585 matches
-
schimba radical optica despre lume. E vorba de desființarea unor mituri pe care tradiția i le-a întipărit în minte cu scopul de a o aservi. Potrivit autoarei, una din trăsăturile dominante ale culturii europene este că, sub cuvînt că proslăvește calitățile ființei feminine, preschimbă aceleași calități în tot atîtea surse ale robiei psihologice. Femeile devin astfel victimele unei tactici subtile prin care bărbații, măgulindu-le, flatîndu-le și lingușindu-le, reușesc să le transforme în niște sclave credule și docile, adică
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
meșter: mare,/ cu fire de penson prinse-n lac,/ într-o cameră albă, aproape goală, și mă gîndesc la scară/ încă nevopsita,/ din fier./ Duce în pod." (Treaba de tîmplar). Radu Andriescu izolează cîte un obiect utilitar pe care-l proslăvește vag persiflator, în genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e mitul lui Bloom. De altfel
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
incredulități, nu puteai scoate de la ei nici o iotă aprobatoare. Se întâmpla chiar să te considere puțin țicnit, un tarat incapabil să treacă dincolo de propriile complexe și să vadă lucrurile în lumina aurorală prezentată de avalanșa de cărți și studii ce proslăveau, în Occident, „valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau foc deîndată ce aud de globalizare. Schizofrenia fără speranță în care trăiesc a ajuns să-i orbească total: adică să refuze în practică ceea ce
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul "șaizecist
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
politice ale doamnei cu pricina. Nu știu nici măcar dacă-și datorează numirea "political correcteness"-ului la care PDSR-ul se dovedește net superior foștilor guvernanți, sau relației apropiate cu dl. Iliescu (pe care am auzit cu urechile mele cum îl proslăvea, pe când se aflau în "opoziție", într-un limbaj ce amesteca adulația tâmpă, à la Ceaușescu, și politicianismul șmecheresc: "Domnul Iliescu, aflat la ultimul mandat, va face tot ce-i stă în puteri să șteargă imaginea negativă de până acum!"). Observ
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
impecabilă artă a ștergerii din biografie a amănuntelor neconvenabile. Cu toții parcă s-au născut după 1990. N-o să găsești nici un fel de trimitere la apartenența la un partid criminal - toți au fost ,distinși profesori și intelectuali". Nici unul nu l-a proslăvit pe Stalin, nici unul n-a participat, din birourile capitonate, la exterminarea a clase întregi de cetățeni nevinovați. Toți au fost ,hegeliano-marxiști". Toți au slujit umanismul de cea mai nobilă sorginte. E dreptul ucenicilor lui Ion Ianoși de a ridica pe
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
cu o exagerare ditirambică și artificioasă, făcută din dorința ca, eclipsîndu-i laturile omenești, să-i pui în lumină "spiritualitatea". Totul seamănă cu o tămîiere nepotrivită în cursul căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora, schimonosești portretul real al omului, proslăvindu-i imaginea prin intermediul unui portret construit. În realitate, elementul distinctiv al fiului paracliserului din Messkirch a fost o anumită Stimmung, o dispoziție sufletească a cărei undă, căpătată de timpuriu, i-a influențat întreaga existență. Dispoziția aceasta stranie și totuși atît
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea. Cine se mai întreabă astăzi, bucurându-se de splendorile Versailles-ului de soarta mulțimii cu sudoarea căreia atotputernicul monarh și-a înălțat palatele. Milioane de oameni au să proslăvească de-a pururea gloria unei Franțe ale cărei sublime monumente și comori de artă i le-a dăruit pentru secole cheltuitorul rege". Replica, Lovinescu o dăduse medicului său curant, doctorul Amărăzeanu, legionar convins, om de o indiscutabilă onestitate, care se
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți, gânditori și artiști români. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să uităm ultimii ani ai revistei în care, așa cum susține D. Micu în monografia sa, ea se fascizase, proslăvind nazismul și fascismul. Mircea A. Diaconu stăruie în a individualiza gândirismul, dincolo de niște constante, descifrând, aprofundând și nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
non-stângist laureat a fost T. S. Eliot, în 1948 - dar, după cum se întețesc atacurile la adresa lui, observ că nu i se iartă acest lucru. Până la un punct, Doris Lessing ar corespunde portretului-robot: multe din cărțile ei arată o puternică implicare socială, proslăvind binecunoscutele valori cu care s-a hrănit umanitatea de la Revoluția Franceză încoace. Problema e că, de câteva decenii, Doris Lessing nu mai e Doris Lessing. Membră a partidului comunist, posesoare ardentă de carnet roșu, feministă acerbă, sprijinitoare a mișcărilor de
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
sume de astăzi, încă înaintea leului greu, cam cincisprezece miliarde și mai bine! Latura de canalie a celui ce nu putea consuma decât coniac Martell și numai la Athenée Palace, pe când elitele naționale piereau la Canalul pe care el îl proslăvea este lăsată de o parte - mai precis înscrisă în cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta este, însă, viziunea autorului și dacă, de pildă, Eusebiu Camilar - bădia! - prilejuiește pagini de duioasă rememorare, un altul, noi, de pildă, am prins un alt
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”. Așadar, nu este de mirare că a aderat instinctiv, însă după o regulă a gândirii proprii, la o mișcare ce preamărea cultul forței și al cărei apel la mituri, filtrate prin științele epocii, proslăvea apariția omului nou, arianul care va conduce lumea prin salturi nemaiîntâlnite în istorie. În excelenta prefață, Ioana Orleanu surprinde caracterul ezitant al lui Benn, silit să disimuleze pentru a nu intra în vizorul autorităților, atât înainte, cât și după căderea
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
o scândură, câte o ladă spartă, câte o toporișcă descoperită în pântecul unei corăbii înecate împinsă de talazuri. Și să nu uităm că acest om exemplar, în solitudinea lui, nu și-a pierdut timpul aruncându-se mereu în genunchi și proslăvindu-l pe Dumnezeu, ci a făcut singur, cu o mare încredere în sine și în puterile sale, exact lucrul pe care și Creatorul, neajutat nici El de nimeni, îl făcuse.
