajul pare să-l accepte este acela de bolnav. Orice experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează din acel tărâm, călare pe gigantice păsări rock (coperta ediției italiene reproduce o sugestivă miniatură "Omul-acvilă" după "Roman d'Alexandre", 1338), înapoi spre Constantinopole, după șase ani de rătăciri și prizonierat. Este anul 1203. Baudolino, sexagenar, dă semne de oboseală și de căință, mustrat de amintirea tatălui său împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Israel, unde își deschisese un cabinet de pediatrie. Povestea începe la Saint-Martin-Vésubie, în vara anului 1943 (loc familiar autorului, dat fiind că a trăit aici pe toată durata războiului). Satul, ocupat de italieni, este locul de refugiu, dar și de prizonierat al unei întregi comunități de evrei sosiți din toate colțurile Europei. Timpul nu are decât o singură măsură: așteptarea. Fie în fața hotelului Terminus unde se stă la rând pentru înregistrare și primirea cartelei de alimente, fie în spatele ușilor închise unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
război, de istorie, isterizate de iraționalul cazon, cu aparență de doctrină. Nu putem evita numele unor Buzzati, Brecht, Ionesco sau Gombrowicz, dacă vrem să definim libera circulație a unor motive narative sau dramatice, cum ar fi de pildă condiția de prizonierat devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fel Tractatus-ul!» Or, Frege, pe care el îl venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor a reprezentat o adevărată umilință. Jagoda
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lunile următoare și care pare să aibă o rădăcină aici - ceea ce a condus, ca un motiv, și la alegerea noii profesii de învățător - decurge din îndoiala că se va putea face vreodată înțeles ca filozof.“47 Wittgenstein a revenit din prizonierat în august 1919. Fusese soldat cinci ani de zile. Experiențele acestei perioade au lăsat o urmă de neșters. Năzuia să păstreze ceva din acea „lumină a vieții“ pe care o căpătase în întâlnirea sa cu moartea. Nu voia să revină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea lui haină militară. Părăsise casa și societatea familiei. Se simțea mai aproape de Engelmann și de unii dintre camarazii săi din prizonierat. Ruptura deplină cu viața burgheză o va consfinți prin două decizii: donează întreaga moștenire care îi revenea din partea tatălui 48 surorilor Hermine și Helene și fratelui Paul; renunță la studii și la cariera academică, acea carieră care se întrevedea înainte de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]