1,646 matches
-
Mâncat? ă Da, mâncat. ă Eu... Aveți de mâncare? ă Nu. Dar pot să fac rost. Virginski râdea gol. Râdea cum ar râde în fața unui nebun care i-ar fi promis bogății infinite. ă Nu trebuie decât să vorbesc cu proprietara. ă Ea... Eu datorez... chirie. ă Sigur, dar asta este o chestiune de umanitate. Nu te va lăsă să mori de foame. ă Soțul ei. Virginski își ridică o mână fără speranță și o lăsă să cadă. ă Înțeleg, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
au nimic de a face cu moarte lui, cu sigurnață? Este doar o întâmplare că a avut chitanța de la amanet la el când a fost ucis. Porfiri nu spuse nimic pentru a confirma sau nega aceasta. ă Am convenit cu proprietara să îți reglez conturile aici. Îți ajunge atâta? Porfiri îi prezentă studentului cincizeci de ruble. ă De ce faceți asta pentru mine? ă Fiindcă sunt sigur că ai puterea să faci mult bine. Dar mă tem că sărăcia și foamea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar sunt cei mai deschiși și mai toleranți oameni de pe planetă. — Mulți n-ar fi de acord cu tine. — Să-ți povestesc ceva. Atunci când mi-am părăsit soțul, am plecat doar cu două valize. Nu i-am cerut nici un ban. Proprietara imobilului În care m-am dus să locuiesc, o doamnă minunată, a fost mișcată de povestea mea. Ghici ce a făcut, spre uimirea mea? Mi-a mobilat garsoniera cu diverse lucruri de pe la ceilalți chiriași. Totul - covor, canapea, postere, casetofon, veioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poate explica precis. SÎnii devin din ce În ce mai mari, sălile de conferință acoperite cu domuri se umflă În centrele diferitelor orașe, există o analogie, deși cam subțire. În fond, trebuie să existe un final al acestei umflări. Dacă sînii devin prea mari, proprietara lor cade În nas. Dacă apar prea multe săli de conferință, vor sfîrși goale, Într-o bună zi. Trebuie să existe un capăt al noilor generații de profesioniști și cînd acest final va veni, va trebui să se găsească noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oamenii ăștia În loc, toți străini, nu vorbește engleză, nici o boabă, poartă costume noi, pantofi negri, ochelari de soare, toți tineri, nu zîmbește, foarte, foarte speriat. Apoi chiria crește. Chiriașii, poate de cincisprezece de ani locuia acolo, Încep să se plîngă. Proprietara spune ăștia noi manageri, ei pot să și bată la noi. Plătești sau pleci. Jumătate din oameni, toți oamenii bătrîni, a plecat. Unii are familie, alții la azil. Tu spune ce io să fac. Wakefield este indignat. — Nu mai trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Tocmai se pregăteau să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două halbe de Guinness, te rog, Dorothy. Fran fu revoltată. — Nu-mi place berea Guinness. Nu poți să comanzi un vin cu pretenții aici. Probabil că au o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l convingă să-i probeze. Spuse doar că purta mărimea 33 și că-i erau, cu siguranță, buni. Maja Încercă să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă, Îi spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme sau mai târziu. Erau dezgustătoare aceste mișmașuri ale milionarilor. Ce vremuri! Kevin se Împăuna mândru, privindu-se În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continua să locuiască, în compensație pentru cele suferite. După naționalizarea casei, în mod firesc, Vencica, măritată și cu copii, tovarășă de nădejde și victimă a fostului proprietar, a rămas definitiv acolo, mai întâi plătind o chirie simbolică statului, apoi devenind proprietară, cu acte în regulă. Își făcuse în câțiva ani și liceul, și facultatea, la fără frecvență ori prin cursurile rapide organizate de comuniști special pentru victime ca Vencica. Așa că în 1959 Zogru a găsit-o membră în guvern, cu Pobedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A dispărut. — Cine e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Artemis. Și, ca să știu o treabă, și puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză. Dar proprietara ta e pur și simplu o vacă Încălțată. Lucru pe care nu mă Îndoiesc că-l știi deja. Vorbești cu tipul tău cel misterios ? aud o voce sarcastică În spatele meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
