1,482 matches
-
populară -, dezvăluie situații, evenimente și personaje autentice, ușor de identificat în România perioadei respective: Sandu Gore este redactor la „Steaua de partid” și la „Carpathia muncitoare marxist-leninistă ilustrată”, dintr-un vechi oraș universitar, unde funcționează, ca pretutindeni, „instituțiile periculoase”, „Poliția proletară - P.P.”, „Investigația internă - poliția așa-zis secretă a Carpathiei - I.I.” ș.a. Invadată de „gitani”, analfabeți rusizați, „turnători de serviciu” și activiști de partid, lumea prin care trece gazetarul este una deformată până la caricaturizare, grotescă. Sandu Gore o privește cu ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
considerat inițiatorul paradigmei conflictului, prin teoria sa asupra conflictului dintre clasele sociale. În concepția marxistă, clasele sociale sunt determinate prin proprietatea asupra mijloacelor de producție. Astfel, clasa capitalistă, prin faptul că deține mijloacele de producție, ajunge clasă exploatatoare asupra clasei proletare. Conflictul dintre cele două clase reprezintă motorul istoriei prin care societatea (contemporană lui Marx) se îndreaptă spre revoluția proletară, proces în urma căruia burghezia va dispărea și proprietatea asupra mijloacelor de producție va fi comună, aparținând singurei clase sociale rămase, proletariatul
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prin proprietatea asupra mijloacelor de producție. Astfel, clasa capitalistă, prin faptul că deține mijloacele de producție, ajunge clasă exploatatoare asupra clasei proletare. Conflictul dintre cele două clase reprezintă motorul istoriei prin care societatea (contemporană lui Marx) se îndreaptă spre revoluția proletară, proces în urma căruia burghezia va dispărea și proprietatea asupra mijloacelor de producție va fi comună, aparținând singurei clase sociale rămase, proletariatul comunist. Paradigma conflictului îmbracă diferite forme postmarxiste. Bibliografia privind problematica respectivă este extrem de vastă și se află în plin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și acel accent patetic al sincerității molipsitoare în care Guyau vede chemarea socială a artei. Emst Haeckel pretindea o artă de concepție monistă, darwiniștii una de concepție evoluționistă, marxiștii nici nu-și imaginează arta decât ca un vehicul al idealului proletar. Dar ce înseamnă aceste idealuri atât de grosolane și de sterile față de concepția creștină, care fecundează de două mii de ani tot ce e sublim în arta Europei? Un artist cu suflet creștin nu poate fi trivial sau pornograf. Arta lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a tinerei generații, care era încurajată să denunțe autorităților orice manifestare contra politicii bolșevice existentă în rândul propriei familii 16. În ceea ce privește situația copiilor, aceștia trebuiau să fie instituționalizați. Familia - susținea Alexandra Kollontai - "este instrumentul cel mai puternic, care ucide efortul proletar spre libertate și ucide spiritul revoluționar. Grijile familiale fac să se înconvoaie spinarea lucrătorului și-l silește să facă concesii capitalului. Ce nu sunt în stare să facă un tată și o mamă când copiilor lor le este foame? Ei
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
42. Însă, spre deosebire de Rusia sovietică, paradoxul acestui feminism consta în faptul că el nu a fost inițiat de femei, revendicările nefiind ale lor, ci pentru ele. De altfel, femeile nici nu apar în prim-plan, ci conexate (și subsumate) mișcării proletare 43. Modelele ce i se propuneau femeii în această primă fază a regimului, cea internaționalistă, aveau rolul de a-i arăta acesteia drumul pe care trebuia să-l urmeze: acela al unei activiste dedicate trup și suflet partidului comunist, încarnat
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
referit la dragoste și la importanța pe care a avut-o Lenin în viața ei. Cu toate că între Inessa și liderul revoluției bolșevice a existat o poveste de dragoste, acesta a reușit să o convingă să pună cauza revoluției și "interesele proletare" mai presus de sentimentele personale: "Dragostea își pierde din importanță în fața cauzei sociale. Este adevărat că, în propria mea viață, dragostea continuă să ocupe un loc aparte, mă face să sufăr mult și îmi acaparează în mare măsură gândurile. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
trebuie acceptată de societate, ca de exemplu căsătoria între trei sau patru persoane 31. S-a implicat și în cauza adolescentelor care deveneau mame fără să fie măritate și care erau respinse de societatea tradițională. Pornind de la ideea că ideologia proletară intervine și în raporturile dintre sexe, pentru că postuleză egalitatea tuturor persoanelor, ea era de părere că în momentul în care această ideologie avea să fie asumată de mase, conflictele de iubire vor dispare. A. Kollontai susținea implicit ideea libertății sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
