559 matches
-
conform reclamei, și un soldat în termen la jandarmi te îndreaptă de pe mîna mea, veniți în centrul oglinzii concave la proiectul de focalizare per speculum in aenigmate din agitația pe hîrtie, ce mai fani, cum l-am corijat pe oniricul profan! l-am pus să se încalțe și să raporteze că se îndreaptă spre Bouroș! altul poartă numele de om de serviciu, dar serviciile lui privesc hîrtiile de pe jos, nu pe cele în uz, mai bun ritor minoritarul rom în fața femininelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de ieri azi, pe cale de consecință textuală prezent! Ora 20,39, în acceleratul București Iași, din stația Tecuci, stînd în loc, limită de regională cu schimbare de locomotivă, trenul în stație, pe tabel a plecat de patru minute, definește starea de profan! cel mai bine se împlinește pantoful, gradul de uzură îi umple existența, ieri și azi și din aceste laturi de vid se sfîșie țesătura, ițele, desenul din covor la competența critică, textilă mai înainte, intrat în poveste, într-un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
oră stăm, ora 22,14! la Pilat din Pont mîntuirea era ce este adevărul? aveam iluzia că totul se echilibrează la nivelul clipelor, adică al sferturilor de frază, doare? nu, doare? nu, doare? doare! doare! semnele sacrului se exprimă în profan Mihăiță, cum să spună și Eliade să te învețe minunile! ele se întîmplă la mișcările profanului, nodule pe sens, 180 de pagini gata, ilustrații poate, vezi, a treia e cu pogorămînt! la vînătoare de clipa ce, altminteri, cuprinde neluată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în lume sînt mult mai mulți înțelepți decît am crede noi în cele mai optimiste evaluări. Îmi amintesc de un pianist francez strălucit care a umplut sala la Filarmonică. Stăteam lîngă distinsul director al Filarmonicii, domnul Braica. Cum eram un profan în domeniu, l-am întrebat: Ce notă îi acordați, domnule director? Zece, îmi răspunde scurt. Și atunci lui Dan Grigore cît îi acordați? Zece, răspunde din nou directorul. Adică tot una? Tot zece? Ei, stați, domnule primar. Sînt diferite scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
esențial 56. Eminescu asta a făcut în toată creația sa: a gândit, în chip esențial, locuirea la Ipotești ca locuire în cosmos. Jocul realitate-imaginar are darul de a-l scoate și pe povestitor și lumea povestită din timpul și spațiul profan 57. Presupunând că lumea care se vede este cea reală și că lumea povestită este o fantasmă, nu se știe dacă în "jocul" în care a fost prinsă omenirea de secole încoace realul este, într-adevăr, ceea ce oamenilor le pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și al craniilor este atestat la australieni și la alte popoare primitive de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii În deplasările lor. Aceste fapte au mai fost interpretate ca dovezi de canibalism, ritual sau profan. „Credința Într-o supraviețuire post-mortem pare demonstrată, pentru cele mai vechi timpuri, prin utilizarea ocrului roșu, substitut ritual al sângelui, deci «simbol» al vieții. Obiceiul de a presăra cadavrele cu ocru este universal răspândit, În timp și spațiu, de la Ciu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
stăpânește omul uneori ilogic, irațional - și nu invers. Nu ai de ales, trebuie să te predai necondiționat acestei misterioase forțe 735. Faptul că sacrul se manifestă prin anumite obiecte și ființe tabu este astăzi incontestabil 736. Roger Caillois vedea În profan „constanta căutare a unui echilibru, a unei juste căi de mijloc care ne permite să trăim cu teamă și Înțelepciune, fără a depăși vreodată limitele a ceea ce este permis, mulțumindu-ne cu o aurea mediocritas care manifestă concilierea precară dintre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mari de plastic, protecție împotriva ploii extrem de violente care a căzut aseară. Un fel de sas unde se desfășoară contactul cu sacrul, asigurând etanșeitatea și separarea dintre două lumi ; un loc periculos în care omul, desprins pentru câteva secunde de profan, experimentează puritatea, consacrarea dată prin contactul cu sfințenia (Caillois, 2006 : 34). În jurul scenei se găsesc mai multe persoane în genunchi, în adorație extatică, precum și mai mulți părinți cu copii în brațe, încercând să se apropie de raclă fără a sta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacrului cu profanul. Sensul de inițiere al cuvântului grecesc teleutai este de a fece pe cineva să moară, moartea fiind considerată ca o ieșire, ca o eliberare, o ieșire pe o poartă. După aceasta exista cortina de foc, separația dintre profan și sfânt, cu treceri dintr-o lume într-alta, suferind transformări pe diverse nivele, precum transmutația metalelor. Dacă e să împărțim ceea ce aparține de credință și ceea ce este interzis, funcția ritualului în comunitate este să introducă regulile de separare și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
