1,628 matches
-
restructureze și societatea pentru a avea populația dorită? Aria de acoperire a acestei intervenții era practic nelimitată. Societatea devenise un obiect pe care statul putea să Îl administreze și să Îl transforme În Încercarea de a-l perfecționa. Un stat-națiune progresist putea Începe restructurarea societății sale pornind de la cele mai avansate standarde tehnice ale noilor științe morale. Ordinea socială existentă, pe care tipurile de stat anterioare o consideraseră mai mult sau mai puțin fixă și care se perpetuase sub privirile atente
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și - aspectul cel mai infam - moștenirea genetică a populației. Lucrătorii săraci erau deseori cei dintâi asupra cărora se răsfrângea planificarea socială științifică. Proiectele menite să le Îmbunătățească acestora existența cotidiană au fost promulgate prin politici urbane și de sănătate publică progresiste și aplicate În orașe-fabrică model și În nou-Înființatele agenții sociale. Subpopulațiile problematice și, În consecință, potențial periculoase - nevoiașii, vagabonzii, bolnavii psihici și criminalii - puteau deveni obiectul celei mai intensive inginerii sociale. Metafora grădinăritului, sugerează Zygmunt Bauman, redă În mare măsură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
trăiesc cei ce le elaborează este mai puțin controlabilă și mai refractară, pentru că se umple un gol ce altfel ar da naștere la disperare. Elitele care pun la punct aceste proiecte se reprezintă implicit ca modele de Învățare și viziune progresistă la care compatrioții lor să poată aspira. Având În vedere avantajele ideologice ale modernismului extrem, nu este deloc surprinzător că el a fost Îmbrățișat de atât de multe elite postcoloniale. Totuși, dintr-un punct de vedere foarte important, descrierea a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
rețele electrice, făceau posibilă o nouă ordine social-industrială care era atât centralizată, cât și autonomă la nivel local. În perioada În care, din cauza războiului, era nevoie de o coaliție Între firmele industriale, tehnocrați și stat, Rathenau a conturat o societate progresistă pentru vremuri de pace. Având În vedere că problemele tehnice și economice impuse de reconstrucție erau evidente și că ele necesitau același tip de colaborare În toate țările, credința raționalistă a lui Rathenau În planificare a avut o tentă internaționalistă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de UNESCO. În plus, ca orice plan utopic, proiectul Brasíliei reflecta angajamentele sociale și politice ale constructorilor și ale superiorului acestora, Kubitschek. Toți locuitorii urmau să aibă locuințe similare, singura diferență constând În numărul de unități alocate. Urmând planurile arhitecților progresiști europeni și sovietici, proiectanții capitalei braziliene au grupat blocurile de apartamente, așa-numitele superquadra, pentru a facilita apariția unei vieți colective. Fiecare superquadra (cuprinzând circa 360 de apartamente și 1500-2500 de locuitori) avea propria grădiniță și școală primară, iar pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Clădit pe un teren virgin, Într-o zonă nouă, orașul urma să ofere locuitorilor săi un mediu fizic care să le transforme existența, un mediu proiectat În amănunt conform ultimelor principii cu privire la sănătate, eficiență și ordine rațională. Cum această capitală progresistă avea să se dezvolte după un plan unitar și integrat, pe un teren deținut În Întregime de stat, și În condiția În care toate contractele, licențele comerciale și deciziile privind zonificarea aparțineau agenției de planificare (Novacap), premisele păreau favorabile realizării
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Introducerea economiei socialiste a fost urmată și de o revoluție culturală; poporul „Întunecat”, adică țăranii, care erau poate ultima amenințare ineluctabilă pentru statul bolșevic, urma să fie Înlocuit de muncitorii din colhozuri, raționali, silitori, de-creștinați și cu o gândire progresistă. Scara la care se făcea colectivizarea avea drept scop eliminarea țărănimii și instituțiilor sale, pentru a se reduce astfel diferența dintre lumea rurală și cea urbană. La baza Întregului plan stătea, desigur, ipoteza că marile cooperative vor funcționa ca și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care să urmeze instrucțiunile experților. Scopul mai larg al strămutării este Întotdeauna, desigur, dezorientarea, urmată de reorientare. Proiectele coloniale de Înființare a unor ferme de stat sau plantații private, precum și multe planuri de creare a unei clase de agricultori liberi progresiști porneau toate de la ipoteza că revoluționarea mediului de viață și de lucru al oamenilor Îi va transforma profund pe aceștia. Lui Nyerere Îi plăcea să pună În contrast ritmul de lucru autonom și lipsit de strictețe al cultivatorilor tradiționali cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de europeni) sau mutarea lor din mediul tradițional În așezări planificate