1,587 matches
-
corelează strâns cu sensibilitate scăzută la ritonavir și indinavir , dar nu și cu sensibilitatea scăzută la amprenavir , saquinavir și nelfinavir . Analiza rezistenței la pacienții netratați anterior cu ARV : 39 confirmat , nu a pus în evidență mutații primare sau active ale proteazei ( aminoacizi în pozițiile 8 , 30 , 32 , 46 , 47 , 48 , 50 , 82 , 84 și 90 ) sau rezistență fenotipică pentru inhibitorii de protează . Într- un studiu de Fază III ( M98- 863 ) efectuat la 653 pacienți randomizați să primească stavudină plus lamivudină , cu
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
rezistenței la pacienții netratați anterior cu ARV : 39 confirmat , nu a pus în evidență mutații primare sau active ale proteazei ( aminoacizi în pozițiile 8 , 30 , 32 , 46 , 47 , 48 , 50 , 82 , 84 și 90 ) sau rezistență fenotipică pentru inhibitorii de protează . Într- un studiu de Fază III ( M98- 863 ) efectuat la 653 pacienți randomizați să primească stavudină plus lamivudină , cu lopinavir/ ritonavir sau nelfinavir fiecare , 113 subiecți tratați cu nelfinavir și 74 subiecți tratați cu lopinavir/ ritonavir au avut ARN HIV
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
24 și 96 . Dintre aceștia , tulpinile izolatele de la 96 subiecți tratați cu nelfinavir și 51 subiecți tratați cu lopinavir/ ritonavir au putut fi amplificate pentru testele de rezistență . Rezistența la nelfinavir , definită ca fiind prezența mutațiilor D30N sau L90M ale proteazei , a fost observată la 41/ 96 ( 43 % ) din subiecți . Rezistența la lopinavir , definită ca fiind prezența oricărei mutații primare sau active ale proteazei ( vezi mai sus ) a fost observată la 0/ 51 ( 0 % ) subiecți . Lipsa rezistenței la lopinavir a fost
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
amplificate pentru testele de rezistență . Rezistența la nelfinavir , definită ca fiind prezența mutațiilor D30N sau L90M ale proteazei , a fost observată la 41/ 96 ( 43 % ) din subiecți . Rezistența la lopinavir , definită ca fiind prezența oricărei mutații primare sau active ale proteazei ( vezi mai sus ) a fost observată la 0/ 51 ( 0 % ) subiecți . Lipsa rezistenței la lopinavir a fost confirmată de analiza fenotipică . În 2 studii de Fază II și unul de Fază III , selecția rezistenței la lopinavir la pacienții cu lipsa
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
la 0/ 51 ( 0 % ) subiecți . Lipsa rezistenței la lopinavir a fost confirmată de analiza fenotipică . În 2 studii de Fază II și unul de Fază III , selecția rezistenței la lopinavir la pacienții cu lipsa răspunsului terapeutic anterior la inhibitorii de protează s- a caracterizat prin analizarea tulpinilor longitudinale de la 19 subiecți tratați anterior cu inhibitori de protează care au prezentat supresie virală incompletă sau recădere ulterioară la răspunsul inițial la Kaletra și care a demonstrat rezistență crescută in vitro între faza
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
2 studii de Fază II și unul de Fază III , selecția rezistenței la lopinavir la pacienții cu lipsa răspunsului terapeutic anterior la inhibitorii de protează s- a caracterizat prin analizarea tulpinilor longitudinale de la 19 subiecți tratați anterior cu inhibitori de protează care au prezentat supresie virală incompletă sau recădere ulterioară la răspunsul inițial la Kaletra și care a demonstrat rezistență crescută in vitro între faza inițială și recădere ( definit ca apariție a noi mutații sau schimbare de 2 ori a susceptibilității
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
și recădere ( definit ca apariție a noi mutații sau schimbare de 2 ori a susceptibilității fenotipice la lopinavir ) . Creșterea rezistenței a fost cel mai des întâlnită la pacienții ale căror tulpini virale inițiale au avut câteva mutații asociate inhibitorilor de protează , dar o scădere a susceptibilității la lopinavir în faza inițială , mai mică de 40 ori . Mutațiile V82A , I54V și M46I au fost cel mai des întâlnite . Au fost observate de asemenea mutațiile L33F , I50V și V32I combinată cu I47V/ A
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
tulpini virale au demonstrat o creștere de 4, 3 ori a CI50 comparativ cu tulpinile inițiale ( de 6, 2 - 43 ori , comparativ cu virusul sălbatic ) . Corelații genotipice ale sensibilității fenotipice reduse la lopinavir pentru virusurile selectate de alți inhibitori de protează . Activitatea antivirală a lopinavirului a fost evaluată in vitro împotriva a 112 tulpini clinice obținute de la pacienții cu absența răspunsului terapeutic la unul sau mai mulți inhibitori de protează . Următoarele mutații ale proteazei HIV au fost asociate cu sensibilitate redusă
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
