440 matches
-
crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o pagină economică cu prețuri la produse agricole din diverse piețe, de la bursele din Galați și Brăila. Cercul "Deșteptarea sătenilor" avea propriile sale producții literare, promovate și prin gazeta amintită, între acestea "Calendarul Sătenilor", "Cărticica de Rugăciuni", "Istorisirea patimilor și Prohodul Domnului", "Unirea Țărilor sub Cuza Vodă"18, "Povești vitejești din vremuri vechi"19. Tot Stoleriu a creat la Baia cea dintâi "Casă de sfat și citire" din România. El a întocmit statutul acestei Case de lectură, care a devenit document
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Silvia Enache și mai ales Paul Ioan și Horea Lupu s-au apropiat de noi și ne-au stimulat În toate acțiunile. În curând acestea au devenit tot mai evidente, de la corul de colinde și cântece Hristoforice, la Crăciun și Prohodul din Vinerea Paștilor, până la serbări la sediul școlii, din două În două săptămâni, cu un program cultural de Înaltă ținută, aprobat de conducerea școlii: o conferință de 15 minute, pe care o susțineam de obicei eu, 1-2 recitări, 1-2 coruri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
va produce "ruptura Ardealului de România", prin centrifugarea produsă de învârtirea nervoasă a Pământului în jurul axei sale, printre lucrurile pe care o să le regret va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parte dreaptă, egală, fiecărei generații. O generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce rămâne după "decesul" generației noastre? Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie. Și mai sunt șanse să rămână și o mare proză, dacă prozatorii vor abandona ideea că datoria lor e să fie niște torționari ai cititorilor. Și se pare că au cam abandonat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât adevăr e în această afirmație a lui Al. Cistelecan? Nu sunt competentă să-l apreciez. Poezia optzecistă însă îmi place. Madi Marin, Magda Cârneci, Ioan Es. Pop, Mureșan, Mușina, Hurezeanu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe noi. În toate serile cu slujbele deniilor m-a afectat mult și profund. Chiar de miercuri seară, joi seară citindu-se cele 12 Sf Evanghelii, impresionant era ce se petrecuse atunci. Apoi vineri seară, după ce se citise și cântase Prohodul atât de duios și frumos, nu puteai rămâne ca de piatră! Sigur luai parte cu inima zdrobită de durerea Domnului Iisus! De acum se ieșea afară, preoții și popor, Înconjurând pe străzile În jurul bisericii. Toți aveau lumânări aprinse În mâini
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
calorifer și cu geamul deschis, Dumitraș cânta pentru toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi. Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a II-a revizuită și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1999. De aceea la plecarea dintre cei vii la1778 a «excelenței sale» contele Iosif Teleki de Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Tatăl nostru, să recite în cor cu întregul sat Credeul, să asculte cu sfințenie Cazania și predica părintelui, să iasă mai apoi pe poienița din fața cooperativei ca să asculte poruncile de la primărie pentru săptămâna următoare. Erau vremurile în care întregul sat cânta prohodul Domnului în seara de Vinerea Mare și înălțau imnuri de slavă lui Christos în Sfânta Noapte a Învierii. Exista atunci satul patriarhal cântat în poezia poetului țărănimii, George Coșbuc, în care praznicele, ospețele și mesele comune erau dese, dar scurte, în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fost operat la piciorul stâng, rămânând definitiv cu o scurtime de trei centimetri. În prizonierat a ajuns până la poalele munților Urali. Nu a scăpat din lagărele sovietice decât în 1948. Toți îl credeau mort încă din 1942 și îi cântaseră prohodul. Fusese dat dispărut, iar familia și colegii de la Universitate, i-au făcut în fiecare an parastas. Când a ajuns la Iași, pe 28 iunie 1948, Octavian Davideanu și-a citit necrologul în ziarele din urmă cu câțiva ani, iar la
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității împrejurări, vorbiseră cu preotul și dascălul, și chiar mâncarea pentru praznic era pregătită. A doua zi urma să se slujească prohodul și s-o însoțească pe drumul cel din urmă pe ființa cei născuse, îi crescuse și le îndrumase pașii și îi învățase cum să trăiască. Prapurii de la biserică erau sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în centrală, cât și în exterior, așa că cel puțin din punct de vedere profesional nu știam ce li se putea reproșa. (Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îl smintește și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de îngropăciune! Să creadă el! hohotește Isaia. Atâta i-a fost! A venit apa și la moara noastră! Cu vârf și îndesat o să plătească pentru toate umilințele noastre! Cu vârf și îndesat! Noroc de turci!... Amin... Ne-a hrăpit drepturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
77 4 "Atletul lui Hristos" 106 5 Voichița de Sânziene 125 6 Podagra și ciuma 140 PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 147 7 Județul Măriei sale 149 8 Cetățile Mării și Neînvinsul 181 9 Nunta însângerată 191 10 Prohod cu colind. "Marea Neagră lac turcesc" 209 PARTEA A PATRA TRĂDAT ȘI SINGUR martie mai 1476 215 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" 217 12 Pumnal sau otravă în țintirim 233 13 "Vin turcii !" Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să avem grijă de ea nici după ce a murit... În ziua (v. mai sus) înmormântării, tocmai noi (tata, Doina, eu) am întârziat și astfel n-am fost de față când, în capela cimitirului Bellu, unde urma să se oficieze slujba prohodului, s-a petrecut un incident pe care, dacă am fi sosit la timp, mai devreme, poate că l-am fi putut evita. Despre acest „regretabil” incident nu am aflat decât după câțiva ani (printr-o înțelegere tacită, cei care asistaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde "floarea albaștrilor cînd" și "frunza verzuilor poate" sunt moarte. Abia când se exprimă direct și simplu, Elena Farago e o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminovici, căpitan de acum - sau prietentul și pretendentul etern la mâna ei, tot militar, Iuliu Roșca) - dar tot artificială rămâne... Deși, dacă stăm și ne gândim, este în stiul epocii: așa cum „Mai am un singur dor” a fost receptat ca prohodul poetului în viață, s-a cântat efectiv prin piețe ori pe la răspântii pentru chete publice în anii 1886-1887, la fel și „Despărțire” își pune sensurile într-un context real. Epoca este saturată de un romantism în care este atras și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]