unde, În schimbul terenului primit, ar fi acceptat eventual să urmeze instrucțiunile specialiștilor agricoli”. O altă versiune a fost Încercarea de a identifica În cadrul a populației un număr de agricultori progresiști care să fie apoi mobilizați să practice agricultura modernă. Aceste politici au fost aplicate cu deosebită minuțiozitate În Mozambic și au jucat un rol important și În Tanzania. Când un stat se confruntă cu „zidul de piatră al conservatorismului țăranilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional era justificată ca fiind calea către un «proces de modernizareș progresist și generos destinat unei lumi a treia subdezvoltate” (p. 35). Pentru exemple de „Întreprinzători publici” În Statele Unite, vezi studiul lui Eugene Lewis despre Hyman Rickover, J. Edgar Hoover și Robert Moses, Public Entrepreneurs: Toward a Theory of Bureaucratic Political Power
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
principii științifice. Capitalul necesar noii Întreprinderi provenea, prin intermediari, de la John D. Rockfeller. Fermele „Fair Way” aveau să devină un model pentru multe din programele agricole mai ambițioase ale curentului New Deal deoarece Wilson, Taylor și mulți dintre colegii lor progresiști din Wisconsin au dobândit funcții influente la Washington În timpul administrației lui Roosevelt. O analiză mai profundă a acestei legături se găsește În Jess Gilbert și Ellen R. Baker, „Wisconsin Economists and New Deal Agricultural Policy: The Legacy of Progressive Professors
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
științific În Statele Unite), Thurman Arnold și, desigur, Thomas Campbell, care numea experimentul sovietic „cea mai grozavă poveste despre agricultură pe care a auzit-o vreodată lumea”. Tipic pentru elogiile aduse planurilor sovietice de realizare a unei vieți rurale modernizate și progresiste este următorul fragment laudativ, semnat de Belle LaFollette, soția lui Robert LaFollette: „Dacă sovieticii ar putea face cum vor ei, toate pământurile ar fi cultivate cu tractorul, toate satele ar fi iluminate cu ajutorul electricității, fiecare comunitate ar avea o clădire
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
considerabile mai ales în poezia sa. Sinteza fenomenelor complementare, din natură și din viața socială, în care a crezut de la început, a generat și convingerea în necesitatea îmbinării permanente a tradiției și a inovației și, de asemenea, adoptarea unui „conservatorism progresist”, în numele căruia, spre sfârșitul vieții, va ataca deseori demagogia și formele străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
că depășirea schematismului personajelor și a didacticismului situațiilor, prin care se „înlocuiesc oamenii cu difuzoarele”, se poate realiza numai odată cu includerea „trăsăturilor afective și spirituale” (sensibilitate, inteligență, imaginație), „asemănătoare [...] cu cele pe care le dezvăluia romantismul trecut”, în varianta sa „progresistă”. Începând cu anii ’60, din critica lui I. dispar, treptat, liniile atitudinii de direcție și raportarea permanentă la modelele sovietice. Chiar dacă orientarea politică de stânga a autorului rămâne constantă, implicând și explicând interesul față de abordarea sociologică a fenomenelor literare, ea
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
aceste cuvinte, patriarhul Justinian condamna în mod explicit vechiul model educativ, atașat unei culturi politice și sociale în totală neconcordanță cu schimbările politice și sociale din societatea românească. Continuând, patriarhul Justinian accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului“, iar exemplele pentru a susține această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
da impresiunea că ne amestecăm în afacerile lăuntrice ale Ungariei, totuși trebuia să căutăm ca să întărim în Ungaria acele partide sau personalități care puteau înlesni raporturile cu Ungaria pe care le doream noi. Socialiștii, democrații și în general partidele înaintate [progresiste] erau acelea cărora le dădeam sprijinul nostru; preocupate de chestiuni interne și sociale, ele ne prezentau garanții mai mari de bună vecinătate [...] acțiunea Arhiducelui se explică prin faptul că el s-a folosit de prilejul sosirii trupelor noastre, de încurcătura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a judeca fiecare scriere. Înfăptuirea unei literaturi originale ar trebui însoțită chiar de la început de o atitudine critică netă de respingere a producțiilor lipsite de valoare. Se cere scriitorilor o literatură de „principii” (politice, morale)și de „tendință” (națională, progresistă), fiind condamnate unele scrieri mai ales pentru conținutul lor periferic și pentru lipsa unui ideal. Prin Introducția la „Dacia literară”, critica literară, practicată sporadic și până atunci, capătă o justificare de principiu și o misiune înaltă în propășirea literaturii. Ea
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
