19,629 matches
-
este de găsit în natură muzicalității care comentează, transfigurează, devine sens intelectual și afectiv al textului. Efectul acestor interpretări a fost, de fiecare dată, modelarea caracterului dominant al Operei. Proporții colosale, tirania dramaturgiei purtate de Cuvânt. Numai aceste două Mise proiectează pe ecranul imaginației întregul copleșitor al Capellei Sixtine: forță telurica a întruchipării istoriilor sacre fixată acolo de geniul lui Michelangelo ("Dies Irae" la Verdi, "Gloria" la Beethoven). Realizată la începutul lunii iulie, "Misa solemnă" s-a atașat unui capitol din
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
tare greu să reziști, adică să nu te lași convins; din fericire, soția mea m-a ajutat mult". Și, mai tîrziu, venind vorba de piesă de teatru Omul cu valize dezvăluie că motivele de acolo "sînt adolescență, copilăria mea chiar. Proiectez acolo conflictul pe care l-am avut cu tatăl meu și cu cea de a doua lui soție, cu tatăl meu și cumnații lui. Căutarea care anima piesă este aceea a identității mamei mele și a bunicilor mei, căutarea propriei
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
de emoție. Un fel de neutralizare ametaforică, opusă exaltării. Încearcă pe cât posibil o obiectivare a sinelui, caută să-și surprindă zvâcnirile lăuntrice, disciplinându-le și contemplându-le cu detașare, dar mănat de dorința de a se descoperi. Nu introspectându-se, ci proiectându-se. Nu afectiv, ci senzitiv, înclinat în același timp spre conceptual, în măsura în care drumul spre opera devine la un moment dat mai important pentru el decât opera însăși. din când în când, staționar pe parcurs, reflectează la spectacolul stărilor, la încărcătură
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
lui Emil Constantinescu în deja uitată Afacere Țigareta ÎI e doar un palid exemplu al continuității în ticăloșie a echipelor ce i-au succedat lui Ceaușescu la conducerea României. Trăind într-un prezent perpetuu, iritați la gândul de a se proiecta măcar câteva minute în viitor, actualii guvernanți au adoptat odioasa tactică a terenului pârjolit. Departe de a pune vreo cărămidă la edificiul șubred al țării, așa-zișii democrați nu sunt interesați decât de prezervarea meschinelor privilegii. Din acest punct de
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
valorilor universale din muzică nouă, spre noi. Ajunsă la a 9-a sa ediție, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi face eforturi pentru a supraviețui financiar - din motive lesne de înțeles, atâta timp cât este dependentă de fondurile Ministerului Culturii. Dar nu vom proiecta aici în prim-plan aspectul organizatoric, ci impresii fragmentare la mijloc de festival. Ascultând în majoritate prime audiții, asadar muzică de ultimă oră, pluralismul stilistic al creației pare mai pregnant că oricând pus în evidență în programe. Iar intoleranță trebuie
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
realitățile vieții. Îi priveam și nu-mi venea să cred: șmecheria de cartier, tupeul de peluza a doua și aroganță ciocoiasca erau egal distribuite, astfel încât "liderul" concura în privința nesimțirii și a obrăzniciei cu "fruntașul", ași, amândoi, ai impertinentei reci, disprețuitoare, proiectată spre telespectator de la înălțimea găunoseniei politice, din avionul arogant al puterii. Sunt sigur că cei doi politicieni nu se înțeleseseră dinainte. Nici nu aveau cum - doar se numără printre ațâțătorii vrajbei dintre partidele lor respective! Cu toate acestea, respingeau la
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
de cea rece și mîinile mele/ se caută una pe alta/ fac eforturi ca să înțeleg ce vreau/ în viața asta cu nuanțe eterne/ cînd ușile scîrțîie și pe trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Evident, sunt laureații Premiului I la categoria vârstei lor. Notele acestea nu au cum să ocolească această relatare, cumva opaca pentru cititori; am reprodus numai câteva din temele obligatorii a fi fost sesizate. Remarci critice nu sunt acum a fi proiectate asupra impactului pe care aceste selecții le-au avut asupra auditorului din sala de concurs sau de la Gala laureaților. Cred că nu sunt lipsite de însemnătate sau inoportune (deși am spus destule de acest fel) câteva alte observări. Să le
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar Washington Square. Același spațiu a devenit notoriu, intrând în efemera mitologie a cinefililor americani, datorită și filmului Desculț în parc, cu Robert Redford și Jane Fondă. Românul în care scriitorul se proiectează probabil pe sine și căruia îi transfera, în orice caz, o mare parte din obsesiile și reveriile sale știe să se bucure de ieftină ocazie pe care i-o oferă destinul. Un american ar fi avut nevoie de o junglă
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
e interesant, pentru că demonstrează tocmai extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
scutit de riscul mitizării lui Nichita Stănescu. Însă, așa cum din poezia să (mimînd uneori delirul și ininteligibilul) cititorul aproape că nu se poate abține să nu construiască un sens, la fel de imposibil și de inevitabil este pentru Adam Puslojic să nu proiecteze în mit figură prietenului sau blond. (Sub podul lui Apollodor, Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojic despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume, Editura DU Style, Buc., 1998)