funcția ritualului în comunitate este să introducă regulile de separare și puntea de legătură ce înlesnește trecerea profanului în sacru. Prin această definiție absolută și universală se acceptă însă variațiile existente între culturi și chiar în cadrul aceleași culturi. Ceea ce este profan într-una poate fi sacru într-o alta. Statutul participanților poate determina natura relativă a lucrurilor sacre proprii unui ritual. Ce este sfânt pentru un rege sacru, preot sau șaman diferă în cadrul ritualului chiar față de un altul cu care împărtășește
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cheile concentrării. Aceasta nu se poate confunda cu visarea cu ochii deschiși, mintea concentrându-se in cadrul ei doar asupra lucrului ales. Pentru a închega o conlucrare simultană între imaginație și concentrare este necesară facultatea de vizualizare 204, adesea explicată profan ca viziune, ea reprezentând mult mai mult decât aceasta, o experiență mentală totală. Poți de exemplu să vizualizezi o sonată de pian și să începi chiar să auzi părți din ea, aroma unei pâini aburinde, gustul ei și combinația acesteia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
matrice feminină, jaguarului dar și înțelepciunii broasca țestoasă. Norul romboid este deci o perdea de protecție pentru profani în fața înțelepciunii, forței și frumuseții, ce deschide poarta lumilor subterane, trecerea inițiatică spre pântecele lumii. Revin la pragul care trebuie trecut de către profan în spațiul sacru, așa pare a avea și norul partea sa de delimitare, frontieră care în sine poate lua parte la transcendența centrului. Azi, romburi, cuburi 452, s-au retras orânduindu-se în sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aveau și candidații la misterele egiptene. În final era sarcofagul în jurul căruia sunt orânduite diferite semne ale morții și dispariției tuturor fenomenelor. Înainte de inițiere candidatul era pus să se așeze în acesta pentru ca să mediteze asupra datelor semnificative ale vieții de profan. La încheierea ritualului i se amintea că după părăsirea corpului sufletul său va adopta un nou aspect, va învia. Și Isus spunea că doar cei ce vor învia vor putea cunoaște împărăția cerurilor, deci numai cei inițiați și reîncarnați. Isus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe Tatăl 559. Chiar și Sfântul Paul afirmă că Dumnezeu prin cuvântul său este viu și lucrător, având omnipotența de a despărți sufletul și duhul, trupul și simțurile și mai ales gândurile. Aceste afirmații sunt dintre cele mai șocante pentru profan, dar nu și pentru cel inițiat. E un sipet de bogății spirituale căruia doar cunoașterea poate să-i deschidă încuietoarea. Cheia nu oricine o poate găsi. Iar ea este legată de aceeași simbolistică a crucii și copacului din care ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stăpâni ai vieții noastre terifiante trebuie îndepărtate, eliminate chiar, pentru ca subiectivul să se închine obiectivului. La poarta ce poate fi și a Raiului dar tot atât de bine și a Iadului, Pazitorul ne arată cine suntem. Și moartea trupului îl eliberează pe profan. Inițiatului i-ar fi suficientă doar cea metaforică. Când mor lucrurile devin simbolice, așezându-se sub lumina porții strâmte și primesc strălucirea de dincolo. Crepusculul își pierde forma rămânând doar spirit. Prin lumina acestui spirit, Isus este activ în trupul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Dumnezeu 666 Say "yes" to God, God will say "yes" to thee; To Heaven-s gate this is the golden key. About my earthly road I do not care; It may be long; short is God-s road to me667. Pentru profan somnul este considerat drept cea mai importantă sursă de repaos. Dar, oare, de ce îl intrigă și îl tulbură acest univers straniu care-i îndepărtază controlul gândirii și îi șterge atmosfera existenței cotidiene? Poate pentru că se aseamănă cu neantul în care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sărac, el