l-au făcut cu adevărat niciodată. Fără o lețcaie, Jones a găsit de lucru ca ajutor de îmbălsămător la Pompele Funebre ale Fraților Scharff, la Pittsburg. În doi ani a devenit director. Un an mai târziu s-a căsătorit cu proprietara, Hattie Scharff, rămasă văduvă. Hattie avea cincizeci și opt de ani la vremea aceea, iar Jones avea douăzeci și patru. Numeroasele persoane care au cercetat viața lui Jones, ostile aproape până la ultima, au trebuit să conchidă că Jones a iubit-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și până-n clipa de față i se părea că trecuse o viață întreagă. —Ai și de ce să faci fața asta, a lătrat Neil. Știi că, evident, am pierdut-o. —Ce să pierdem? Casa aia, Piele. După ce ai plecat de la ei, proprietara ne-a sunat și ne-a spus că tot ceea ce auzise despre tine e, în mod clar, greșit și că ai fost cel mai neprofesionist agent din câți a cunoscut. Hugo a simțit că i se scurge sângele din vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mi-aș propune și nici nu aș putea. Îmi place acea doamnă și m-aș simți în siguranță în compania domniei sale, mărturisi Iustin, oprindu-se din mers și privind-o atent. - În acest caz..., să mergem „acasă”! Va avea și proprietara timp să pregătească ceea ce dorim... Laura zâmbi cu plăcere amintirilor și se întinse languroasă, căutând din nou telefonul. Îl privi lung și se întrebă, a câta oară: „De ce nu mă mai sună? Are nevoie să-i explic unde stau, cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
revelație, de a plasa pe locul DoIsPreZeCe : nisipul. — Domnule Busbib ! Ce faceți ? n-ați scos încă gunoiul. omul care redacta lista cu problemele umanității tresări și se repezi la ușă. o deschise și o salută cu condescendență pe doamna Bordaz, proprietara a mai multor apartamente din imobil, poate chiar a unei bune jumătăți din el. — Bună dimineața. tocmai ieșeam, doamnă... — Vedeți că iar plouă. — am văzut. Domnul Busbib se aplecă și o mîngîe de cîteva ori pe cățelușa Pexy, pe care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Parfumul este adevărata semnătură a unui trandafir, nu forma. Doamna Bordaz mă privi îndelung, și pentru prima dată de cînd locuiam în acel imobil mi-am dat seama că din ființa ei emana și ceva uman, nu doar statutul de proprietară al mai multor apartamente, inclusiv al celui în care locuiam și eu. Ciudat, vîrsta ei rămăsese pînă acum un mister pentru mine și probabil și pentru ceilalți locatari, dar acolo, printre trandafirii mei, această femeie inodoră și incoloră începu să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o creștere a numărului de angajați și o rată socială de creștere economică. Întreprinderea publică este o componentă importantă a sectorului public. O întreprindere publică se poate defini ca fiind orice întreprindere în care statul, colectivitățile sau instituțiile publice sunt proprietare, independent sau împreună, direct sau indirect, cu o parte de capital a cărei importantă: * fie excede o jumătate din capitalul întreprinderii; * fie rămânând în minoritate în capitalul întreprinderii, permite existența să sau se conjuga cu drepturile specifice, cu puterea publică
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
