2,781 matches
-
Am colindat pământul / Și cerul, / Am scuturat legendele, / Am coborât / Adâncuri mari în mine / Să văd de unde / Izvorăște timpul / Și până unde / Se revarsă vremea”. Apele și vremea se varsă în alte ape și în altă vreme. Același timp istoric, profan, marcat de limite și care pune limite, în care nu există naștere fără moarte, pentru că nu este nici moarte netransformată în altă naștere, are și funcțiile timpului sacru, nesfârșit, lipsit de măsuri încheiate, ca „Pomelnicul lung al satului / care naște
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
decât reculegerea testelor de algebră. Niciodată nu am văzut limpede matricele, precum nici tuburile de deasupra patului. La ce folosesc ele? Un omen care distribuie o substanță transparentă, aproape invizibilă, picătură cu picătură, până în timpul mitic al originilor, dincolo de spațiul profan cu valoare limitată, geometrică, divizabilă și previzibilă. Ei da, geometria, vizuală sau nu, înainte de Potop sau după, strânsă în caietele de școală sau în grădina lui Socrate, se poate percepe ca model iranian. Mult prea departe, fiindcă doar cu geografia
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
nu știe a răspunde... Punctele de suspensie comunică, și ele, foarte mult. Știința umană este experimentală și totdeauna incertă. De aceea e nevoită să fie evoluționistă. Și nu va atinge vreodată creaționismul. Fiindcă nu termină niciodată de creat. Sacrul și profanul vor fi având afinități, dar, între ele, nu sunt concordanțe. Timpul e o apă numa, / Dumnezeu în valu-i - spuma, / Întrebări și taine grele / Și nici un răspuns la ele... Dumnezeu e unic (singur) și veșnic (bătrîn): Și-i singur și el
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului - COMENTARIU - În desăvârșirea sa supremă, dintotdeauna omul, a avut nevoie de credință și rugăciune. Ruga a noastră gândită, este grăită cu ajutorul
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
inima noastră, pleacă marea iubire, pleacă binele și răul, dorințele noastre repetate la infinit, pleacă toate faptele și patimile noastre, pleacă toată osteneala minții noastre și timpul în care trăim. Mărturisesc toate acestea ca un preambul la cartea „Sacru și profan în Țara Sfântă”/jurnal pe care am primit-o cu nespusă bucurie , din mâinile autorului ei; poetul, eseistul, prozatorul, jurnalistul și promotorul cultural - NICOLAE BĂCIUȚ . Mi-a fost dăruită în semn de respect pentru cultură, în ziua vernisajului la expoziția
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
eseistul, prozatorul, jurnalistul și promotorul cultural - NICOLAE BĂCIUȚ . Mi-a fost dăruită în semn de respect pentru cultură, în ziua vernisajului la expoziția mea de grafică din 16 octombrie 2010, care a avut loc în orașul Tg.-Mureș. „ Sacru și profan în Țara Sfântă” / jurnal, a fost editată la Ed. Nico, Tg.-Mureș, anul 2008 După ce am fost părtașă la toate mărturisirile autorului în acest jurnal, m-am bucurat de toate acestea, în tăcere. Consider tăcerea, un element sacru ! Un om
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
în acest jurnal, m-am bucurat de toate acestea, în tăcere. Consider tăcerea, un element sacru ! Un om când face o faptă bună, sau o milostenie oricât de mică ar fi ea, o face în tăcere. Citind cartea” Sacru și profan în Țara Sfântă”, autorul Nicolae Băciuț, ne mărturisește prin descriierile sale aici, marea bucurie, adevărata bucurie plecând ca pelerin în necunoscut și întorcându-se din” profan”, ca un chemător , întrebător , doritor și rugător la tot ce-i este de folos
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
Dumnezeu , ca prin tot harul scriierilor sale, să ne împărtășească și nouă din bucuriile fără de seamă : simțământul adevărului prin credință , aceasta învățându-ne să fim mai buni în viața ce ne este dată să o trăim. Referință Bibliografică: SACRU si PROFAN in TARA SFANTA / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