terorismul planetar, manipulările genetice ș.a. SCRIERI: „Direcțiunea mișcării hârtiilor”, București, 1948; Brigada cântă pe mai multe voci, București,1949; Candidatul de partid, București, 1953; J. B. C. trece Cortina, București, 1954; C. Dobrogeanu-Gherea, reprezentant de frunte al criticii materialiste și progresiste românești, București, 1955; O iubire din anul 41 042, I-IV, București, 1958; ed. București, 1960; Secretul inginerului Mușat, I-IV, București, 1959; Arma secretă, București, 1959; Micul televizor, București, 1961; America la ea acasă , București, 1963; Atacul cesiumiștilor, București
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
cu alte state, Partidul, prin intermediul unor organizații precum Comintern, Cominform (Biroul Comunist de Informații, care din 1947 până în 1956 a transmis „linia de partid” statelor și partidelor comuniste străine) și Departamentul Internațional al Comitetului Central, a menținut relații cu forțele „progresiste” din întreaga lume și le-a acordat sprijin 32. Ca reacție la activitatea sovietică de acest gen din Europa de Vest postbelică, Statele Unite s-au implicat într-un program ce derula acțiuni secrete de susținere a grupărilor politice și culturale democratice și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch. Criticile lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o stratagema (Deckmantel) menită să asigure introducerea unor idei subversive În marxism-leninism. Deși recunoștea operei lui Bloch „puternicele sale trăsături umaniste și progresiste”, Hager Îl declară nedemn să reprezinte materialismul dialectic și recomandă lupta Împotriva „influentelor sale politice nefaste” (Kapferer, ibidem, p. 115). Procesul filosofic intentat lui Bloch a culminat cu organizarea unui colocviu (Konferenz über Fragen der Bloschen Philosophie), ale cărui documente
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
reprezentare sau deveniseră opozanți ai regimului. Opoziția Între «tradiție» și «modernitate» ia astfel progresiv un sens ideologic diferit, substituindu-se opozițiilor «de clasă» pe care un autor se presupunea că o reprezintă În deceniul anterior. Calificative atribuite Înainte scriitorilor, precum «progresist» sau «reacționar», dispar din discursul public. Criticii și istoricii literări au Înlocuit astfel scriitorii de partid ai anilor ’60 În calitate de producători ideologici. Luptele estetice deveniseră astfel lupte politice disimulate, contribuind de fapt la depolitizarea câmpului, printr-un discurs adesea aluziv
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Într-adevăr, revista face loc frecvent unor traduceri, orientându-se în special spre literaturile țărilor vecine. Elena Eftimiu, o bună cunoscătoare a acestui spațiu cultural, realizează grupaje din literaturile cehă, polonă, bulgară, slovacă, Gh. Dinu (Ștefan Roll) traduce din „poeții progresiști ai Bulgariei democrate”, iar A. Toma din poeții sovietici (Stepan Șcipaciov, Konstantin Simonov). Un număr întreg este consacrat culturii maghiare, în timp ce Eugen Jebeleanu tălmăcește Șapte poeme din Ady Endre, însoțite de ilustrațiile Floricăi Cordescu. Ion Frunzetti, atașat de presă la
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
de un tezism tot mai strident e, în schimb, critica literară din coloanele R.v. Cu o orientare mai degrabă filoslavă și prosovietică, așa cum o arată comentariile Elenei Eftimiu (Recitind pe Dostoievski, O aniversare: Ana Karenina, Byron și Pușkin ș.a.), sau „progresistă”, cum lasă să se înțeleagă articolele lui Eugen Jebeleanu (Din mica istorie a rezistenței scriitoricești), Ion Biberi ( Condiția scriitorului în statul democrat) și Mircea Mancaș (Literatura „rezistenței”), periodicul alunecă treptat într-un proletcultism agresiv, al cărui principal exponent a fost
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
socială, Noua orientare a literaturii noastre, Paralelă între realismul socialist și clasicism etc. Un caracter dirijat ideologic au și traducerile, criteriul de selecție a autorilor fiind apartenența la literatura rusă sau sovietică, participarea lor la mișcările de rezistență ori abordarea „progresistă” a tematicii sociale. Se tipăresc poeme de Lermontov, Pușkin, Maiakovski, Petőfi, Ady Endre, Walt Whitman, Paul Éluard și proză de Maxim Gorki, Cehov, Alexei Tolstoi, Turgheniev, Ilya Ehrenburg ș.a. I.M.
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
Miron Radu Paraschivescu (Un impostor: d. Tudor Arghezi), sau Aurel Baranga (Ionel Teodoreanu sau Viața romanțată a unui băiat frumos, Lucian Blaga și tragicul metafizicei tracice). Ion Caraion se pronunță împotriva revistelor „estetice, independente, aristocratice, nepolitice”, propunând cultivarea unei arte „progresiste, pentru colectivitate, care cucerește și înlocuiește formele vechi” (Poezia în marș, 187/ 1945). Reprezentanți marcanți ai literaturii interbelice își exprimă adeziunea la noua orientare: Gala Galaction publică articolul O lume nouă, Perpessicius scrie Triumful muncii, Cezar Petrescu își intitulează transparent
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]