440 matches
-
frunza n codru, doar cornii își scutură floarea, continuă el foarte serios. Nici urmă de lotri. Agiile au scos drumari ca să pună piatră... Sfinția sa spune că sunt semne c-o să-nceapă iar ploile mâine și o să țină până-n Vinerea Mare la Prohod. Părinții de la mânăstire de la Nucet spun că toate găinile din sat au făcut ouă cu două gălbenușuri și rumânilor le e frică să pună cloști. Or să pună doar ouă de rață... Marele logofăt Ștefan își mușca mustața în timp ce tatăl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de sticlă, și privise Statuia Libertății, gândindu-se... asta era tot? Visul American? Visul ei American? Să moară singură În frig, cu cazanul ăsta vechi cântându-i prohodul? Devenise americancă din Întâmplare, dar mulți dintre prietenii ei - Kitty, Pedro sau colega ei de cameră, Flan - veniseră aici din proprie voință, seduși de Visul American. Însă ei visul ăsta i se părea un concept la fel de ruginit și de ineficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu mulți, mulți ani în urmă, la Zahorna... ”Az’ îi Vinerea Mare, dragu’ mamii... și s’îngroapi Sf. Aer...!” i-a spus, atunci, bunica Ileana, într-o vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
maniere. Înflăcărată că i-a venit iar acasă fiul cel mic, dezmierdat Mișu, de data asta din Geneva de la Conferințele O.N.U. pentru dezarmare, bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acasă. Periodic, în timpul școlii s-au trimis pachete cu haine curate de schimb și alimente. Odată-i veni și rândul lui Sile, care confecționă o valiză gigant din lemn în atelier, să încapă și pomenile aduse de bunicul de la un prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numele, era arătat cu degetul, era pomenită Nastasia Filippovna. Curioșii o căutaseră și la înmormântare, dar ea nu luase parte. Nu fusese la înmormântare nici căpităneasa, pe care Lebedev reușise totuși s-o oprească și s-o concedieze. Slujba de prohod îi produse prințului o impresie puternică și dureroasă; drept răspuns la o întrebare, îi șopti lui Lebedev că asistă pentru prima oară la un prohod ortodox și că își mai amintește doar de un prohod văzut în copilărie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
căpităneasa, pe care Lebedev reușise totuși s-o oprească și s-o concedieze. Slujba de prohod îi produse prințului o impresie puternică și dureroasă; drept răspuns la o întrebare, îi șopti lui Lebedev că asistă pentru prima oară la un prohod ortodox și că își mai amintește doar de un prohod văzut în copilărie într-o biserică de țară. — Da, parcă cel din sicriu n-ar fi omul pe care, nu de mult, îl alesesem drept președinte, vă mai amintiți? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o concedieze. Slujba de prohod îi produse prințului o impresie puternică și dureroasă; drept răspuns la o întrebare, îi șopti lui Lebedev că asistă pentru prima oară la un prohod ortodox și că își mai amintește doar de un prohod văzut în copilărie într-o biserică de țară. — Da, parcă cel din sicriu n-ar fi omul pe care, nu de mult, îl alesesem drept președinte, vă mai amintiți? îi șopti Lebedev prințului. Pe cine căutați? — Așa, nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această istorie și, chiar dacă nu știe, poate afla mai ușor și mai repede decât el. Apoi își aduse aminte de Ippolit și de faptul că Rogojin îl vizita. După aceea gândul îi zbură chiar la Rogojin: parcă-l văzu la prohodul recent, apoi în parc, apoi chiar în coridorul de aici, când se ascunsese în ungherul acela și-l aștepta cu cuțitul în mână. Își aminti acum de ochii lui, de ochii care priveau atunci din întuneric. Se cutremură: ideea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum eliberată de constrângeri și principii stricte, de tot ceea ce era datorie față de un altul, de obligativitatea de a adopta un comportament stereotip. Revoluția care avea să urmeze curând nu a fost pentru ea nicidecum simbolul unei ere noi, ci prohodul celei vechi. Societatea română, care părea până atunci foarte omogena, explodase brusc, depărtându-se de comunismul abject. În principiu, nu eram împotriva acestui sistem. Nu mă simțeam deloc constrânsa, pentru că eu aveam acea libertate a ființei mele și știam exact
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deslușește, printr-o spărtură în nori, Găinușa. Simți că iapa trage și ea ușor spre stânga, dar se lăsă în voia ei. Din câte nu-l scosese iapa asta! Când o fi să moară, o s-o-ngroape creștinește, cu prohod, cu tot tipicul. După o vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acordat, după regulile creștin-ortodoxe, doar slujitorilor de parte bărbătească ai lui Hristos. Stareța Xenia și-a câștigat un asemenea renume în rândul creștinătății ortodoxe a vremii, încât a primit, în semn de aleasă cinstire, o tapiserie epitaf pentru slujba de prohod a Mântuitorului, chiar de la țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. 1928 Mănăstirea a fost reparată sub conducerea maicii Xenia Sion. 1936 Lăcașul de cult dobândește statutul de mănăstire. 1959 Emiterea decretului nr. 410 prin care cei de aici au
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
biserica asta n-au fost numai bune, au fost și rele. Vecinii au văzut de toate. S-au certat, cei de aici, pentru ideile lor. Dar în acești ultimi ani, credincioșii ortodocși au îndrăznit să iasă la suprafață. Anul trecut, prohodul la care se înconjoară biserica, s-a făcut aici, la Paris, prin cartier. Oamenii se uită cu o curiozitate adevărată, pentru că e un lucru ciudat (sună mobilul: „Doamne ajută, să vină, o să fim noi aicea“). Se uită, cum spuneam pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și cele de pe urma războiului, fuseseră destule și surprizele, întorsăturile de frază, conversiunile, disparițiile de pe scena politică ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă am avut noi, pescarii. Pologul. Tot țânțarii au învățat mai demult pe oamenii de la baltă cum să-l facă. Au venit unii din ei, care fuseseră bătuți și alungați de alții. Mă nene, pe noi ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O luăm din loc? Omul cu numele ușor de uitat se opri, Își cercetă cu mare atenție dosarul de piele, privi din nou la ceas și apoi Îi conduse spre un Ford Fiesta care arăta pregătit să i se cânte prohodul. Logan se așeză pe scaunul din dreapta Tipului Nervos, obligându-l pe Steve să se așeze pe locul din spatele șoferului. Primul motiv: nu voia ca „Omul Periculos“ de la protecția mediului să Își dea seama de halul În care se afla agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul lumînărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tradiției creștine, an de an, de Ziua Eroilor, respectiv înălțarea Domnului, ca și în cimitirele din celelate sate, pomenirea eroilor din cele trei războaie. Pe lângă sărbătorirea eroilor prin pomenirea lor, la fiecare mormânt a celor din satul respectiv se face prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
va produce "ruptura Ardealului de România", prin centrifugarea produsă de învârtirea nervoasă a Pământului în jurul axei sale, printre lucrurile pe care o să le regret va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parte dreaptă, egală, fiecărei generații. O generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce rămâne după "decesul" generației noastre? Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie. Și mai sunt șanse să rămână și o mare proză, dacă prozatorii vor abandona ideea că datoria lor e să fie niște torționari ai cititorilor. Și se pare că au cam abandonat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât adevăr e în această afirmație a lui Al. Cistelecan? Nu sunt competentă să-l apreciez. Poezia optzecistă însă îmi place. Madi Marin, Magda Cârneci, Ioan Es. Pop, Mureșan, Mușina, Hurezeanu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]