în grâne Zeului lor, un zeu ca toți oamenii, adică din carne și sânge.” Dacia se lovește de rezistența Mătcii și de duritatea concepțiilor ei conservatoare, specifice lumii căreia îi aparține. Și totuși, Dacia învinge. Religia nouă învinge vechiul, păgânismul, profanul. “Chiar sub ochii ei, Dacia sta în veșminte ca din aur, nu pe stâlp și nu legată cu frânghii de mâini și picioare. Era răstignită direct pe o cruce de aer.” Din acest moment, Matca îi oferă respectul și atenția
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
ziua prin excelență a cultului creștin, este comemorarea învierii lui Hristos, o zi aducătoare de bucurie sfântă. Cu toate acestea, duminica, simbolul renașterii spirituale, înseamnă pentru poet, întoarcerea într-un trecut în care sacrul era exilat. Prins în labirintul lumii profane, autorul trăiește într-un ritm amețitor o existență ce stă sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singurătatea/învolburate secunde jucându-se-n miriști/de neînchinare de suflete în răspăr /pe aici a luat
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
nostalgia cerului și autocontemplarea spiritului. Versurile emoționează prin nevoia de așezare sub semnul veșniciei, prin dorința de a depăși tot ce se stă sub semnul efemerității. În „Spații”, intrarea într-o zonă sacră înseamnă parcurgerea căii spre realitatea absolută, opusă profanului, ce aduce cu sine purificare, reechilibrare, redobândirea puterii inițiale. Meditația religioasă, aspirația la desăvârșirea proprie, posibilă prin descoperirea lui Dumnezeu, dar și rugăciunea vorbesc despre găsirea drumului spre înțelepciune și spre libertate, spre adevăr. Premiul Internațional de poezie "NAJI NAAMAN
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Luă foc tot pământul/ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă.” Arderea de jertfă ne trimite cu gândul la actul religios, la părăsirea zonei profanului și întoarcerea la sacralitate. „În cântec de clopot” „E o dualitate pe care o trăiesc zilnic și cred că fiecare dintre noi trăiește așa prin ascunsul din noi. O parte din mine a țâșnit în sus, către cer, și cealaltă
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
antic. Localități celebre și locuri memorabile în Palestina, în revista „Mitropolia Banatului”, Timișoara, nr. 1 - 2, 1960, p. 26 [18] Pr. Prof. Dr. Ioan Stancu, Templul din Ierusalim, Editura Tiparg, Pitești, 1999, p. 18 - 26 [19] Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 21 [20] Ieșire 3, 5 [21] Pr. Prof. Dr. Ioan Stancu, Templul..., p. 18 [22] Mircea Eliade, Op. Cit.. p. 22 și Ioan Stancu, Op. Cit., p. 21 - 25; cu privire la dezvoltarea ideii de loc sacru ca centru
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
vers. 2 - 10 [25] Pr. Prof. Dr. Ioan Stancu, Templul..., p. 29 - 30 [26] Isaia, 2, 1 - 4 și Mircea Eliade, Sacrul..., p. 25 - 32, unde explică semnificația „pragului” ca punct de delimitare între ceresc și pământesc, între sacru și profan [27] Irineu Pop Bistrițeanul, Așezămintele românești de la Ierusalim și Iordan, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj Napoca, 1994, p. 74; Dominique Sourdel, Islamul, traducere de Liliana saraiev, Editura Humanitas, București, 1993, p. 70; Irineu Pop Bistrițeanul, Țara
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
dintre ele. [98] Pornid de la Apocalipsa lui Baruch, Mircea Eliade avansează ideea Ierusalimului ca reproducere aproximativă a modelului transcendent: cu toate că putea fi pângărit de către un om, modelul era incoruptibil, pentru că nu era implicat în timp, a se vedea Sacrul și Profanul, Ed. Cit., p. 59. [99] Sf. Ap. și Ev. Ioan, cap. 2, vers. 14 - 17 [100] A se vedea în acest sens concepția Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1993, p. 217 [101] Sf.
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
sacru în care omul religios simte nevoia de a se cufunda periodic. Poate fi vorba de Ierusalimul ceresc spre care fiecare om religios gândește să-l dobândească din perspectiva mântuirii. Astfel timpul sacru face posibil celălalt timp, timpul istoric, durata profană a existenței omenești. A se vedea Mircea Eliade, Sacrul..., p. 79 - 81. [105] Alexander Schmemann numește acest timp - timpul misiunii, a se vedea în acest sens: Pentru viața lumii. Sacramentele și Ortodoxia, traducere de Pr. Prof. Dr. Aurel Jivi, E.I.B.M.B.
