615 matches
-
nu pe Vasile], ci pe Ion, realizată întotdeauna prin nu (chiar și pentru gerunziu: Nu citind are să reușească). Un alt tip de negație care nu prezintă interes în analiza deplasării verbului este negația profrază, care substituie și neagă întregul conținut propozițional, constituind ea însăși o propoziție simplă nonanalizabilă (Dominte 2003: 20): A venit? Nu. / Cred că nu. Ne concentrăm exclusiv asupra negației propoziționale, care inversează polaritatea întregii propoziții și este sensibilă la fenomenele de concordanță negativă ((* Nu) a venit nimeni). 61
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negație care nu prezintă interes în analiza deplasării verbului este negația profrază, care substituie și neagă întregul conținut propozițional, constituind ea însăși o propoziție simplă nonanalizabilă (Dominte 2003: 20): A venit? Nu. / Cred că nu. Ne concentrăm exclusiv asupra negației propoziționale, care inversează polaritatea întregii propoziții și este sensibilă la fenomenele de concordanță negativă ((* Nu) a venit nimeni). 61 Al patrulea verb latinesc cu infinitiv scurt (ferre 'a purta, duce, conduce', imperativ: fer) nu s-a moștenit în română. 62 În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor, ne- este un prefix lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt autonom. Între argumentele aduse în sprijinul acestei interpretări, ideea că nu este un afix pentru că nu legitimează elipsă (p. 77-78) (e.g. Ion să plece, dar Maria *să nu) este eronată: instrucțiunea de legitimare al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o fi venind), gerunziile modificator, adjectivizate (hornuri fumegânde) sau nu (stelele strălucind pe cer) și gerunziile care apar în poziția de complement al verbelor de percepție (L-am auzit cântând) (v. Avram 2003: 203-204 asupra distribuției gerunziului), ci doar gerunziile propoziționale. 68 Pentru a ne asigura că citirea nonambiguă este cea aspectuală, este recomandabilă încorporarea semiadverbelor în structura gerunziilor negative, strategie care elimină alte interpretări posibile, cel puțin pentru cam, mai, prea: necamștiind / nemaivenind / nepreavăzându-l; sensul aspectual al lui tot este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deși încorporarea lorîn structura infinitivului verbal fără a nu este exclusă (OK va mai veni, ar mai veni); imposibilitatea încorporării semiadverbului în structura infinitivului în configurația modală indică faptul că ASPP nu se proiectează. Incompatibilitatea dintre infinitivul scurt și negația propozițională (*Poate nu veni) și realizarea negației propoziționale exclusiv în domeniul verbului modal (OK Nu poate veni) verifică ipoteza că NEG selectează IP și că negația propozițională nu este disponibilă atunci când domeniul flexionar nu se proiectează. 72 Chomsky și Lasnik (1977
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a nu este exclusă (OK va mai veni, ar mai veni); imposibilitatea încorporării semiadverbului în structura infinitivului în configurația modală indică faptul că ASPP nu se proiectează. Incompatibilitatea dintre infinitivul scurt și negația propozițională (*Poate nu veni) și realizarea negației propoziționale exclusiv în domeniul verbului modal (OK Nu poate veni) verifică ipoteza că NEG selectează IP și că negația propozițională nu este disponibilă atunci când domeniul flexionar nu se proiectează. 72 Chomsky și Lasnik (1977: 446): "[...] at least one of the elements
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
modală indică faptul că ASPP nu se proiectează. Incompatibilitatea dintre infinitivul scurt și negația propozițională (*Poate nu veni) și realizarea negației propoziționale exclusiv în domeniul verbului modal (OK Nu poate veni) verifică ipoteza că NEG selectează IP și că negația propozițională nu este disponibilă atunci când domeniul flexionar nu se proiectează. 72 Chomsky și Lasnik (1977: 446): "[...] at least one of the elements of COMP must be deleted. That is, we have the filter (53) [...]: 73 Koopman și Szabolcsi (2000: 4): "Generalized
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se petrece dinspre centrele superioare către centrele inferioare (Ledgeway 2012) (v. §II.2.3). 45În §III.3.1.1 se aduc argumente pentru natura completivă a "mărcii" a de la infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Niculescu 2016) --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ IV ix x Cuprins Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică 163 xii Convenții, simboluri și abrevieri 4 Introducere 36 Variație și schimbare de topică în limba română. Cadru teoretic. Metodologie 116 Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă 162 O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 164 165 224 O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică 253 232 Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