fenotipice reduse la lopinavir pentru virusurile selectate de alți inhibitori de protează . Activitatea antivirală a lopinavirului a fost evaluată in vitro împotriva a 112 tulpini clinice obținute de la pacienții cu absența răspunsului terapeutic la unul sau mai mulți inhibitori de protează . Următoarele mutații ale proteazei HIV au fost asociate cu sensibilitate redusă in vitro la lopinavir : L10F/ I/ R/ V , K20M/ R , L24I , M46I/ L , F53L , I54L/ T/ V , L63P , A71I/ L/ T/ V , V82A/ F/ T , I84V si L90M . Valoarea
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
pentru virusurile selectate de alți inhibitori de protează . Activitatea antivirală a lopinavirului a fost evaluată in vitro împotriva a 112 tulpini clinice obținute de la pacienții cu absența răspunsului terapeutic la unul sau mai mulți inhibitori de protează . Următoarele mutații ale proteazei HIV au fost asociate cu sensibilitate redusă in vitro la lopinavir : L10F/ I/ R/ V , K20M/ R , L24I , M46I/ L , F53L , I54L/ T/ V , L63P , A71I/ L/ T/ V , V82A/ F/ T , I84V si L90M . Valoarea medie CE50 a lopinavirului
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
90 . În plus față de mutațiile descrise mai sus , au fost observate mutațiile V32I și I47A ale tulpinilor de recădere cu reducerea susceptabilității la lopinavir la pacienții care au primit tratament cu Kaletra . și au fost tratați anterior cu inhibitori de protează . În plus față de mutațiile descrise anterior , au fost observate mutațiile I47A și L76V în tulpinile de recădere cu reducerea sensibilității la lopinavir la pacienții cărora li s- a administrat tratament cu Kaletra . Activitatea antivirală a Kaletra la pacienții care nu
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
fost observate mutațiile I47A și L76V în tulpinile de recădere cu reducerea sensibilității la lopinavir la pacienții cărora li s- a administrat tratament cu Kaletra . Activitatea antivirală a Kaletra la pacienții care nu au răspuns la tratamentul cu inhibitori de protează : La 56 pacienți , care nu au răspuns la tratamentul cu diferiți inhibitori de protează , a fost studiată semnificația clinică a sensibilității reduse la lopinavir in vitro , prin evaluarea răspunsului viral la tratamentul cu Kaletra , cu respectarea genotipului și fenotipului viral
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
lopinavir la pacienții cărora li s- a administrat tratament cu Kaletra . Activitatea antivirală a Kaletra la pacienții care nu au răspuns la tratamentul cu inhibitori de protează : La 56 pacienți , care nu au răspuns la tratamentul cu diferiți inhibitori de protează , a fost studiată semnificația clinică a sensibilității reduse la lopinavir in vitro , prin evaluarea răspunsului viral la tratamentul cu Kaletra , cu respectarea genotipului și fenotipului viral inițial . CE50 ale lopinavirului împotriva a 56 tulpini virale inițiale au fost de 0
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
40 ori și > 40 ori față de valoarea initială . În 40 plus , răspunsul viral a fost observat la 91 % ( 21/ 23 ) , 71 % ( 15/ 21 ) și 33 % ( 2/ 6 ) dintre pacienții cu 0- 5 , 6- 7 și 8- 10 mutații ale proteazei HIV asociate cu reducerea sensibilității in vitro la lopinavir . Deoarece acești pacienți nu au fost expuși anterior la Kaletra sau la efavirenz , o parte din răspuns poate fi atribuită activității antivirale a efavirenzului , în special la pacienții infectați cu un
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
atribuită activității antivirale a efavirenzului , în special la pacienții infectați cu un virus cu rezistență semnificativă la lopinavir . Studiul nu a inclus un grup de control cu pacienți la care să nu se administreze Kaletra . Rezistență încrucișată : Activitatea inhibitorilor de protează asupra tulpinilor care au dezvoltat rezistență crescută la lopinavir după tratamentul cu Kaletra la pacienții tratați anterior cu inhibitori de protează : În 3 studii de Fază II și unul de Fază III cu Kaletra , efectuate la pacienți tratați anterior cu
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
inclus un grup de control cu pacienți la care să nu se administreze Kaletra . Rezistență încrucișată : Activitatea inhibitorilor de protează asupra tulpinilor care au dezvoltat rezistență crescută la lopinavir după tratamentul cu Kaletra la pacienții tratați anterior cu inhibitori de protează : În 3 studii de Fază II și unul de Fază III cu Kaletra , efectuate la pacienți tratați anterior cu inhibitori de protează , prezența rezistenței încrucișate la alți inhibitori de protează a fost analizată la 18 tulpini de recădere care au
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
care au dezvoltat rezistență crescută la lopinavir după tratamentul cu Kaletra la pacienții tratați anterior cu inhibitori de protează : În 3 studii de Fază II și unul de Fază III cu Kaletra , efectuate la pacienți tratați anterior cu inhibitori de protează , prezența rezistenței încrucișate la alți inhibitori de protează a fost analizată la 18 tulpini de recădere care au demonstrat evoluția rezistenței la lopinavir . Valoarea medie a CI50 a lopinavirului pentru aceste 18 tulpini inițiale și de recădere a fost de
