KorAP: Find »[drukola/base=proclamare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...75 >

1,870 matches

Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248

recunoașterea acestui act am fi obținut-o doar cu mari compromisuri. Mai mult, România nu putea risca să-și Întoarcă Împotrivă Austro-Ungaria, care avea o atitudine binevoitoare, mai ales că Rusia devenise o amenințare permanentă. Astfel, guvernul a decis amânarea proclamării regatului, iar Kogălniceanu, ministrul de externe, a prezentat un asemenea plan drept „zvon” și a Încercat să acrediteze ideea că niciodată nu a fost vorba despre așa ceva. El a mai afirmat că la Întoarcerea lui Carol de pe frontul sud-dunărean, acesta

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
când Bismarck menționa permanent că „drumul spre Berlin trece prin Viena”, era evident că Bucureștiul trebuia să țină cont de opinia acesteia. Or, Austria, prin vocea lui Andrassy, a afirmat răspicat că „vom primi sprijinul ei, mai puțin În problema proclamării regatului”. Chiar dacă Austro-Ungaria se arăta dispusă la o „politică revoluționară” față de România, În „chestiunea regatului” răspunde cu un „vetto absolut” <ref id="36"> 36 Ion Bălăceanu c. I. C. Brătianu, Viena, 27 decembrie 1877, În vol. I. C. Brătianu. Acte și cuvântări

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Brătianu. Acte și cuvântări, vol. III, 1930, p. 148-149.</ref>. Atitudinea ei este justificabilă, căci independența României punea din nou problema influenței Austriei și a Rusiei În zonă. Pe fundalul creșterii puterii Petersburgului, monarhia bicefală nu putea admite cu pasivitate proclamarea unui regat român, care ar fi agitat și mai mult mișcarea națională din Transilvania. Apoi, este greu să admitem că, și numai din punctul de vedere mental, marile puteri ar fi permis cu ușurință ca un stat „cu obligații În

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
ref>. Într-adevăr, Viena a fost cea care ne-a dat concursul și pentru adoptarea titlului de Alteță Regală pe 9/21 septembrie 1878, dar și puterea cu care s-au dus cele mai multe și mai grele negocieri pentru recunoașterea actului proclamării regatului, o dovadă a alterării relațiilor și a schimbării priorităților sale În 1881. Este exact contextul În care se circumscrie modificarea titlului avut de Carol, la 9/21 septembrie 1878, de când s-a hotărât acceptarea oficială a apelativului de „Alteță

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
altă parte, și guvernul nostru considera această soluție un compromis favorabil. Când cabinetul trebuia să impună unui parlament nefavorabil ratificarea Tratatului de la Berlin, era oportun, pentru a-și consolida poziția, să aibă, cel puțin un succes de etapă, În problema proclamării regatului. Apoi, satisfacerea cerințelor Austriei era un act Înțelept, deoarece Rusia reprezenta o continuă amenințare. Nu În ultimul rând, acceptarea de către puteri a unei schimbări treptate a titulaturii lui Carol, crea un precedent favorabil și pentru Încercarea ulterioară de proclamare

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
proclamării regatului. Apoi, satisfacerea cerințelor Austriei era un act Înțelept, deoarece Rusia reprezenta o continuă amenințare. Nu În ultimul rând, acceptarea de către puteri a unei schimbări treptate a titulaturii lui Carol, crea un precedent favorabil și pentru Încercarea ulterioară de proclamare a lui drept rege. Pentru diplomații români, demersurile pentru recunoașterea internațională a titlului de „Alteță Regală” erau o bună ocazie de a testa limitele acceptate de marile puteri, eventual, de a sesiza tipul obstacolelor ce urmau a fi Întâlnite. Deoarece

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
mult problema <ref id="42"> 42 Telegramă Bălăceanu c. Kogălniceanu, Viena, 6/18 septembrie 1878, la AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 4.</ref>. Deci, după ce În urma războiului pentru neatârnare situația se complicase, așa Încât s-a impus renunțarea la proclamarea regatului, Carol Însuși declarând că e de acord să rămână doar cu titlul de „prinț” <ref id="43"> 43 Telegramă Debains c. <indescifrabil>, București, 23 ianuarie 1878 MAE - AD TurquieBucharest, vol. 43, f. 34v., la ANIC, colecția Microfilme Franța, r

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
care poartă chiar rangul de regat” <ref id="44"> 44 Kogălniceanu c. trimiși, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 10. </ref>. Apar acum o serie de argumente, care vor fi folosite și mult dezvoltate, inclusiv În negocierile pentru proclamarea regatului. Pentru a Înțelege pe deplin semnificația actului din 9/21 septembrie 1878, trebuie să mai analizăm de ce nu s-a optat pentru formulele „Mare Duce” sau „Mare Prinț”, folosite În discuțiile diplomatice, ci s-a ales exact „Alteță Regală