maritale sau feluri de partide politice; de ce ar trebui limba să fie mai reclacitrantă taxonomic decât orice alt aspect al vieții sociale umane? Argumentez [...] că dacă utilizăm actul ilocuționar (asta înseamnă întreg actul ilocuționar cu forța sa ilocuționară și conținutul propozițional) ca unitate de analiză, [...] atunci găsim că sunt cinci moduri generale de a utiliza limbajul, cinci categorii generale de acte ilocuționare. Spunem oamenilor cum sunt lucrurile (Asertive), încercăm să-i determinăm să facă anumite lucruri (Directive), ne angajăm să facem
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
schimba pozitiv starea sufletească. Oamenii se simt eliberați, tensiunile diminuă, simțămintele zăbovesc parcă precum aromele gustului în fundul gurii. Plânsul izvorăște din inspirație, distrucția vorbirii ducând la mutism. Râsul și plânsul sunt stări de prostrație ce aparțin timpurilor străvechi, de dinaintea esprimării propoziționale, ca un pod spre vorbirea transmisă telepatic, vorbirea fără vorbire, fără cuvântul scris sau auzit. De aceea în infern sau paradis cuvintele nu au niciun sens. Ele lipsesc. Râsul și plânsul exprimă inexprimabilul și comunică stări ale minții ce sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
silogismului 6.2. Figuri și moduri silogistice 6.3. Legile generale ale silogismului 6.4. Metode de probare a validității silogismelor 7. Propoziții compuse 7.1. Propoziții compuse și funcții de adevăr 7.2. Definițiile principalelor funcții de adevăr (operatori propoziționali) 7.3. Proprietățile principalilor operatori propoziționali 7.4. Raportul dintre conjuncție și disjuncție 7.5. Simplificarea în logica propozițiilor compuse 7.6. Tipuri de inferențe deductive cu propoziții compuse 7.7. Metode de probare a validității inferențelor cu propoziții compuse
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
silogistice 6.3. Legile generale ale silogismului 6.4. Metode de probare a validității silogismelor 7. Propoziții compuse 7.1. Propoziții compuse și funcții de adevăr 7.2. Definițiile principalelor funcții de adevăr (operatori propoziționali) 7.3. Proprietățile principalilor operatori propoziționali 7.4. Raportul dintre conjuncție și disjuncție 7.5. Simplificarea în logica propozițiilor compuse 7.6. Tipuri de inferențe deductive cu propoziții compuse 7.7. Metode de probare a validității inferențelor cu propoziții compuse NOTĂ: . Manualul recomandat: LOGICĂ, manual pentru
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
preocupare patologică. În cazul acesta, bâlbâiala este legată de stări nevropate și se numește logonevroză. Preocupările pentru studiul și înlăturarea acestei deficiențe sunt vechi și foarte diverse, arătând că fenomenul bâlbâielii se conturează către 3 4 ani, când începe formularea propozițională, sau odată cu intrarea în școală, mediul nou constituind o traumă pentru copilul cu un sistem nervos slab și foarte labil. La o vârstă mai înaintată, asemenea perturbări apar cu totul sporadic și numai în cazuri de grave traume psihice, a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
alte valori semantice: procesualitatea, caracterizarea, calificarea, identificarea. Procesualitatea, proprie sintagmelor în care regentul este un substantiv postverbal, se manifestă prin două variante: • genitivul subiectiv; sintagma maschează nominal o relație de interdependență, în care determinantul este elementul activ (subiect, în sintagma propozițională corespunzătoare) în desfășurarea procesualității, caracteristică planului semantic al regentului: „De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.” (M.Eminescu, I, p. 85); • genitiv obiectiv: sintagma maschează nominal o relație de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri...” (L. Blaga, p. 27) În structura sintactică a textului, adjectivul se subordonează substantivului, cu care dezvoltă sintagme nominale de gradul I, constituent fundamental al nucleului propozițional: „De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot.” (M. Eminescu, I, p. 273) sau sintagme nominale de gradul II, în alcătuirea sintagmei verbale: „Neguri albe, strălucite/Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, p. 72) Este definitorie pentru adjectiv poziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
floare.” iar superlativul negativ prin morfemul cel mai puțin: „Aceasta e cea mai puțin frumoasă floare.” Observații: Termenul al doilea în sintagma adjectivului marcat de un anumit grad de intensitate obiectivă realizează sintactic funcția de complement comparativ (în interiorul propoziției sau propozițional), iar relația de dependență se exprimă prin prepozițiile ca (și), decât, dintre, între: „Pe-a mele ceruri să răsai/ Mai mândră decât ele.” (M. Eminescu, I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresie lingvistică, fiind implicit în grade și moduri diferite în planul semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta este fratele meu.”, sau poate funcționa anaforic, reluând, cel mai adesea prin pronominalizare, substantive, sintagme nominale sau sintagme propoziționale exprimate deja în text: „Danțul, muzica, pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, p. 102) În funcție de cei doi termeni ai corelației, pronumele demonstrativ se organizează în două prime subclase: • pronume demonstrativ de apropiere: acesta • pronume demonstrativ de depărtare: acela