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
conceput un singur gest al acestuia care să nu aibă un tîlc creator, că pînă și o ciornă a sa se încadrează în operă: "Nu va exista nimic în afară de el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
care vorbesc, cu infinite precauțiuni, trăiește cu o tristă voluptate golul ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pozele" poetului, transportând călimări și plin de cerneală, să fie realmente memorabile. Volumul în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel care e ductil, disponibil, atent, capabil să metamorfozeze realul, să proiecteze propriile obsesii într-un afară devenit permeabil celor mai obscure impulsuri ale subiectivității Paul Aretzu, Orbi în Paradis, Edit. Cartea Românească, București, 1999, 92 pag., f. preț
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
Deși la lumina zilei (a tiparului...), abominabilul spectacol nu a făcut să tresară conștiința intelectuală a momentului. O indiferență deloc inocentă, totuși: cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
român fiind, că Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române?! În ce mă privește, refuz să cred și să accept că e vorba de indiferență. Și nici teamă nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
este cunoscută stăruința cu care Adorno își lucra frazele, rezultatul constând în mari concentrări de înțelesuri și de trimiteri livrești. La un moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează: "Acțiunea pură este ca violul proiectat asupra cerului înstelat de deasupra noastră". Parodia crudă coexista cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
al prejudecăților. Pe eroină indiferența față de morala tradițională, dezinvoltura sexuală de care dă dovadă cu asupra de măsură nu o fac însă imună la sentimente și sentimentalisme, deci nici la dezamăgiri. Lăsîndu-se antrenată în relații nu întru totul salubre, Mona proiectează deziderativ o aură de iubire asupra unora dintre acestea, deși, paradoxal, ochiul ei critic funcționează fără fisură. Avem de-a face cu un caz interesant, în care excesul de luciditate nu duce la uscăciune, ci sporește capacitatea imaginativă, iar libertinajul
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
viața ne-a fost dată doar o dată), fără a și-o nega pe aceea dusă înaintea întîlnirii cu Mefisto, diavolul de la răscruci. Dacă n-ar fi așa, piesa lui Goethe s-ar sfîrși la moartea Margaretei.) Faust vrea să își proiecteze singur totul. Chiar și viitorul care îl așteaptă dincolo de moarte. Între altele, el e salvat fiindcă omului nu îi e dat să fie, pînă într-atît, stăpînul sorții sale. Nici liberul-arbitru nu este lipsit de limite. Dacă ar fi, s-ar
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
ordine de bătaie. La aripa stîngă a armatei solare se aflau călăreții pe furnici conduși personal de Phaeton; la aripa dreaptă erau concentrați aproximativ cincizeci de mii de călăreți pe muște, în spatele cărora acționau aruncătorii de ridichi (ridichile imense erau proiectate asupra inamicului cu ajutorul unor catapulte; lovitura era mortală); în urma acestora veneau infanteriști care utilizau în loc de scut ciuperci enorme și în loc de sulițe, sparanghel. Phaeton se bizuia și pe aliați importanți: cei de pe Sirius au trimis cinci mii de oameni cu cap
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
și filmele despre aventuri cosmice a devenit o modă (nu discut calitatea acestor scrieri); și ce se întîmplă în cosmosul imaginat de moderni? Se duc războaie, se încheie alianțe, se descoperă tărîmuri necunoscute etc. etc. Cu alte cuvinte și modernii proiectează în lumi siderale sentimentele și resentimentele omenești. Din acest punct de vedere nu este nici-o diferență între Lucian din Samosata și contemporanii noștri. Sigur, războaiele cosmice așa cum le descriu modernii se poartă cu arme sofisticate,inexistente astăzi, posibile însă în
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
între ei nu există nici o poveste de iubire; cu ani în urmă s-au sărutat, acel sărut care pentru unul înseamnă totul, iar pentru celălalt nimic. Sărutul devine amintire și promisiune totodată, astfel că inexistenta poveste de dragoste poate fi proiectată fie în trecut, fie în viitor. Ea nu există fie pentru că dragostea s-a consumat, fie pentru că nu a apărut încă. În contul acestei ambigue absențe se desfășoară, genial, nuvela lui Nabokov. Fialta e un spațiu metaforic, ea rezumă toate
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub forma unei "costume drama" contemporane care proiectează Instituția militară într-un arhaism demn de Evul mediu. Nu e de mirare că Departamentul Național al Apărării a refuzat orice colaborare cu realizatorii. E exact ceea ce ar fi trebuit să facă Anthony Hopkins atunci cînd Jon Turteltaub (Phenomenon) i-
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte de vise, de așezat sub pernă. De ce? Să se privească, pentru răspuns, bine
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]