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
tratamentul cu Kaletra la pacienții tratați anterior cu inhibitori de protează : În 3 studii de Fază II și unul de Fază III cu Kaletra , efectuate la pacienți tratați anterior cu inhibitori de protează , prezența rezistenței încrucișate la alți inhibitori de protează a fost analizată la 18 tulpini de recădere care au demonstrat evoluția rezistenței la lopinavir . Valoarea medie a CI50 a lopinavirului pentru aceste 18 tulpini inițiale și de recădere a fost de 6, 9 și respectiv de 63 ori comparativ
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
mg și 400/ 200 mg , ambele administrate de două ori pe zi ) plus nevirapină ( 200 mg de două ori pe zi ) și a doi inhibitori nucleozidici de revers transcriptază efectuat la 70 pacienți tratați anterior cu un singur inhibitor de protează și care nu au fost tratați anterior cu inhibitori nonnucleozidici de revers transcriptază . Numărul inițial de celule CD4 a fost de 349 celule/ mm ( interval : între 72 și 807 celule/ mm ) și ARN HIV- 1 mediu inițial din plasmă a
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
de dozare ( 400/ 100 mg și 533/ 133 mg , ambele de două ori pe zi ) plus efivarenz ( 600 mg o dată pe zi ) și al inhibitorilor nucleozidici de revers transcriptază efectuat la 57 pacienți tratați anterior cu mai mulți inhibitori de protează și netratați anterior cu inhibitori non- nucleozidici de revers transcriptază . Între săptămânile 24 și 48 , pacienții randomizați la o doză de 400/ 100 mg au fost trecuți la o doză de 533/ 133 mg . Numărul mediu inițial de celule CD4
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
DATA REVIZUIRII TEXTULUI 46 1 . 2 . Un comprimat filmat conține lopinavir 200 mg combinat cu ritonavir 50 mg ca potențator farmacocinetic . 3 . 4. 1 Indicații terapeutice Alegerea Kaletra pentru tratarea pacienților infectați cu HIV- 1 tratați anterior cu inhibitori de protează trebuie să aibă la bază testarea individuală a rezistenței virale și antecedentele privind tratamentele efectuate ( vezi pct . 4. 4 și 5. 1 ) . Kaletra trebuie prescrisă de către medici cu experiență în tratamentul infecției cu HIV . Comprimatele de Kaletra trebuie înghițite întregi
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea Kaletra la pacienții cu afecțiuni hepatice severe . 4. 3 ) . Hemofilie : s- a raportat accentuarea sângerărilor , inclusiv hematoame cutanate spontane și hemartroze , la pacienții cu hemofilie tip A și B tratați cu inhibitori de protează . S- a stabilit o relație de cauzalitate chiar dacă mecanismul de acțiune nu a fost elucidat . De aceea , pacienții cu hemofilie trebuie informați despre posibilitatea accentuării sângerărilor . Tratamentul cu Kaletra a determinat creșteri , uneori importante , ale concentrației totale de colesterol și
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
Insuficiență hepatică : nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea Kaletra la pacienții cu afecțiuni hepatice severe . Hemofilie : s- a raportat accentuarea sângerărilor , inclusiv hematoame cutanate spontane și hemartroze , la pacienții cu hemofilie tip A și B tratați cu inhibitori de protează . La unii pacienți s- a administrat în plus factor VIII . Tratamentul cu Kaletra a determinat creșteri , uneori importante , ale concentrației totale de colesterol și trigliceride . Determinarea trigliceridelor și a colesterolului trebuie efectuată înainte de inițierea terapiei cu Kaletra și periodic în timpul
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
de pancreatită la pacienții tratați cu Kaletra , inclusiv la cei care au manifestat hipertrigliceridemie . În majoritatea acestor cazuri , pacienții au prezentat în antecedente pancreatită și/ sau terapie concomitentă cu alte medicamente care determină pancreatită . La pacienții tratați cu inhibitori de protează s- au raportat cazuri de apariție a diabetului zaharat , hiperglicemiei sau agravarea diabetului zaharat preexistent . În unele dintre aceste cazuri , hiperglicemia a fost severă și s- a asociat uneori cu cetoacidoză . La pacienții infectați cu HIV cu deficiență imună severă
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
administrarea Kaletra ( 400/ 100 mg de două ori pe zi ) în asociere cu doze scăzute de amprenavir , indinavir , nelfinavir și saquinavir în cadrul unor studii clinice la voluntari sănătoși la starea de echilibru , urmărindu- se dozele clinice pentru fiecare inhibitor de protează în absența ritonavirului . S- a descris și comparația între datele de farmacocinetică publicate privind regimurile terapeutice cu amprenavir și saquinavir potențate de către ritonavir . În plus , s- a discutat efectul adițional al ritonavirului în farmacocinetica lopinavirului . Se observă că trebuie interpretată
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]