739 matches
-
psihice ale oricărui individ? Cu certitudine știm doar că e un factor decisiv și determinant al hipnozei. Din ce motiv? Pur și simplu pentru majoritatea indivizilor sînt mai mult sau mai puțin sensibili la sugestie. Evident, de aici rezultă și propensiunea lor către faptul de a se lăsa influențați, de a executa ordinul primit și de a trece de la starea de veghe la aceea de somn. Faptele sînt fapte, fie că e vorba de observații clinice, de experiențe de laborator sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pura și simpla imitare a gesturilor, cuvintelor și actelor celuilalt. Nu de puține ori se întîmplă ca ori de cîte ori un individ din anturajul nostru face un gest ori emite un anumit sunet în prezența noastră, să simțim o propensiune inconștientă de a reproduce acel gest, de a reda respectivul sunet: "Imitația, scrie psihologul rus Bechterev, care a fost atît de bine pusă în evidență de către Tarde, este consecința naturală a reproducerii unui act al său sau al altcuiva, executarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
274 G. Le Bon, Les Opinions et les Croyances, ed. cit., p. 136 275 Este foarte important să ținem seama de această precizare. Mulți psihologi sînt ispitiți să definească tipul de personalitate supusă, dependentă și conformistă. Alții vorbesc despre o propensiune genetică a omului către supunere. Pentru psihologia mulțimilor, nevoia de supunere, ca orice altă manifestare psihică, este cauzată de starea de masă. Așadar, dispare de îndată ce individul rămîne izolat. Ar trebui evitate trecerile nedrepte de la colectiv la individual, vorbind despre indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a se comporta în anumite moduri în funcție de stările sale mentale. b) Cunoașterea întâmplătoare apare în condițiile în care se identifică pe moment soluții la o problemă. Realizarea acestui lucru se poate face numai dacă există o dispoziție cognitivă sau o propensiune a omului de a se comporta în anumite moduri și în anumite condiții. c) Încă din secolul al XVI-lea, s-a făcut o distincție netă între cunoașterea a priori și cunoașterea a posteriori, în lucrările lui David Hume și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
vorba despre subiectivitatea și acoperirea mediatică a unei situații care poate fi transformată în criză. Tot referitor la subiectivitate, despre ceea ce constituie o criză în relație sau nu cu normalitatea, se adaugă aceea a actorilor implicați în managementul unei crize. Propensiunea sau reticența actorilor de a juca un rol în determinarea calificării unei crize devine un act politic. De pildă, calificarea unei situații de criză de către Consiliul de Securitate O.N.U. sau Consiliul Uniunii Europene evidențiază o dimensiune politică, unde
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
a unei anumite semnificații din partea celorlalți actori implicați În raport. Relația socială este o interacțiune bazată pe expectații comune ale actorilor inferate din istoria interacțiunilor precedente. Trebuie să menționăm că ne referim la relații stabilite Între actori concreți, dintr-o propensiune naturală a acestora către socializare și sociabilitate, și nu la relațiile (de natură instituțională) ce decurg din integrarea funcțională a anumitor roluri sociale asumate de acești actori; altfel spus, nu ne referim la relațiile Între roluri, ci la relațiile Între
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relații economice care au În sine valoare economică (În sensul În care desfacerea relațiilor și re-relaționarea incumbă costuri economice adesea considerabile), cu atât mecanismele instituționale formale de generare a ordinii economice sunt mai importante. Dacă pentru Durkheim solidaritatea este o propensiune firească a societății având finalitate În sine, economiștii consideră că actorii umani sunt oportuniști și, În consecință, „solidaritatea” apare doar ca soluție pentru obținerea eficienței; aceasta din urmă abia este tendința „firească” a societății. Totuși cele două concepte, solidaritate și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de o parte de diferențiere și autonomizare a câmpului economic și a legilor sale specifice (am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și, pe de altă parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
