1,785 matches
-
orgoliile supreme ale omului. Până la urmă, nici măcar nu era cine știe ce de Înțeles, cel puțin În datele prezentului imediat. Dacă aș fi putut face abstracție de insolitul existenței acestui Centru cu tot ceea ce presupunea istoria, actualitatea și viitorul lui, așa cum se profila el În viziunea lui Zoran, lucrurile s-ar fi simplificat simțitor. Dar nu puteam, iar faptul că oricine În locul meu ar fi fost la fel de neajutorat nu mă consola câtuși de puțin. De ce erau atât de convinși centromanii că asupra Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de trei zile ca o mantie invizibilă deasupra bătrânilor munți. Niciodată, în mii de ani, nu avusese loc un asemenea fenomen în capătul acela pierdut din deșert. Niciodată nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo! La stânga! Armele răsunară la unison, dar silueta fantomatică se ascunsese în spatele unei stânci, încât ai fi putut gândi că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile la rând? — Te-am avertizat că un beduin trebuie să fie în formă, atât pentru cea mai periculoasă acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult și fusese atât de frig, încât muntele Pilatus aproape că dispăruse complet, ca și lacul de la poalele muntelui, transformat într-o oglindă aburită. Toate drumurile dispăruseră, nu mai exista nimic în albeața fără sfârșit. Numai pe impenetrabilul cer se profilau coroanele negre ale copacilor goi. La hotelul Wilden Mann domnea haosul. Totuși m-au recunoscut imediat și am primit aceeași cameră ca de obicei. Personalul, aproape toți italieni din cantonul Ticino, se sculaseră dis-de-dimineață pentru a face pârtii de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te uiți acolo, ai să vezi și tu ce a mai rămas din muntele retezat. Într-adevăr, silueta muntelui de peste lac se profila întunecată pe cerul luminat de lună. Acesta nu avea vârf ci se termina printr-un platou drept, ca și cum ar fi fost decupat. Așa spune legenda că s-a format lacul, apele râului au fost stăvilite de vârful muntelui cu aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În obicei, să-și petreacă seara În biblioteca personală. După ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere în prezența comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul luminos ce înconjura stația. — Seamănă cu Saturn! zise Getta 2, ce-și pusese o superbă rochie de seară croită la spate în așa fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eroilor naționali, că este culcată la pământ crucea spirituală a națiunii, demnitatea ei. În substrat, discursul domnului academician atrage atenția că prin acțiuni și discursuri aclamativ-recitative, odioase și ponegritoare de țară, de la tribuna Parlamentului nostru și a celui european se profilează o tendință de cedare a suveranității României, că ordinea socială din România nu are echivalent în Europa, că raportat la planetă, ne aflăm, în această ordine de idei, pe un meridian și într-o țară, condusă contra normalului și responsabilului
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
bizantină și veche românească. Pentru al treilea an consecutiv, gazda a concertelor Stagiunii de Muzică Veche este Biserica Anglicană din București. Situat în centrul orașului, în apropierea Gradinei Icoanei, lăcașul construit cu sprijinul Reginei Maria la începutul secolului XX se profilează drept unul din centrele de predilecție ale muzicii vechi în capitala româna, datorită acusticii sale excelente, dublate de atmosfera caldă și prietenoasă. Concertul este organizat în parteneriat cu Institutul Balassi, Centrul Cultural al Ungariei la București și cu Biserica Anglicană
STAGIUNEA DE MUZICĂ VECHE – BUCUREŞTI 2012 de LAURENŢIU CONSTANTIN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362450_a_363779]
-
am deslușit o figură dragă mie... pe ilustrul profesor Viorel Cosma, care se apropia întruna, lua dimensiuni din ce în ce mai mari, avea pe față surâsul zeilor din Olimp, căci în ziua aniversării (30 Martie 1923-2013) pe diorame stropite în pulbere diamantiferă se profilau zecile de cărți, studii, articole, «Lexiconul muzical»; era un OMUL fericit și înnobilat de trudnica sa muncă”. Așa vorbește nea Marin, așa se poartă cu prietenii, așa scrie, așa iubește, așa creează capodopere muzicale, cum este bijuteria de construcție muzicală
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
