454 matches
-
nu ar fi fost luată În serios de nimeni. Când, Însă, autorul este un om celebru, precum André Malraux, atunci asemenea elucubrație poate să persiste de-a pururi În memoria colectivă, ca urmare a unei mediatizări neîncetate! Dar, ca să devii proroc autentic, nu-i de-ajuns să te numești Malraux, după cum nu-i destul să porți barbă ca să fii filosof ori să fii numit „Soljenițân al literaturii române”, cum pretinde un prozator bărbos (stabilit În Franța, unde fusese trimis de securitatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
niciodată nu le-a săvârșit, ba chiar nici nu s-a gândit vreodată să le săvârșească, pentru a se îmbogăți și a trăi mai bine, nici cel mai mare criminal. Fără de voie, simțim aici nevoia să ne adresăm tuturor viitorilor proroci ai omenirii și să le spunem: „Bunilor și dragilor proroci! Nu ne atingeți! Nu aprindeți în sufletele noastre trăiri înalte, omenești, și nu încercați să ne faceți mai buni! Căci, vedeți voi: cât timp suntem răi, ne mulțumim să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a gândit vreodată să le săvârșească, pentru a se îmbogăți și a trăi mai bine, nici cel mai mare criminal. Fără de voie, simțim aici nevoia să ne adresăm tuturor viitorilor proroci ai omenirii și să le spunem: „Bunilor și dragilor proroci! Nu ne atingeți! Nu aprindeți în sufletele noastre trăiri înalte, omenești, și nu încercați să ne faceți mai buni! Căci, vedeți voi: cât timp suntem răi, ne mulțumim să fim niște ticăloși meschini, când devenim mai buni, trecem la crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atingeți! Nu aprindeți în sufletele noastre trăiri înalte, omenești, și nu încercați să ne faceți mai buni! Căci, vedeți voi: cât timp suntem răi, ne mulțumim să fim niște ticăloși meschini, când devenim mai buni, trecem la crimă. Înțelegeți, bunilor proroci, că tocmai sentimentele de Omenie și de Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne obligă să ne indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor, acesta este mecanismul sufletului nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii de Fiară.“ Această năzuință de a împinge leagănul sufletului în direcția Omeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vodă se plânge de starea acestora: „În vremea de acum aflându-se spitalul la slabă și proastă stare n-am suferit domniia mea”. Constată apoi că mănăstirea Sfântul Spiridon are „sub protecția sa... mănăstirea Precista din târgul Romanului cum și... Prorocul Samoil din Focșani și biserica de piatră de la Bodești din ținutul Neamțului” înzestrate de voievozi cu „moșii și țigani și alte acareturi”. Apoi vodă mai spune că „Alexandru Constantin voievoda,... le-au desghinat de la mănăstirea Sfântului Spiridon”. Apoi „beizadea Ioniță
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pre noi" și alte de acestea, pe care Aurica nu le distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă Țuică purta în picioare niște șoșoni umpluți cu hârtie și cu sfoară, fără ghete. "Dumnezeule, Mântuitorul nostru, cânta bătrânul, subțire, carele prin prorocul tău Nathan ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
marii fizicieni ai lumii; îl fascinează coala albă, imaculată, pe colțul căreia a pus cana cu țuică, să nu o sufle vîntul... Înțelege că a intrat deja în "vîrsta de mijloc a omului", cînd, vorba lui Byron, e "ceva între proroc și-ntre nebun". Gîndește că, una sau alta fiind, ar trebui să rămînă aici, la țară, definitiv, să-și aducă, din confortul orașului, doar biblioteca și, mulțumindu-se cu un trai mai modest decît cel de acum, să încerce saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prietenul lor, redactorul de la casa de filme. Știu! rîde Mihai. Și la teatrul de la mine din oraș sînt tot primul pe lista de rezerve, deși acolo sînt la mine acasă, în provincie. Iar de la Evanghelie știu că nimeni nu-i proroc în satul lui. Ai cuvîntul meu că filmul se face! Drept dovadă că vi se semnează contract pentru un acont. Să-l luăm! șoptește