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
doar la nivel de principiu În Constituție. Boerescu Își etalează, din nou, stilul binecunoscut, al obținerii unor rezultate prin negocieri cu „pași mărunți”, fiind evident că lămurirea problemei succesiunii ar Întări poziția dinastiei de Hohenzollern și că ar servi idealului proclamării regatului. Sfârșitul anului 1879 aduce o atitudine mai binevoitoare și din partea Germaniei, Radowitz sfătuindu-l pe Liteanu să-i recomande lui I. C. Brătianu un voiaj diplomatic la Berlin la sfârșitul lunii ianuarie 1880 (după un presupus vot afirmativ al Camerei

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
un curs logic, vizita lui Vasile Boerescu a pregătit-o pe cea a lui I. C. Brătianu, care s-a legat de cea a lui Carol. Odată câștigată bunăvoința Berlinului, românii puteau spera ca În 1880 să se facă progrese În privința proclamării regatului. Într-adevăr, turneul din martie 1880 al lui I. C. Brătianu la Viena și Berlin s-a dovedit a fi capital, deoarece a marcat apropierea României de puterile germane. În consecință, numeroasele demersuri ale trimisului nostru la Viena, Ion Bălăceanu

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
recunoașterea independenței și momentul Încununării edificiului” <ref id="68">68 Ibidem, f. 2. </ref>. Era exact punctul de vedere al Dublei Monarhii, care dorea, astfel, să facă presiuni asupra guvernului român. Deci, deși Berlinul Își dăduse acordul de principiu În favoarea proclamării regatului, la cererea Vienei, a fixat o amânare de un an. Trebuia testată, prin urmare, și opinia Austriei. „Spargerea gheții” printr-o discuție „pur academică” i-a revenit lui Ion Bălăceanu, care se Întreține pe 27 aprilie 1880, cu Haymerle

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
extern i se adaugă și complicațiile interne, Încă din 1880 Înregistrându-se bulversări În Partidul Național Liberal. De exemplu, În aprilie 1880, I. C. Brătianu Îi acordă lui Kogălniceanu un rol minor prin numirea În postul de ambasador la Paris. În ceea ce privește proclamarea regatului, probabil intenționat, s-au permis „scurgeri” de informații, astfel Încât ambasadorii fac numeroase comentarii, iar rapoartele despre această problemă, mai ales cele austriece, devin aproape zilnice. Brătianu a reușit să țină Întreaga acțiune sub control, nici un ambasador nu știa exact

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
de sprijinul căruia beneficiam În secret, a avertizat că trebuie avute În vedere interesele Dublei Monarhii. Practic, la fiecare conversație cu Hoyös, Brătianu Îl asigura că nu se va face nimic fără acceptul Austriei, ba mai mult, aștepta ca inițiativa proclamării regatului să o ia aceasta, așa cum promisese Încă din 1880, cu prilejul vizitei sale acolo <ref id="77"> 77 Hoyös c. Haymerle, București, 19 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/ 1881, f. 10. </ref> (sic!). Un alt

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
agravării situației În Balcani, impunându-se necesitatea menținerii „ordinii” la Dunăre. Apoi, mereu susține că țara este Într-o mare fierbere, că este interpelat În Parlament, Întrebat În guvern, În partid, de către trimișii diplomatici, fiind posibile manifestații de susținere a proclamării regatului <ref id="78">78 Ibidem, f. 11. </ref> (sic!). Și, de asemenea, amintește permanent despre pericolul atentatelor Împotriva lui Carol și despre acțiunile contracandidaților la tron <ref id="79">79 Ibidem. </ref>. Oricum, intenția nu era ca „să ne

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
presiunile contracandidaților), iar, În final, devine ferm, afirmând că, oricum, opiniile publică și politică insistă cu această cerere prin orice ocazie (demonstrații, presă, banchete etc.). De aceea, repetă că Viena s-a angajat Încă din 1880, să ia inițiativa pentru proclamarea regatului, că guvernul României nu putea Începe demersurile oficiale pentru că, În cazul unui refuz, și-ar fi periclitat poziția În țară. De fiecare dată, Însă, Hoyös neagă și rămâne intransigent, aducând mereu În discuție „problema Dunării” <ref id="85">85

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
și rămâne intransigent, aducând mereu În discuție „problema Dunării” <ref id="85">85 Ibidem, f. 14. </ref>. Este posibil ca, după acest dialog, I. C. Brătianu să se fi prezentat la Carol cu o nouă cerere de a se devansa data proclamării. Atunci, Își motiva inițiativa prin teama de „presiunile externe” <ref id="86"> 86 Memoriile regelui Carol I, vol. XVII, p. 68. </ref>, ceea ce era foarte plauzibil, având În vedere că Germania ar fi susținut În primul rând Austria și apoi