ține ascunsă în suflet o comoară nepieritoare. Pentru el marile plăceri, marile intensități ale vieții sunt extatice. La ignoranți și la ființele vulgare, lipsa înțelegerii vidului este umplută cu letargie și moarte. De aceea patimile sunt teribile pentru profan, tendința descendentă a drumului său posedându-l literal și teologic. Eternitatea Clipei e un timp în care Sinele nu poate fi hipertrofiat, decât la cei mediocri. Dacă eternul și efemerul se întâlnesc în Sine, cum poate Atma în eternitatea sa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe tatăl 824. Chiar și Sfântul Paul afirmă că Dumnezeu prin cuvântul său este viu și lucrător, având omnipotența de a despărți sufletul și duhul, trupul și simțurile și mai ales gândurile. Aceste afirmații sunt dintre cele mai șocante pentru profan, dar nu și pentru cel inițiat. La Dante, toate personajele din Divina Comedie sunt văzute de poet, cu toate că ele ar fi fost invizibile, neavând trup ele sunt spectre, umbre, suflete vizibile: O umbre vane! Foc de-a pururi stins/ De
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța sa, atunci aceasta se desprinde, inertă și străină față de divinitate. Aici, deosebirea dintre profan și inițiat este maximă. Ultimul conștientizează procesul de rezorbție a substanței în esență și separația se produce în armonie, substanța devenind în Sine materie primă, aptă de fecundare spirituală. Aici întâlnim îngerii. Unde e capacitatea noastră de a ne menține
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
genezei și ale împlinirii noastre ca fii ai Marelui Arhitect. Atingerea lumii concrete și gustul ne demonstrează că suntem parte integrantă din creație. Dar parfumul? Plăcerea sau neplăcerea, agreabilul sau dezagreabilul întruchipează senzorialul, a cărui tainică parte se îndreaptă din-spre profan spre sacru, depășind limbul și purgatoriul. În ceremoniile religioase și ritualuri, izul ascuns de semnificații induce plăcerea și înlesnește realizarea cunoașterii, adică inițierea. Toate culturile lumii, din cele mai vechi timpuri pierdute în protoistorie, arată că universul miresmelor a însoțit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bohme, îmbrățișând arcanul mistic al alchimiei, incluzând și taina centrului răului. Mijlocul este adus în apropierea conștienței de către inconștient, provocându-i o fascinație deosebită. Una din metodele creerii pietrei filosofale alături de folosirea imaginației este înțelegerea cvatraturii cercului. Dar pentru un profan aceasta ar părea de-a dreptul stupid. În măsura în care conștiența se dezvoltă, inconștientul nu mai poater fi comunicat sau devine parte empirică în conținutul conștienței și este transcendentă acesteia din urmă. Eul este o noțiune limită așa cum la Kant este lucrul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
său45. După cum precizează Mircea Eliade, sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoș‑ tință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
religi‑ oasă, orice timp liturgic, susține Mircea Eliade constă în reactualizarea unui eveniment sacru ce a avut loc într‑un trecut mitic «la început» astfel, timpul sacru se poate repeta, este o durată reversibilă căci durata temporală a tim‑ pului profan poate fi oprită periodic prin inserția timpului sacru manifestat în rituri, iar suma revelațiilor primordiale este constituită din mituri care poves‑ tesc istoria sacră 50. Reprezentarea oricărei istorii sacre se desfășoară de obi‑ cei sub forma unui ritual, un ceremonial
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
său45. După cum precizează Mircea Eliade, sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un cu totul alt ordin decât realitățile «naturale»... Omul ia cunoș‑ tință de sacru pentru că acesta se manifestă, se prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
religi‑ oasă, orice timp liturgic, susține Mircea Eliade constă în reactualizarea unui eveniment sacru ce a avut loc într‑un trecut mitic «la început» astfel, timpul sacru se poate repeta, este o durată reversibilă căci durata temporală a tim‑ pului profan poate fi oprită periodic prin inserția timpului sacru manifestat în rituri, iar suma revelațiilor primordiale este constituită din mituri care poves‑ tesc istoria sacră 50. Reprezentarea oricărei istorii sacre se desfășoară de obi‑ cei sub forma unui ritual, un ceremonial
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]