prin numărul mare de cireși unde, primăvara, localnicii dar și turiștii, de pretutindeni, se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, cireșii au prins a se înfiora când a trecut adierea vântului printre flori. Au căzut și câțiva picuri, răzleți, de ploaie. Cred că bolta cerească
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
atât de frumos cu fiecare și manifestă grija de a fi de folos celui care își dă mâinilor și minții ei, corpul rămas fără pavăze în fața asediului bolii, vulnerabil dezamăgirii și spaimei de durere. În relația medic-pacient, doctorița Mihaela Colbeanu profilează reinițierea naturii umane destul de accentuat deviată în lumea modernă. La un consult medical, doctorița Mihaela Colbeanu reașează omul în umanul din care are ființă, în umanul din sine, în umanul în care se regăsește și se reconstituie, convins că antiumanismul
DR. MIHAELA COLBEANU. ŞTIINŢĂ, ŞTIINŢĂ ŞI OMENIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363254_a_364583]
-
a încercat valorificarea potențialului tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
de la tristețe la fericire, de la răceală ostilității la căldura iubirii, de la îndoială la credințî, de la tragedie la triumf. Speranța înflorește în suflet de copil Cortină este data la o parte în ajunul sărbătorii de Craciun și în prim plan este profilată mulțimea adunată să privească splendoarea artificiilor care înfloresc pe cer. Primele rânduri îți vor dezvălui fără întârziere, conexiunea dintre Dumnezeu și Omenire, care înmugurește timid, în mijlocul mulțimii. Sămânța este sădită în sufletul unui copil de șase ani, care în inocența
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
al pietrei. În dreapta liziere de copaci verzi, în care esențe de foioase conviețuiesc cu cele de conifere, pe deausupra lor sau printre ei se zărește marea. Aerul este umed, proaspăt, cu miros vegetal. În spatele și deasupra stâncilor pe cer se profilează un spectacol diafan. Pământ și cer par a se completa și sincroniza prin culoare și măreție. În spatele nostru, la celălalt capăt al stâncilor nori negri acoperă cerul. Stânca devine element de legătură între două lumi, una a luminii, a soarelui
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
piață deoarece numai ei au atât de puțină minte și cultură încât să risipească tot ce obțin pentru a se da mari în fața vecinilor. Tragic este însă că ăștia n-au de unde, n-au cu ce! În concluzie situația se profila a fi de un albastru foarte întunecat! Dacă ar fi avut lăbuțe șarpele și le-ar fi frecat de bucurie. Așa, se mulțumi doar să-și fluture solzii din coadă. Dar bucuria lui nu dură mult! Mânios nevoie mare, președintele
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
a încercat valorificarea potențialului tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
unor înzecite eforturi pentru a plana și rămâne pe orizontală, de câteva ori liniștea din interior fiind întreruptă de solicitările piloților de a ne avertiza liniștindu-ne totodată asupra “unor dese goluri de aer”, verificarea centurilor de siguranță. Jos se profilează poteci șerpuitoare, pe coaste spre piscuri cu siguranță semețe, o panglică uriașă care “sfredelește sau ocolește” munții pe o porțiune de câteva zeci de mile - este bazinul și fluviul californian San Joaquin, care-și adună izvoarele dintr-un perimetru vast
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
să recompună desene ale unor “inexistențe” fără dubii și acest lucru pe o temă este ceva care nu se poate povesti decât palid, oricât de dăruit a-i fi într-ale verbului ... Proiecția dansului cu mijloacele avute la îndemână se profilează aproape indistinct, ca un abur abia găsindu-și și delimitându-și înfuiorarea spre cerul înstelat pe fațada orbitor de albă și majestuoasă a complexului hotelier-casino Caesar Palace și pierzându-se apoi definitiv în fanta de lumină ce se mișcă măsurând
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
o reconfigurare a clasicului erou al lui Petre Dulfu, într-o abordare inedită. Cartea Angelei-Monica Jucan, presărată cu citate din Henri Bergson, M. Ralea, Ivan Evseev, Lucian Blaga, Gustave Le Bon, etc., ne prezintă transformările personajului Păcală, în funcție de miturile individuale, profilate în patru mari grupe reprezentative pentru principalele etape ale vieții - copilăria, adolescența, maturitatea, bătrânețea. Păcală este omul vizibil, realist, adaptabil, poet, într-un cuvânt, exponentul poporului său. Conform lui Jung, Păcală este un „tip extrovertit”, care „gândește ceea ce simte” și
PATOLOGIA LUI PACALA SAU SIMPTOMATOLOGIA SANATATII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367230_a_368559]