1905-1908), unde înființează și conduce revista „Curentul nou” (1905-1906), care îl face cunoscut. Studiază antropologia la Göttingen (1911-1914), consacrându-se cercetărilor în acest domeniu și în acela al paleontologiei. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea colaborează la gazete socialiste, precum „Proletarul” din Botoșani, în paginile căreia debutează în 1892, „Adevărul” și suplimentele lui literare, „Lumea nouă”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Munca” ș.a. În 1900 C. Rădulescu-Motru îl aduce secretar de redacție la „Noua revistă română”. Ia apoi contact cu tinerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
și violența colonială, globalizantă. Fiecare a conceptualizat un anume tip de antropocentrism deviant de la antropocentrismul dialogic creștin, ca ocultare a libertății după fire a omului. Numele celor trei forme deviante în ideologii au fost: proletcentrism (care a dus la revoluțiile proletare), etnocentrism (generator de războaie devastatoare între marile națiuni europene) și occidentalocentrism cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a dominat secolul al XIX-lea, culminând, însă, în al XX-lea; al doilea se dezvoltă paralel și în antiteză și coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Și ne găseam încă în ultima fază a modernismului, când pariul era cultura. Într-o lume policentrică (dar cu un singur Centru!), s-ar fi dobândit o victorie decisivă împotriva monotoniei etnice, pe care mai încercase s-o doboare internaționalismul proletar. Rămâne obscură sintagma monotonie etnică, ea inducând ideea că pe glob ar fi o singură "etnie", ceea ce e de domeniul fanteziei. Ne luminăm aflând că respingerea etnicităților se face în favoarea multiculturalismului, care ar fi, totuși, imposibil fără existența diversităților etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
antiteză monstruoasă, căci minoritarul partid comunist (de 1000 de membri!) a ajuns să distrugă o națiune întreagă. Postmodernista "politică a corecturilor" își merită numele de "neocomunism american", fiindcă pune sub semnul întrebării dreptul la existență a națiunilor, precum altădată internaționalismul proletar. Iar globalismul actual, conceput, în mintea unora, împotriva națiunilor, declarate entități anacronice, se fundează pe aceeași aberație ideologică a răsturnării raportului dintre majoritate și minoritate, în care cea din urmă să dicteze și să-și supună majoritățile. În cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-a produs în plin război rece, în urma falimentului economic al economiei centralizate. Proiectul neîncheiat al modernității a avut corespondent un alt proiect cel al internaționalismului proletar, care propunea, în plan cultural, un ideal asemănător. Cu alte cuvinte, comunismul se arăta mai "avansat" comparativ cu modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul voinței de globalizare a sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dieckhoff, op. cit., p. 24. 152 Ibidem, p. 25. 153 Ibidem, p. 37. 154 Ibidem, p. 44. 155 Cf. Viorel Patrichi, Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu, Editura Zamolxe, București, 1998, p. 525 ș. a. Dacă vechiul cominternism lucra în numele internaționalismului proletar, deminternismul întreține iluzia unei democrații globale la umbra căreia acționează nestingherite mafiile economice internaționale, interesate să nu întâmpine obstacole "naționaliste" în interiorul popoarelor spoliate. "Nostalgicii de toate culorile oscilează inconștient între aceste două iluzii fundamentale (internaționalism și deminternism, n. n.). Ultimul imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu precădere, probleme sociale precum: monopolizarea învățământului de către burghezie, dependența artistului de clasele stăpânitoare, individualitatea și opera de artă. Poziția pe care se situează opiniile exprimate în articole, ca și textele literare, recenziile sau revista presei, este cea socialistă. Propaganda proletară ia avânt în poeziile date număr de număr de Ion Popescu-Puțuri, Traian Mateescu, Dem. Bassarabeanu, Eugen Relgis. Sunt inserate și fragmente de roman, scurte tablouri sau schițe cu același pronunțat caracter critic, pe care revista îl cultivă, căutându-l și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287156_a_288485]
-
România după Ialta, Albatros, București, 1995. Bălan, Ion, Regimul concentraționar din România, 1945-1964, Fundația Academia Civică, București, 2000 (alte contribuții ale lui I. Bălan sunt citate cu trimitere la AT). Boca, Ioana, 1956 - un an de ruptură. România Între internaționalismul proletar și stalinismul antisovietic, studiu Însoțit de anexe de documente selectate din arhive de către autoare, Teodor Stanca și Mircea Popa, Fundația Academia Civică, București, 2001. Buculei, Toader, Clio Încarcerată. Mărturii și opinii privind destinul istoriografiei românești În epoca totalitarismului comunist, Libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
