1,085 matches
-
îi stă bine în chipul oricui: Și-a celui ce zilnic respinge mâhnirea, Și-a celui pe care nu poți să-l supui. Ce haine frumoase... Mă-mbrac în iubire... Și ura se-nvârte, în juru-mi, aiurea ades, Și cerul proptit pe înalt mai stă să se mire: Șă vadă cum știu din trupu-mi să ies... Și intru-n iubire, în haina senină, aleasă... Intru-n iubire pe-o viață, pe-un veac... În clipa când lumea îmi zice mireasă Alături de
PROVOCAŢI-MĂ...SĂ DEVIN GENIALĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341906_a_343235]
-
credeți-mă. M-am întors și v-am lovit peste mână, domnule.. - Aaaaa! Acum înțeleg. Visam ceva... - Gata, mai puțin la domnul, a intervenit tanti Florica. No, să vă șterg puțin, s-a adresat femeii de la perete... Rușinat, mi-am proptit capul în palme și am clipit cât mai des cu putință ca să nu adorm din nou. Am răspuns la saluturile de rămas bun fără să privesc aceste persoane pe care le bănuiam că râd de mine. Rămăsesem doar cu tanti
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
mie invariabil îmi vine în minte faptul că nu avem experiență în a ne propune și asuma drumuri noi și proprii. Nu avem experiența creației trainice și originale la nivel de mase. Că exponenți-excepții avem. Mai degrabă am urmat, am proptit și am cârpit. Am luat ce ni s-a dat. Că nu am putut, sau că nu am vrut... e o altă discuție. Și cred că mai e ceva: avem tentația să ne auto-fragmentăm social. Poate greșesc și hiba e
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
miezu lucrurilor, tace... Ușa cioplită a stânii s-a deschis cu un vaiet prelung. Ciobanii hoiau și țolăiau cu disperare. Printre bârnele stânii pătrundea, din când în când, o rază de lanternă. M-am ridicat în picioare, încordat. Unchiu stătea proptit cu umărul în ușori. - Mă, Niculai, ia hai, că ne sparsă una! Glasul răgușit al ciobanului părea că răzbate din iad. Am dat să ies din stână, dar Unchiu m-a prins de pieptar. - Lasă-i mereu! Or dzâs să
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
nu a scos nimic de la el. A doua zi mă trezesc cu un țigan tânăr și vioi, vine cu o gură mare la mine ca i-am omorât pe socru-su. Îi spun că era beat crița și s-a proptit în oglindă mea retrovizoare, în timp ce eu circulam corect pe partea carosabila cu o viteză foarte mică și socru-su pur și simplu a plonjat de pe trotuar și s-a proptit în oglindă mea. Ca dovadă nu are decât o contuziune
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
-su. Îi spun că era beat crița și s-a proptit în oglindă mea retrovizoare, în timp ce eu circulam corect pe partea carosabila cu o viteză foarte mică și socru-su pur și simplu a plonjat de pe trotuar și s-a proptit în oglindă mea. Ca dovadă nu are decât o contuziune neînsemnata la tâmpla stânga, lângă ochiul tumefiat, iar coastele și le-a rupt din căzătura de beat ce era. Desigur că și asta a vrut bani, ca să nu „ciripească”. Glumă
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
o zi se pare, c-ar putea să iasă Sap în ea poteci și le trec cu pasul, Uneori mă strigă ii aud și glasul... Verbe-am conjugat la prezentul simplu, Caut cu ardoare... unde-i anotimpul? Vara s-a proptit într-un câmp de maci, Când apusul vine, liniște să faci... 11 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Vara / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1668, Anul V, 26 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343976_a_345305]
-
răscolitor de senzuale îi dau idei. În timp ce și le exprimă prin icnete, susurați delicat printre dinți cuvinte de alint legate de soacra dumneavoastră și de cartea cu poze colorate înfățișând unele animale domestice. Scoateți ușoare țipete de plăcere când vă proptește cotul în gât. Va sesiza fericirea ce vă inundă și își va aprinde o țigară. Recunoașteți, este atât de „macho“ cu un ochi puțin închis, țigara în colțul gurii, în timp ce scrumul vi se scutură pe piept. Aproape nici nu luați
DIETA NATURISTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343042_a_344371]
-
au păzit de rechini. Atenția naratorului (un alter-ego al autorului) s-a îndreptat atât spre oamenii de pe puntea corabiei cât și spre spectacolul maritim: „valurile scuipă stropi de sare, prova se ridică amenințător și, ca să nu aterizez pe podea, îmi proptesc și mai bine tălpile de dulap. Clipele par minute, corpul navei rămâne suspendat în aer, iar când se prăbușește, despică muntele de apă cu un muget înfiorător [...] Tata-Mare stătea la cârmă legat cu o centură de siguranță, picioarele-i butucănoase
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
măr colindul ducea a primăvară, Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi, Prin amintirea asta îi dau ușor binețe Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi! Ninsori de dalbe flori mi s-au oprit în plete Și lacrima beteagă proptită-n ochi îmi stă Fără să vreau strig tare:- Tu Dragă Tinerețe! (Vreau chiar în ultim ceas să-ți dau vreo trei povețe!). Aleargă caii noștrii prin file înzepezite Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii, Pe cerul
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
făcuse cu neîncredere. Se înfurie. Ce putea știi o biată profesoară de provincie, care arăta ca o... o... nu-i veni în minte nici o altă comparație decât „vacă de prăsilă”? Dădu să se întoarcă când zări un tânăr cu brațele proptite de gardul din lemn. Era Marius Dedea, prietenul lui din copilărie. Înainte de a apuca să-l salute sau să se apropie de el, Marius se strecură prin gardul spart și se apropie de Nina, ignorând prezența lui Radu. - Ei, ce