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
concertului european”. De multe ori, Hoyös este pe aceleași coordonate cu Uruzov, Însărcinatul rus <ref id="90"> 90 Hoyös c. Haymerle, București, 12 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/ 1881, f. 18.</ref>. De altfel, „zvonul” apropierii proclamării regatului interesa În mod deosebit Petersburgul, Giers cerând explicații oficiale lui Ion Ghica <ref id="91"> 91 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 133/1881, f. 160. </ref>, trimisul nostru În Rusia. Acesta din urmă răspundea, la 27 februarie 1881, că

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
18. </ref>, cât și de ziarul liberalilor, Românul <ref id="99"> 99 Românul, apud Hoyös c. Haymerle, București, 23 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/1881, f. 18. </ref>, ceea ce exprimă o stare de Îngrijorare generalizată. Așadar, proclamarea regatului, Înainte de a se ajunge la o soluționare În acest diferend, era și o dovadă că recunoașterea lui nu se face În urma unui compromis, a unei „vânzări”, căci răspândirea unei asemenea concluzii ar fi dus la diminuarea prestigiului gestului. De

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
ajunge la o soluționare În acest diferend, era și o dovadă că recunoașterea lui nu se face În urma unui compromis, a unei „vânzări”, căci răspândirea unei asemenea concluzii ar fi dus la diminuarea prestigiului gestului. De aceea, discuțiile despre viitoarea proclamare Încep să fie tot mai deschise, iar opinia publică o prezintă ca pe o decizie sigură: „miniștrii vorbesc despre asta În conversațiile lor confidențiale cu prietenii. Se pare că ideea se Întâlnește cu aprobarea În Cabinet” <ref id="100">100

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
reevaluare a raporturilor internaționale. Erau, deschise, deopotrivă, căile unei apropieri rusoaustriece sau ruso-germane, care ne puteau prinde ca „Într-un clește”. Așa cum am mai menționat, În afara britanicului White, toți ceilalți membri ai corpului diplomatic au fost luați prin surprindere de proclamarea regatului, survenită pe 14/26 martie 1881. De exemplu, de abia după două zile, austriacul Hoyös revine cu un raport mai amplu, În care afirmă că Îi este greu să-și dea seama dacă „guvernul s-a lăsat luat de

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
Totuși, recunoașterea este marcată de existența unor condiții, care vin din partea celor „trei curți nordice”, dar, este drept, nu sunt de calibrul celor de la sfârșitul războiului de independență. Inițial, Bismarck și-a manifestat Întregul sprijin, iar a doua zi după proclamare, a organizat o conferință cu ambasadorii, În care a precizat că Germania nu are nimic de obiectat, dar că, date fiind legăturile de rudenie dintre cei doi suverani, e politicos să nu facă ea primul gest de recunoaștere și, În

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
la ANIC, fond Casa Regală, dosar 13/1881, f. 2. </ref>. „Cancelarul de fier” s-a declarat de acord, iar Austria, care făcea opinie comună cu Germania, subscrie, mai ales că intențiile acesteia erau de a se amâna, pe cât posibil, proclamarea sau recunoașterea regatului, pentru a forța satisfacerea intereselor ei economico comerciale la Dunăre. În consecință, cele trei ajung la concluzia ca răspunsul lor afirmativ să intervină la „semnalul” Rusiei și să se elaboreze trei note cu un conținut asemănător, care

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
din America de Sud <ref id="119">119 Ibidem. </ref>. Toate acestea dovedesc o maturitate la care ajunseseră uzanțele diplomatice românești, dar și interesul de a se da legalitate actului de la 14/26 martie 1881. În final, putem conchide ca Întotdeauna ideea proclamării regatului a fost menționată, direct sau indirect, În declarații sau documente alături de cea a independenței, pentru că ar fi aberant să ne imaginăm un demers pentru obținerea unui astfel de titlu pentru un stat aflat sub suzeranitate. Urcarea unui Hohenzollern pe

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
1866-1877, chiar dacă s-au succedat numeroase guverne, radicale sau moderate, conservatoare sau liberale, problema neatârnării a rămas vie. Diferite au fost doar căile de abordare, cea a „faptului Împlinit” sau aceea a tratativelor politico-diplomatice. Pe acest fundal, apare și problema proclamării regatului, existând câteva momente semnificative, precum cele din 1868, 1870, 1873 și 1878, când s-a Încercat apropierea momentului, eșecul fiind cauzat de fluctuația relațiilor internaționale Într-un sens nefavorabil nouă. Perioada 1878-1881 a fost una foarte activă și din

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
1870, 1873 și 1878, când s-a Încercat apropierea momentului, eșecul fiind cauzat de fluctuația relațiilor internaționale Într-un sens nefavorabil nouă. Perioada 1878-1881 a fost una foarte activă și din punctul de vedere al acțiunilor politico diplomatice cu scopul proclamării Regatului României, când acțiunile noastre devin mult mai concertate și mai deschise, pregătind Împlinirea „faptului Împlinit” din 14/26 martie 1881. Deci, În contextul În care, În 1878, marile puteri nu sprijineau proclamarea regatului, guvernul a luat inițiativa adoptării titlului

PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE (2011) [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]