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem precum strămoșească se pot ghici unele intenții subversive. Pentru că în plin proces de industrializare forțată, într-o epocă în care toată lumea proslăvea isprăvile fruntașilor în producție și îi denunța pe chiaburii din mediul rural, poetul descrie frumusețea cvasi-sălbatică dar sublimă a traiului la țară, din alte vremuri. Versurile sunt încărcate de voluptatea senzorială care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
regimului comunist era una ușoară. Nesiguranța pe care o trăiau liderii politici (cazul Lucrețiu Pătrășcanu a demonstrat cît de mică era, în epoca respectivă, distanța dintre fotoliul ministerial și plutonul de execuție) se făcea simțită și la nivelul scriitorilor care proslăveau regimul. Dacă în timpul unui discurs al unui lider politic numele unui scriitor era omis dintr-o înșiruire, aceasta echivala cu o dramă pentru cel în cauză. El putea să-și imagineze scenarii dintre cele mai cumplite, toate avînd ca punct
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
a clădi pe nisip. Să vedem acum ce-l contrariază pe Laszlo Alexandru. înainte de 1989, remarcă d-sa, taberele din planul culturii românești conturau o imagine concludentă, de-o parte situîndu-se scriitorii care slujeau regimul comunist și nu ezitau a proslăvi cuplul dictatorial, în cap cu "propagandiștii grosolani și de duzină", pe altă parte cei ce se străduiau, în diverse variante și în diverse grade de oponență la ideologizare, a rezista presiunii oficiale. "în etapa de azi imaginile s-au tulburat
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
Atunci, el devine un răsfățat al sorții; pe lângă reputația literară pe care i-au asigurat-o epigramele scrise cu mult talent, protecția împăratului i-a permis un nivel de viață invidiat de mulți. El este unul din poeții de curte, proslăvindu-l în termeni nedemni de o ființă morală pe ultimul reprezentant al dinastiei flavilor. Or, Domițian, după începuturi promițătoare când guvernase în chip liberal, așa cum făcuse tatăl său Vespasian și fratele său Titus, se metamorfozează repede într-un tiran: delatorii
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
revistă franțuzească, înfățișîndu-l pe Omul de Oțel în care se anunță că L"Avenir este déjá lá, îi oferă autoarei șansa unei inedite paralele între trecut și prezent, între visurile lui Stalin și realitatea occidentală de azi. Comentează Gabriela Melinescu: "Proslăveam același ŤOm de Metalť sau ŤOmul Nouť, care-și disprețuia sentimentele și avea gîndul doar la mărirea producției și îndeplinirea planului cincinal. ŤOmul de Oțelť ne bîntuia visele. Nu însemna ŤStalinť pur și simplu Ťoțelť? Cu toate că Stalin era mort, cadavrul
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
slavă lui Dumnezeu Care, cu mijlocirea Maicii Domnului (la Praznicul căreia - 8 septembrie - s-a semnat aprobarea recunoașterii Episcopiei de către Președintele Consiliului de Miniștri), a sfinților ocrotitori ai parohiilor noastre, a tuturor sfinților români și a sfinților care s-au proslăvit pe pământul Italiei, ne-a binecuvântat și ne binecuvintează pe toți cu darurile Sale cele cerești și pământești.”, se spune în încheierea comunicatului.
Biserica Ortodoxă Română, recunoscută oficial în Italia () [Corola-journal/Journalistic/59653_a_60978]
-
Germaniei, el nu beneficiază, însă, nici din greșală de onorurile de care se bucură omologul său din Balcani. E jenant ca oameni altminteri subtili să nu înțeleagă grosolănia jocului în care s-au prins. Ce câștigă România continuând să-l proslăvească pe �câinele roșu", neinspiratul soldat care a adus țării atâtea nenorociri? într-un moment în care marile democrații au devenit extrem de sensibile la resurgența naționalismelor (vezi rezultatul alegerilor recente din Austria, Franța, Olanda, Danemarca), a face din Ion Antonescu o
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
rămânând acolo, Hristos nu-și putea împlini pe mai departe opera Sa mântuitoare. Și astfel, lui Petru și celorlalți doi Apostoli li s-a oferit și prilejul fericit de a auzi pentru a doua oară glasul din Cer care Îl proslăvea pe Iisus și-L consacra ca Fiu al lui Dumneze: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați! Cu aceasta se încheie minunea transfigurării de pe Muntele Tabor. Iisus era acum singur și, luându-și Apostolii, îi îndemna
Agenda2003-31-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281314_a_282643]
-
contabil de la ORACA, iscă hohote de râs prin simpla rostire a câtorva cuvinte. Bombastic, aberant și calp, discursul lui Bolcaș amintește de răgetele parlamentare de secol nouăsprezece, când efectele retorice se rezumau la a-ți stigmatiza scurt inamicii și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]