Se știe, când e vorba de cauza confesională în Bucovina, pe a căreia agitatori unii îi combat și-i blamă, se știe că ea nu e decât cauza averilor națiunei românești din Bucovina, că națiunea, sub numele de confesiune, e proprietara de drept a unor averi întinse, că confesiunea e garanția dreptului și numele în care te bați și că, apărând confesiunea, proprietara de fapt a averilor, aperi averile drepte din moși-strămoși ale națiunei, pe cari domnii politici pe picior mare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că ea nu e decât cauza averilor națiunei românești din Bucovina, că națiunea, sub numele de confesiune, e proprietara de drept a unor averi întinse, că confesiunea e garanția dreptului și numele în care te bați și că, apărând confesiunea, proprietara de fapt a averilor, aperi averile drepte din moși-strămoși ale națiunei, pe cari domnii politici pe picior mare ar vrea să le vadă secularizate, deși secularizarea, de ar fi posibilă, nu e decât în dreptul guvernului României. Știu eu că domnii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
respectivă, căci, așa cum scrie istoricul P. P. Panaitescu, „cursul apelor reprezenta o folosință, nu un hotar”; -fenomenul de însorărire, descris mai sus, implica hotar unic pentru Umbrărești-Boziești pe vremurile vechi; -la o judecată pornită înainte de anul 1835 de către Elenco Manu, proprietară a Umbrăreștilor și a Bozieștilor la vremea respectivă, împotriva lui Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, proprietar la Torcești, prima cerea autorității judecătorești să hotărască în favoarea sa, să i se „înapoieze locul care cu sâlnicie cearcă a să folosî posesorul moșiei Torceștii, din moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și alte asemenea aspecte sociale. O confruntare în justiție avusese loc între anii 1849-1851, între răzeșii umbrăreșteni și orgoliosul postelnic Panaite Balș, devenit cu câțiva ani mai înainte vecinul lor de moșie, prin căsătoria încheiată de acesta cu Ruxandra Cantacuzino-Pașcanu, proprietară a Torceștilor, fiica lui Mihalache Cantacuzino-Pașcanu. Panaite Balș cumpărase de la câțiva răzeși, strămutați anterior cu locuințele în satul Matca, 13 stânjeni de moșie umbrăreșteană, fără respectarea prevederilor legale cutumiare de preemțiune, încălcând întâietatea la dreptul de cumpărare pentru localnicii răzeși
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găini nejumulite, le jumulesc singuri, ca acasă într-un coteț de găini uitat de lume să fie ca la ei acasă. PIANISTA: Acasă.. exact, acasă... COMPOZITORUL: Din nou pierdut, din nou crescut de o economie particulară, care pretinde că este proprietara unei științe particulare. PIANISTA: Da, acum conduce din nou economia, foarte privată... pe ea și pe noi, ne conduce la fel și de una singură... din nou egală între egali, singură. Economia realizează asta, generoasă și privată, face totul egal
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fost una din fascinațiile vremii, o frumusețe ...” * 137 Praștia Praștia, ziar bilunar, în 2 pagini, de polemică socială, politică și literară,apare la 20 decembrie 1923 sub deviza „Să spui adevărul râzând” (Horațiu), sub direcția unui comitet, redactor G. Ponetti, proprietară Elena Dan, redacția și administrația Bârlad, strada Aprodul Purice nr. 4, ca o ... praștie îndreptată către oamenii de felul „dl. Iancu Mihăilescu, absolvent a patru clase primare, telefonist la căile ferate... care, în numele literaturii române, s‐a ridicat împotriva poetului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
educaționale, care, În funcție de scopul utilizării lor, formează ceea ce se numește politici educaționale. Politica educațională privește hotărârile care trebuie luate și cât de mult pot fi ele amânate, privește implementarea strategiilor, alegerea tehnologiilor (de bună seamă cele deschise și nu cele proprietare), realizarea unor studii de caz privind implementarea schimbării. Implementarea concretă abordează problema aptitudinilor necesare pentru integrarea noilor tehnologii În procesul de predare; privește de asemenea actualizarea acestora pe măsura evoluției lor, găsirea soluțiilor de compromis În cazul instituțiilor universitare subdotate
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]