regizorul cînd rămîn ei doi. Abia ne scoatem cheltuiala cu dactilografierea și o parte din drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un chelner de cafenea care jucase În viața mea rolul prezicătorului din tragediile grecești, cel pe care-l puteam numi Tiresiasul meu, și, ca orice erou tragic care se respectă, nu voisem să-l ascult. Nu era orb ca augustul proroc chemat de Œdip În fața palatului din Teba, dar avea totuși un ochi ascuns de o bucată de piele neagră. Îmi spusese să nu-mi fac iluzii: În virtutea anumitor legi implacabile, norocul din urmă al unui jucător nu va putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu trebuie să lipsească. Ar fi trebuit să transcriu pagina aia și să i-o trimit. Trebuia să vorbesc despre toate astea cu cineva. Nu mai puteam s-o copleșesc iarăși pe Delphine cu lamentările mele care aduceau cu plîngerile prorocului Ieremia, și nici cu tînguirile mele de erou tragic abandonat de zeii Olimpului! Știind că citise și apreciase romanul meu, i-am telefonat lui Zscharnack, pe care nu-l mai văzusem de zece ani. I-am expus problema mea: — Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Antigona ni se pare figura cea mai măreață - în sensul eroic-creștin - pe care ne-a dat-o Antichitatea (p. 138). În interviul din Rampa, el stabilește și alte analogii între personajele sale și figuri importante ale Vechiului și Noului Testament : prorocul Tiresias, vestitorul nenorocirilor Tebei, aduce cu Irmiah care deplânge viitoarea cădere a Ierusalimului, în timp ce suferințele lui Oedip sunt menite să aducă civilizația ateniană după cum martiriul lui Isus a născut creștinismul. Chiar dacă apropierile sunt uneori forțate, Victor Eftimiu privește Antichitatea prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își comunică în șoaptă zvonurile aflate despre ultimele edicte și inițiative regale menite să îngrădească libertatea supușilor. În dialogul celor de pe scenă sunt inserate firesc date din cronica liviană, de la desființarea Adunării poporului și închiderea senatului (I 49) la aducerea prorocilor etrusci (I 56) ca să bage spaima în oameni cu prevestirile lor (I, p. 25). Prezența unui orfan neștiutor, cu caș la gură (I, p. 21), furnizează pretextul dramatic pentru istorisirea unor întâmplări mai mult sau mai puțin recente. Cei din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de sus, dar observă că ea este umbrită de mândria lui excesivă : dacă n-ar fi atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (scena 5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat de fapt reacția puterilor cerești : Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lipsit de lumina ochilor reprezintă trans mițătorul ideal al mesajelor divine : Darul care/ suporți să-l iei de sus, coboară-n ghebul/ uscat al unui orb ! (scena 6). La insistențele regelui de a smulge de la Tiresias numele asasinului lui Laios, prorocul îl pune în gardă asupra riscurilor de a dobândi accesul la adevăr : Eu știu și-s orb. Dacă vei ști - orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea (scena 8). Deviza lui Oedip pare să fie Vreau dreptate !/ Și adevăr, oricare-ar fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o tipică psihologie de tiran temător că domnia lui s-ar putea zdruncina din cauza nesupunerii fetei care refuză să-și lase fratele neînmormântat (p. 102). Cu o încăpățânare fatală, el pierde măsura și își suspectează propriul fiu ca și pe prorocul Tiresias venit să-i arate consecințele deciziei de a răsturna ordinea firească prin îngroparea unei ființe vii și lăsarea unui mort fără mormânt. Doar moartea fiului îl trezește din iluzia puterii încrezătoare numai în sine și îl aduce în singurătatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pasiune și îl înfruntă violent pe Tiresias, clarvăzătorul dornic de a-i cruța suferința de a afla că a comis fapte odioase fără voia și știința sa. Ca și Creon în Antigona și Penteu în Bacantele lui Euripide, Oedip aduce prorocului învinuiri sacrilege și intră în competiție cu el, invocând pretinse facultăți divinatorii. Dotat cu condiția omului reflexiv, a gânditorului prea încrezător în capacitățile de cunoaștere ale intelectului, el comite hybris-ul orgoliului spiritual : o minte prea iscusită omenească, lipsită de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Reformei. Înaintea execuției, Thomas Morus l-a rugat pe călău să-i cruțe barba, „deoarece aceasta nu-i deloc vinovată de înaltă trădare“. 