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
zi. Sau poate ambele și atunci Bianca Marcovici nu mai este doar glasul cetății ci al omenirii. Risipindu-se ea, așa cum fac poeții adevărați, cu generozitate și fără răsplată, pentru ca noi să putem călca pe drumul luminii ascuns încă privirilor profane. „Ca să ne păstrăm/ dragostea târzie/ trebuie să ne dozăm forțele/ ca și cum am degusta un vin vechi/ să-i simțim tăria în cerul gurii/ cu ochii întredeschiși/ să-i vedem bănuțul clătinându-se/ și cercul gradelor legănându-se/ ca un hamac
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
de doi ani și mai mici, împlinindu-se în acest fel o altă profeție a proorocului Ieremia. În afară de Apostolul și Evanghelistul Matei, nici un alt evanghelist nu amintește despre tragicul episod al uciderii pruncilor. Totodată, nici o parte a literaturii canonice sau profane aparținând acelei perioade nu amintește de aceasta, în afară de „Protoevanghelia lui Iacov". Diferențe există și în ceea ce privește numărul copiilor uciși: în calendarele bizantine este trecut numărul de 14.000, în cele siriace 64.000, iar unii istorici moderni vorbesc de până la 100
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
pământ a ceea ce se continuă și se desăvârșește în cer. Iar această realitate cerească este prefigurată de Biserica Lui Hristos care este „tipul și icoana întregii lumi”, după cum afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul. În relație cu universalitatea creștină, globalizarea în sens profan pare a fi o traducere a acestei universalități ce caracterizează Biserica creștină, împlinită și desăvârșită fiind în Domnul Iisus Hristos. Percepția ori înțelegerea despre globalizare se dovedește a fi însă contradictorie. Fenomen complex și variat, pentru unii este considerată ca
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
stridența lipsei de autenticitate. Este cazul kitsch-urilor pătrunse, pe scară largă, în biserici și mânăstiri: icoane necanonice, stiluri de cântare nespecifice, candele și lumânări în suport de plastic sau de aluminiu, flori de plastic, beculețe multicolore, obiecte cu întrebuințări profane, decorate cu simboluri religioase etc. e) Biserica trebuie să conștientizeze impactul teribil al tehnologiei asupra societății. Manipularea prin mass-media, accesul generalizat al oamenilor la presă și internet pot fi arme teribile întoarse contra Bisericii. Este suficientă mediatizarea unor probleme interne
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
comuniune frățească” . Cel mai important aspect pe care îl pune în lumină învățătura ortodoxă despre înnoirea ontologică a persoanei umane este faptul că, în această perspectivă, nu se poate concepe o separare între ceea ce am numi viață sacră și viață profană . Pentru creștinul angajat pe calea mântuirii, nu există un timp sacru - cel al rugăciunii sau al participării la slujbele bisericești - și unul profan; nu există activități religioase, sfinte, și activități ce cad în afara preocupării religioase, în care Dumnezeu nu și-
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
în această perspectivă, nu se poate concepe o separare între ceea ce am numi viață sacră și viață profană . Pentru creștinul angajat pe calea mântuirii, nu există un timp sacru - cel al rugăciunii sau al participării la slujbele bisericești - și unul profan; nu există activități religioase, sfinte, și activități ce cad în afara preocupării religioase, în care Dumnezeu nu și-ar mai avea locul. Pentru un astfel de om, întreaga realitate în care trăiește are legătură directă cu credința sa, orice act al
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
de emoție, zâmbind chipului de lut frământat în cuptoarele sufletului de tânărul, minunatul Aurelian Bădulescu și odihnind pe trupul stejarului retezat. Splendidă reprezentare a Domnitorului, această atât de profundă, în egală măsură telurică și celestă, compoziție a artistului! Sacru și profan, într-o îngemănare ideală. Tulburătoare în rezonanța sa imemorială, acolo, atunci, secunda de absolut a lirei trace a Orfeului din Voineasa, uriașul (pe cât de subțire, ca un abur din pământuri) cobzar-rapsod, trubadur la „curțile dorului”, Ion Crețeanu! Doamne, cât de
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
să descoperim spiritul, dar mai ales sufletul, cu trăsăturile de caracter, cu emoțiile și stările sale sufletești. Acest chip interior se vede cel mai bine în portretele Madonei sau ale lui Isus și, în general, în toată arta sacră. Arta profană este dominată, dimpotrivă, de chipul exterior și de aceea frumusețea care se traduce estetic și erotic, fiind, în mod esențial, resimțită ca plăcere. Mai mult, frumusețea se exprimă totodată și moral, ca virtute sau viciu. Indiferent dacă este bust sau
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
Acasa > Strofe > Creatie > BALADĂ PROFANĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului pe-un picior de plai turbat unde cad amanții-n iad hai de-a ala, hai de-a bala să-ți deschei doamnă sandala
BALADĂ PROFANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349106_a_350435]