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 102) În funcție de cei doi termeni ai corelației, pronumele demonstrativ se organizează în două prime subclase: • pronume demonstrativ de apropiere: acesta • pronume demonstrativ de depărtare: acela Pronumele demonstrativ de apropiere situează indicial „obiectele” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva locutorului sau a prezentului comunicării lingvistice: „Acesta este pinul lui Pirandello.” șAcesta = pinul de lângă mine.ț, „Pe acesta-l aleg eu, zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 18), „Doamna mea, o mulțămire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o mai voi.” (M. Eminescu, I, p. 166), „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?” (Ibidem, p. 133) Pronumele demonstrativ de depărtare situează indicial „obiecte” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva interlocutorului sau a unei persoane absente, dintr-un alt spațiu și timp decât cele ale prezentului comunicării: „Aceea este vioara mea.” șaceea = vioara de lângă tineț, „O, nu-i umbra ei aceea...” (M. Eminescu, I, p. 51), „O mag
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reluate, la singular, prin pronume masculin: „Înțelesul i-același la toți dat.” (M. Eminescu, I, p. 64) și la plural, prin pronume feminin: Înțelesurile nu mai sunt aceleași. Pronumele demonstrativ de apropiere dezvoltă sens neutru, mai ales când reia sintagme propoziționale: „Dacă am găsi excepții adevărate, aceasta ar putea dovedi ipoteticele abateri de la determinism în lumea morală...” (G. Ibrăileanu) Corelația de gen se exprimă prin flexiune internă și prin dezinențe; realizarea dezinențială a opoziției caracterizează pronumele de diferențiere în structura căruia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
RELATIV" Trăsătura distinctivă, definitorie a clasei pronumelor relative este de natură sintactică; pronumele relative sunt mijloace de exprimare a relațiilor sintactice dintre propoziții; se cuprind în clasa mai amplă a elementelor relaționale, din care mai fac parte prepozițiile (la nivel propozițional), conjuncțiile și adverbele relative (la nivelul frazei). Deosebirea de conjuncție este asigurată de natura de substituent a pronumelui. Deosebirea de adverbele relative, elemente de relație și totodată elemente substitutive, este dată de variabilitatea pronumelor relative în funcție de gen, număr și caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va veni.” (N.), „Nu știu a cui carte s-o iau.” (G.) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: „Premiez pe cine vine primul.” (completivă directă ® acuzativ), „Ia premiu cine vine primul.” (subiect propozițional ® nominativ), „Ofer acest premiu cui vine primul.” (completivă indirectă ® dativ). SINTAXA PRONUMELUI RELATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI RELATIV" La nivel sintactic pronumele relative își fixează identitatea specifică între celelalte pronume; au funcție dublă: • îndeplinesc rolul de elemente de relație în frază; • realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zicerii sau un substantiv din același câmp semantic: „Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?/Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri.” (M. Eminescu, I, p. 60) În propozițiile pe care le marchează ca atare, ca având statut propozițional, pronumele relative intră în toate relațiile sintactice (cu excepția relației de incidență) și realizează toate funcțiile sintactice specifice substantivului (cu excepția funcției de complement predicativ). În dezvoltarea relației de interdependență pronumele relativ realizează funcția de subiect, indiferent de cazul în care stă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect (subiectivă) în cazul lui a trebui (+ conjunctiv sau infinitiv) etc. (p. 98), ar conduce la anularea unor distincții existente în mod obiectiv în interpretarea prin textul lingvistic a unei realități extralingvistice: Trebuie să fie la Veneția. (verb predic. + subiect propozițional) - necesitatea (1) (2) (1) (2) Trebuie să fie la Veneția. (verb semiaux. pr.verb. compus) - ipoteza (1) (1) Păstrăm din punctul de vedere al Gramaticii Academiei ideea, îndreptățită, că limba română dispune de mijloace lexicale de „redare a modalității”, precum și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]