o adevărată surpriză - ținând cont de sumele considerabile ce recompensau aceste producții artistice - să-l Întâlnesc pe pictor Într-un apartament obișnuit, situat la primul etaj al unui bloc de opt etaje din cartierul bucureștean Drumul Taberei - unul dintre cartierele proletare ce Înconjoară capitala română. N-am avut impresia că Întâlnesc un profitor al fostului regim, ci mai degrabă victima sa voluntară. În afara pânzelor În care figurează Nicolae și Elena Ceaușescu, opera lui Eugen Palade practic nu există. Andreea Iacobtc "Andreea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era anatemizat, Eminescu era comparat cu poetul proletar Theodor Neculuță ș.a.m.d. Loialitatea față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește. Înainte de a-și elabora arta poetică din Cunoaștere, în care fixează paradigma negației, el a scris în românește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
din producția anului 1949 nu erau selectate decât două nume promițătoare: Petru Dumitriu și Marin Preda. Din campania dezlănțuită de toată presa de partid, în frunte cu „Scânteia” și „Flacăra”, contra celui care mânuia „un iatagan ruginit” împotriva avântului literar proletar, C. avea să tragă învățăminte care îi vor fi utile toată viața. Nu va mai spune niciodată deschis „nu”, iar când va spune „da”, se va înarma cu toate clișeele ideologice ale vremii. Aceste măsuri de prudență i-au salvat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
care până în perioada postmodernă au reprezentat canonul de organizare a unei istorii literare), trasând caracteristicile generale ale epocii, enumerând principalele grupări și publicații literare cu specificul lor („Sburătorul”, „Gândirea”, revistele de avangardă, „Viața românească”, „Criterion”, „Axa”, revistele de stânga - „Cultura proletară”, „Bluze albastre” etc.) și analizând operele literare grupate pe genuri - proza, poezia, dramaturgia, eseistica și critica literară -, fiecare scriitor fiind plasat în cadrul genului pe care l-a ilustrat cu mai multă strălucire, unde este analizat însă în toate compartimentele activității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Provizorie JI Jihadul Islamic JIP Jihadul Islamic Palestinian KADEC Congresul pentru Libertate și Democrație al Kurdistanului LC Lupii Cenușii Turcia LIC Liga Islamică Culturală MAPS Madras Atomic Power Stations NGOs Organizații non-guvernamentale NBC Nuclear, Biologic, Chimic NIPR Nucleul de Initiațivă Proletară Revoluținară NPR Nucleul Proletar Revoluționar NPT Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare NR Nucleele Revoluționare Germania NSG Nuclear Suppliers Group NTA Nucleele Teritoriale Antiimperialiste OAS Armata de Eliberare OED Oxford English Dictionary ORIM Organizația Revoluționară Macedoneană PIRA Adevărata Armată de
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
JIP Jihadul Islamic Palestinian KADEC Congresul pentru Libertate și Democrație al Kurdistanului LC Lupii Cenușii Turcia LIC Liga Islamică Culturală MAPS Madras Atomic Power Stations NGOs Organizații non-guvernamentale NBC Nuclear, Biologic, Chimic NIPR Nucleul de Initiațivă Proletară Revoluținară NPR Nucleul Proletar Revoluționar NPT Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare NR Nucleele Revoluționare Germania NSG Nuclear Suppliers Group NTA Nucleele Teritoriale Antiimperialiste OAS Armata de Eliberare OED Oxford English Dictionary ORIM Organizația Revoluționară Macedoneană PIRA Adevărata Armată de Eliberare Irlandeză RAF Facțiunea
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între tonul de romanță, remarcat de critică, și cel de lirism aspru - reflex al stărilor de spirit ale celui ce se simte marginalizat, proletar, și pentru care singurul bun inalienabil este libertatea himericului „năvodar de stele”: „Eram sărac, dar câmpul îl așterneam în drum,/ Și putregai de stele împrăștiam pe ape...”. Filtrată „prin sitele muzicale ale simbolismului” (Dragoș Vrânceanu), peste decenii poezia de dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
biologice o turnură revoluționară. Națiunile pe care natura le-a desemnat să conducă lumea sunt menținute în inferioritate prin viclenia și violența națiunilor inferioare. Națiunile „sărace”, dar viguroase, sunt ținute departe de bogățiile pământului de către cele „bogate”, dar decadente. Națiunile proletare inspirate de idealuri trebuie să combată națiunile capitaliste, ce-și apără avuțiile. Ideologia suprapopulării a găsit o audiență deosebită în Germania, Italia și Japonia înainte de al doilea război mondial. Germanii sunt un „popor fără spațiu”, dacă nu obțin „pământ locuibil
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi, tind să fie diminuate, dacă nu rezolvate, prin numitorul comun al valorilor și aspirațiilor clasei mijlocii. Identificarea indivizilor cu națiunea, în termenii frustrării și dorințelor clasei respective, este aproape la fel de predominantă și tipică în interiorul societății americane ca și identificarea proletară în Uniunea Sovietică; cu toate acestea, mobilitatea relativă a societății americane oferă majorității populației direcțiile de ameliorare socială și economică. Aceste oportunități au tins în trecut, cel puțin în vremurile normale, să reducă intensitatea emoțională a acestei identificări, în comparație cu situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]