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Toate Articolele Autorului Am pus dorul iar pe drum, Că de-o vreme e nebun... I-am dat aripi noi să zboare Când speranța e în floare... Timpul s-a grăbit să ducă Ceasul, ca pe o nălucă S-a proptit în drum să stea Să anunțe vreme rea... Am luptat cu mine iar, Clipele-au trecut prin jar Și am dat cu pietre-n ceas Să aud și al tău glas... Norii toți s-au depărtat Când prin mine te-
DORUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379980_a_381309]
-
m-ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai întâi s-a uitat atent la ea. Convins că nu s-a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier-beton ce traversau drumul și se avântau rotindu-se adesea-n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
a pus în mișcare. S-a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L-a mișcat câte puțin într-o parte și alta până s-a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i-a dictat să-și proptească picioarele puternic în podea și să-și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le-a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
de frumos după Dumnezeu și după Neam pe care i-a slujit cu osârdie, cu dăruire, cu suferință și cu jertfă întru biruință. Caragiale cel venit din stirpea machedonă, rânduit mereu spre a avea, nu spre a fi, și-a proptit cariera și talentul pe haz: doar a râs și a acuzat degradarea moral-socială care avea toate cusururile și scursururile, caricaturizând-o, luând-o numai în răspăr și în zeflemea. Eminescu întâi s-a rugat, a mulțumit și apoi a cerut
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
VIS ȘI REALITATE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de zidul tăcerilor în doi, Căci alergând cu tine prin ceața cea haină, ... Citește mai mult Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petaleDin florile iubirii, depuse-n palma mea,Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,Proptită-n blânde raze de la o mică stea.M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,Escaladând reci creste de munți întunecați,Și ajungând la ușa plăcerilor promise,Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.Am încercat să caut tunelul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
identice. Simți cutremurul energetic și saltul pulsului formei lui și deveni atent. Prinse exact momentul în care cele două forme se atinseră și scânteile se produseră în rețeaua lui. Se transferă rapid alunecând în solul pe care ajunseră să se proptească membrele cu terminații segmentate. Echilibrarea se instală imediat, cu toate că rețeaua continua să înregistreze apropiata descărcare energetică incomensurabilă. Tentația scrijeli adânc în câteva racorduri, dar Shri-Kr nu cedă. „Niciodată încă odată”. Căută o altă formă care să îl poziționeze avantajos față de
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
până aproape de râu. Pătrundea parfumul plantelor uscate natural până la noi și ne învăluia într-o chemare la care greu se putea rezista. Am mers și am alergat printre acele căpițe ce păreau de departe a fi niște babe cocoșate și proptite în câte un par în jurul căruia fânul se așezase vremelnic ca într-un fuior uriaș. După ce am marcat locul, am mai mers puțin până într-o zonă de unde reușeam să urmărim apusul de soare. Era ca un defileu printre dealuri
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde Și chiar mir de vindecare, Cel beteag de suferință Capătă mereu răbdare. Un Păstor pe creștet pune Mâna sfânta și-apoi ia Toată tulburarea care S-a proptit în viața ta. Un Păstor aprinde ruga Chiar în mijlocul furtunii Se opresc și se tot miră Ateii și chiar nebunii... Un Păstor îți ține mâna Neputinței și îți ia Toată grija, tulburarea Ce s-a scurs în viața ta. Nu
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
las de veniți pe picioare! - Păi știm locu’!? se apără Marius. - De-aia vă e vouă!? Cine caută, găsăște! Târrr! Jos cu voi! Hai! opri tata Nițu căruța brusc. Jos, nu s-aude? - Nu, tataie, nu mai fac! sări Ionuț proptindu-se cu picioarele de loitră. Ionuț era Prâslea familiei, alintat de toți, un drăcușor și jumătate. Câte îi treceau prin cap, toate le făcea. - Nici eu... strigă și Marius, apucându-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori îmi spăl sufletul cu munca. Înghit ridurile vremii cu oboseala, anestezie după juliturile drumului. Îmi îmbăiez gândurile din când în când și în zâmbetul senin al prieteniei, proptea pentru zidiri nevăzute. Ies în mijlocul mulțimii. Mă lepăd de singurătate și urmăresc discret natura umană. Ba mă contaminez de energii exterioare înnoind fața zilei, ba ziua ia fața stărilor de nelepădat. Mi se întâmplă să mă înghită uneori noaptea, atunci când
DRAGOSTE CURATĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375397_a_376726]
-
fetelor, ajutați-mă să-l ridic! - Acum nu mai suntem curve, mă? îi reproșă Irina. Maria și Violeta începură să tragă de el, dar nu reușiră până nu interveni puternica Irina, care îl apucă de subsuori, îl ridică și-l propti lângă ușă, strigând la Florina, dusă în dormitor la copil: - Hai, nenorocito, ia-ți podoaba și cară-te naibii de aici! - Nu pot, eu țin copilul în brațe! - Nu poți? Fără alte vorbe, Irina deschise ușa și-i dădu brânci
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
povară uitării îți strigă prin vine și nu poți să scapi de ceață orbită de far ai uitat cum te cheamă făptura divină dobitoacele-ți sunt în frăție de rang asemănat cu pământul ești la chip că o grinda ce proptește minciună de a fi nepătat bumerang moștenirea ți-e rostul amintită de ginta te întorci către Tatăl și Părintele Fiu îți primești nouă față și cu roba cea sfântă te renaști fiu de glorii în tărâmul cel viu după toate
POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]