2,031 matches
-
particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege că avem a face cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu cu forma individuală a aceleeași lucrări a unei provincii. Tezaurele spiritului națiunii, în care ea și-a esprimat ființa ei cea mai adâncă, nu pot fi ascultate decât iar într-un element analog și amăsurat acestui concept. Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adâncă, nu pot fi ascultate decât iar într-un element analog și amăsurat acestui concept. Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată a unui dialect; numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea pentru că din gura unei fete frumoase chiar o prostie-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri mari a orațiunei sale, precum o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni se prezintă ca o ființă de-o nuanță prea individuală. Însă actorul, el desfășură un fond ideal și care aparține artei (nu lui). De-aceea și pronunția trebuie să corespundă cu desăvârșire cu idealitatea fondului, adecă și sunetul sensibil trebuie să fie un purtător acomodat intuițiunei poetice. A doua iar actorul intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță totodată prin asta absolut și ne-ncongiurabil pentru legea emancipărei de dialect pentru artiștii reprezintători. Actorul să fie liber de dialect, va să zică el să aibă pronunția curată a națiunei. Germanii sânt într-astă privință mai puțin stricți decât francezii. Francezii au în capitala lor centrul nu numai pentru viața lor politică și [ci] și pentru artea și știința lor. C-un astfel de centru se unesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin toate provinciile, pentru de-a se întoarce iar în centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru de-a se întoarce iar în centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu toată mediocritatea întîmplătoare a producțiunilor, mai toți membrii împlinesc totuși această datorie impusă pregnant de cătră public, dătoria de-a fi curați de orce pronunție jenantă, nenațională. Într-asta privință e între actorii francezi o cultură formală și tehnică nemărginit mai întinsă decât la noi. Stricteța publicului singură îl educă pe actor într-asta. Noi germanii lăsăm într-astă privință să ni ofere lucruri până
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și actori cu talente mari, cu amor nediscutabil pentru artea lor, că nu stârpesc o samă de lipse ale dialectului și ale pronunției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și actori cu talente mari, cu amor nediscutabil pentru artea lor, că nu stârpesc o samă de lipse ale dialectului și ale pronunției, ci le târăsc de-a lungul vieței lor întregi. Ei văd cumcă neci critici, neci public nu pun vo greutate deosebită pe astfel de lucru și că nu fac din el o chestiune de viață. Chestiuni de viața pentru actor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de lucru și că nu fac din el o chestiune de viață. Chestiuni de viața pentru actor Temeiul cel (din urmă) final al acestui defect e într-adevăr lipsa noastră de centru și bucățirea noastră, care se manifestă și-n pronunție într-atîta întru cât dialectul unei provincii sau a unei populațe nu e tonul fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevăr lipsa noastră de centru și bucățirea noastră, care se manifestă și-n pronunție într-atîta întru cât dialectul unei provincii sau a unei populațe nu e tonul fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică stă aci ca membru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poartă. Înspre partea asta însă el iar e-n legătură cu dialectul propriu al poporului de-acasă, dialect de care într-adevăr e silit să se desfacă cu sila. Germanul, foarte rar vărsat de-acasă în râul clar al unei pronunții nedialectice, ci din contra infectat atât de acasă cât și de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele unei asemeni pronunții și prin asta firește că pierde simțul cel fin pentru valoarea unei pronunții pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desfacă cu sila. Germanul, foarte rar vărsat de-acasă în râul clar al unei pronunții nedialectice, ci din contra infectat atât de acasă cât și de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele unei asemeni pronunții și prin asta firește că pierde simțul cel fin pentru valoarea unei pronunții pe deplin curate și libere de dialect. Cum să facă dar pretențiuni așa de stricte față cu alții când acei alții au de-a-i trece cu vederea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei pronunții nedialectice, ci din contra infectat atât de acasă cât și de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele unei asemeni pronunții și prin asta firește că pierde simțul cel fin pentru valoarea unei pronunții pe deplin curate și libere de dialect. Cum să facă dar pretențiuni așa de stricte față cu alții când acei alții au de-a-i trece cu vederea atât de multe în astă privință. Următoarele vorbe a lui Arndt, dictate de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un italian cult în Florenza ar vorbi așa suedește, franțozește sau italienește cum vorbesc la noi germănește oameni din clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin și Hannovera, unde-și închipuiesc atâtea despre pronunția și artea d-lor, dac-ar vorbi așa în limbele lor respective, încotro ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul, artistul, contele și baronul german nu se rușinează de-a-și vorbi limba maternă așa cum o vorbește servitorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De-aceea va trebui să fie una din grijele principale ale docentului, de [la] care ne credem în drept de-a pretinde înainte de toate o ureche cultivată, ca să facă simțirea viitorului reprezintător atât de iritabilă față cu orce greșeli contra pronunției încît să nu se poată ca să-i scape neci cea mai mică disonanță. Atuncea nu va rămânea numai o pretențiune abstractă, un pium desiderium, aceea ca actorul pe scenă să fie modelul unei pronunții naționale, de la el să se-audă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]