79. În original: hlâstovșcina, de la hlâstovsto - sectă organizată în comunități sau „corăbii“, în fruntea cărora se află proroci, hristoși, născătoare de Dumnezeu sau prorocițe; adepții acestei secte nu recunosc clerul, biserica și sfintele taine; cred în Hristos-dobânditul, adică acceptă posibilitatea ca fiecare om să devină Hristos, urmând cu severitate modul de viață ascetic al lui Iisus. Liturghia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ursake avea în el o bănuială că numele acelea - care se spuneau ori nu se spuneau - în curând aveau să ia ființă în Prelunci, schimbând toate. Din pricina asta, începea să fie iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește în august, ziua a douăzeci și noua, nana Floarea a avut treburi mai multe decât de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a umblat încolo, a umblat încoace; tot se tânguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului care s-a arătat sub perdeaua de catifea să cheme pe Selim-Hafiz. Bătrânul tâlcuitor al legii Prorocului a ascultat mărturisirea domnului meu. A luat în mânile-i cu unghii cârligate cărțile aflate. S-a cufundat în cetirea lor. După cetirea lor a oftat și a tăcut. Ce spui tu, Selim-Hafiz? a întrebat împăratul. Selim-Hafiz n-avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel Mic care a fost martirizat de evrei. Myrna apăruse la o cruce de barieră, purtând o placardă pe care scria: CONGRESUL NON-VIOLENT PENTRU CEI LIPSIȚI DE VIAȚĂ SEXUALĂ și începuse să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine masa. --Așa să fie, sfințite părinte. Bogdaprosti. Călugărul a pășit în chilie și s-a așezat pe marginea crivatului, lângă mine. --Te-am așteptat să vii, fiindcă am încă atâtea să-ți spun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Scaraoțchi (conform pronunției slave a supranumelui lui Iuda Iscarioteanul - Iskarioțki). Vechii preoți-magi au primit (sau și-au luat) ca „patron” pe legendarul rege biblic Solomon (de unde apelativul „solo monari”) și așa mai departe. Dar dacă pentru Sf. Gheorghe, Sf. Maria, prorocul Eliah, apostolul Iuda, regele Solomon etc. s-au găsit, într-un fel sau altul, zei sau eroi cu care (uneori forțat, alteori nu) au putut fi asimilați sau chiar identificați, este interesant în schimb de urmărit felul în care au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e.n. (Antichități iudaice, 8.2.5) (25, p. 435). Evident, mari preoți și-au piedut din prestigiu. După câteva secole de „liberalism” solomonian, autoritățile au decis că situația a devenit inacceptabilă și s-au grăbit s-o sisteze. Sub presiunea prorocului Isaia, regele iudeu Iezechia (727-689 î.e.n.) a distrus Cartea lui Solomon, repunându-l astfel pe Iehova în drepturile sale divine și reinstaurând - doar pentru câțiva inițiați - privilegiul cunoașterii „înțelepciunii lui Dumnezeu”. Lexiconul Suidas (secolul al X-lea) relatează episodul sfărâmării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d. 6. Cartea-hrană „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu.” Deuteronomul, VIII, 3 Imaginea cuplului primordial dobândind cunoașterea în urma ingerării fructului unui copac-carte sugerează o altă meta foră : cartea-hrană. Revelația prorocului Ezechiel se produce prin inge- rarea Cărții lui Dumnezeu : „Mănâncă această carte, apoi du-te și propovăduiește casei lui Israel” (Ezechiel, III, 1). Imaginea veterotes- tamentară este doar aparent neobișnuită. Ea apare și în Noul Testament : „Atunci am luat cartea din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]