anumite medii dispun, firește, de mai multă putere legitimă În acest proces. În acest sens, Alford și Friedland (1991) afirmă că instituțiile furnizează indivizilor motivații și simțul sinelui. De asemenea, Bourdieu afirmă că dispozițiile economice cele mai fundamentale, nevoi, preferințe, propensiuni, nu sunt exogene, adică existente În virtutea naturii umane universale, ci endogene și dependente de o istorie care este chiar aceea a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structurală a rețelelor. Încrederea este distribuită neomogen În rețelele sociale particulare (Mihăilescu, 2004:61) și, prin urmare, incidența cooperării diferă de la un context social la altul, În funcție de particularități structurale, istorice, dar și personale. Relațiile se constituie natural, firesc, dintr-o propensiune inerentă către socializare a actorilor, dar, pe de altă parte, sunt mai puțin asiguratorii, mai expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
subiective, dar Într-o perspectivă socială mai largă decât cea exclusiv utilitaristă: actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
liberalism" mult mai extins și mai cu priză la un publicxe "„public" larg. Este acel liberalism feminist de care au nevoie categoriile noi, născute în ceea ce vreau să numesc societatea de competiție (societăți competiționale): persoane care sunt competitive profesional, au propensiune spre autoafirmare, joacă după reguli, sunt contribuabile mai degrabă decât beneficiare de asistență. Dar orbirea multor partide liberale din Est le împiedică să vadă această categorie de interese din care femeile fac masiv parte. În acest context, femeile sunt lăsate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga. Transformările legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor au fost încurajate mai ales de către partidele social-democrate. Eu susțin însă că - într-o astfel de societate, în care domină conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga - propensiunea spre ieșire din patriarhatxe "„patriarhat", spre emanciparexe "„emancipare" și autonomiexe "„autonomie" are nevoie de o asociere mai pregnantă cu liberalismulxe "„liberalism". Mi-ar fi greu să susțin încă necesitatea asocierii cu ecologia, deși în perspectiva celor relevate în ecofeminism, o
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
matrice culturală produce, prin socializare și educație, un anumit tip de personalitate, care, la rândul ei, creează o cultură specifică. 2. Valorile au statut de motive acționale. Adică, odată interiorizate, ele nu reprezintă doar simple „stiluri” de conduită, ci și propensiuni ale acesteia. De pildă, nu e vorba dacă ajung sau nu să realizez ceva frumos, ci dacă urmăresc realizarea Frumosului ca atare. Tot așa pentruBine, Dreptate, Echitate etc. Există, altfel spus, în termeni weberieni, o „raționalitate axiologică”, rațiunea de a
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
În nici un fel acest peisaj. Singura lui Însușire În Înserare este aceea că „s-arată acum mai cu răcori”. Nici un gînd de evaziune, nici o dorință de a depăși ordinea normală a lucrurilor. Ceea ce s-a putut remarca la alți romantici (propensiunea spre Înălțimi, tulburarea În fața transcendentului!) nu există În poezia lui CÎrlova. Expansiunea lui este limitată, privirea nu trece dincolo de limitele peisajului, privirea se Întoarce, bucuroasă, spre „negura mîhnirii” din interior. Căci locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rolul de a pregăti obiectele pentru poezie. În limbaj modern: Înainte de a intra pe scenă, obiectul trece prin cabina cosmeticianului. Iese, de aici, mărit, Înălțat, cu un sensibil apetit pentru vastele perspective. A se lăsa „perspectivat”, a căpăta vocația proiecției, propensiunii, iată calitatea cea mai importantă a unui obiect. Introdus În poem, obiectul este lăsat deoparte pînă ce tema morală se consumă. Poemul trece, În acest timp, de la regimul grandorii, de la tonul Înalt, de o pasionalitate lipsită de căldura intimității (sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Reveria le purifică și abstractizează. Obiectul poetic romantic se manifestă cu precădere sub formele imprecise ale generalului („il est genre ou concept plus qu’existence” - zice Jean Pierre Richard). Există la Alecsandri o evidentă expansiune a imaginarului În orizontal, o propensiune spre spații largi. Poezia filtrează ceea ce turistul observă. Sau poezia selectează ceea ce autorul descoperă În cărți. „Material litografic”, zice G. Călinescu. Alecsandri caută, În fond, În această geografie - În parte reală, În parte imaginară - un număr de tablouri care să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unii cu alții raporturi competitive și conflictuale, iar în același timp sunt uniți prin lanțuri de finanțare și de subsalarizare mai mult sau mai puțin explicite, cunoaște o expansiune însemnată. Ea arată în plus, de la un capăt la altul, o propensiune pentru contestarea constantă a modalităților de acțiune, întotdeauna considerate nesatisfăcătoare, ale căror obiective condensează însă din ce în ce mai mult noțiunea de dezvoltare în jurul unui imperativ construit în partaj binar: inserția pe o piață mondială impunându-și caracterul său de evidență incontestabilă, pe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
La nivelul personalității umane, nevoia de afiliere se exprimă ca o trebuință naturală de a stabili relații de diferite tipuri cu semenii. Potrivit lui A. Gavreliuc și C. Postelnicu (apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003, pp. 22-23), această profundă trebuință umană desemnează "propensiunea indivizilor de a se apropia și de a stabili relații cu semenii, de preferință cu cei similari sau cu cei pe care îi prețuiesc". În viziunea lui E. Murray (1964, apud Pânișoară, Pânișoară, 2005, p. 79), ea descrie "dorința de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
rupe relația, "o dorință mai curând de excludere decât de agresiune, o dorință mai curând de respingere decât de pedepsire temporară"; este o dorință de a se afirma ca superior (ibidem). În dispreț, există orgoliu și dezgust; d. negativismul: este "propensiunea spre discreditarea dinainte: "totul este inutil, absurd, zadarnic, derizoriu, stupid"" (pp. 184- 185). Există în negativism o componentă de sabotaj, de frânare a inițiativelor, o agasare față de entuziasm și spontaneitate; mai clar, există tendința de a trage în jos; e
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
convenea de minune acest lucru. Ieșit de pe băncile colegiului la vârsta de circa douăzeci de ani, s-a asociat mai întâi la operațiunile unui unchi care era negustor la Bayonne; dar fiind curând dezgustat de o carieră care venea împotriva propensiunilor naturale spre meditație și studiu ale spiritului său, s-a retras pe un domeniu de familie situat în părțile îndepărtate ale regiunii Landes. Acolo, viitorul economist își împărțea timpul între lucrările agricole și delectările spiritului. Dorind să știe cum stau
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. în sfârșit, globalismul, aplecarea către ansambluri, raporturi, așezări laolaltă. Propensiunea către monumental, către "privitul în mare", către viziunea generoasă. Dincolo de aceste trei caracteristici, gândirea artistică pune în mod unic problema raportării la materie. Artiștii îmi apar a fi cei mai competenți gânditori ai materiei. Nu e vorba deci de o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față de comportamentul de gen (genderism) de care "ar trebui" să dea dovadă. Totuși, chiar dacă și fetele se arată violente, toate anchetele conchid că implicarea băieților este mai mare. Lucrările germane despre violența în școală, de exemplu, indică o mai mare propensiune sau o identificare mai importantă a băieților cu violența: Funk (2001), Fuchs et al. (1996), Holtappels și Schubarth (1996), Schwind et al. (1999), Meier et al. (1995), Greszik et al. (1995, p. 270), dar și cercetarea spaniolă (Ortega, 2001). Altfel
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu, tot un fel de a concentra în principiul feminin atracția periculoasă cu propensiunea angelicului. (Vezi, de exemplu, oarecum apropiat, și comentariul Oanei Simona Zaharia, de la p. 60, în legătură cu concretețea pe care angelicul o dobândește în universul boccaccian, univers al lui dicere, totuși). În perimetrul schemei conceptuale contrastive - pe care-o instituie doctoranda ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apetență pentru exactității. Având în vedere consistentele merite științifice, ca și contribuția de originalitate a grilei interpretative propuse, pentru creativitatea ce-o incumbă, dincolo de platoșa bine folosită a citatelor din autoritățile critice, în genere, pentru ținuta demersului, cu a sa propensiune spre precizia stilului și proprietate a exprimării analitice, uneori alertă, dar nu în defavoarea ideii, și, nu în ultimul rând, pentru modul în care pledează în favoarea includerii unor abordări feministe în grila interpretativă postulată, recomand spre lectură, cu toată convingerea, această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]