599 matches
-
de texte paraliterare, Ahile a rămas faimos nu atît fiindcă a adus o contribuție decisivă - și cu viața lui plătită - la victoria aheilor, într-un moment în care absolut tot părea pierdut. Și poate că nici chiar pentru prietenia sa proverbială cu Patrocle. Ci, mult mai curînd, pentru că era om, deci muritor și vulnerabil. Să nu îl compătimim totuși prea mult. În fond, e un personaj de epopee. Iar dacă tot recitim cu atenție Iliada, nu-mi aduc aminte ca vreun
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
am uitat pe acasă. S-a amuzat copios când i s-a propus să prezinte rochii pe la câte o paradă de modă sau să apară prin reviste. N-o interesează lumea asta. Loredana a imitat-o la "Mondenii". Haios! Cu proverbiala mea zgârcenie, gesticulare și mâneci suflecate. Așa am apucat să-i dau dreptate: că cel mai greu e să scoți un dinte din gura lumii. Ea cu dinții, eu cu gura lumii...", a scris prezentatorul emisiunii "Next Star" pe Facebook
Dan Negru: "Soția mea nu are nicio legătură cu asta" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33905_a_35230]
-
prin care, la Struga, în 1962, tînărul poet Nichita Stănescu (plecat împreună cu Cezar Baltag) a reușit să îl eclipseze chiar și pe Evtusenko - apariție redutabila în orice recital de poezie, personaj "tribunard" și cu o seducătoare morgă maiakovskiană. Cît despre proverbiala disponibilitate a lui Nichita Stănescu de a lega prietenii peste prietenii, Adam Puslojic nu face economie de considerații și se oprește deseori, cu enormă plăcere, la volumul Belgradul în cinci prieteni, fructul unei fericite întîlniri între poeți afini, o carte
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
numele de Budva. Restul e poveste... Stațiunile se remarcă prin plajele lungi și nisipoase, marea deosebit de curată, prin facilitățile oferite pentru practicarea sporturilor nautice, iar pentru amatorii de muzică și dans, există numeroase discoteci în aer liber. Ospitalitatea muntenegrenilor este proverbială. A refuza una din băuturile cunoscute - Loza sau Rakija - este un gest total nepoliticos, indiferent de ora la care ești îmbiat. Noroc, sau cum spun localnicii „zivjeli” trebuie rostit uitându-te în ochii celuilalt. Este un obicei care trebuie respectat
Agenda2006-21-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284994_a_286323]
-
Coșbuc, Duiliu Zamfirescu și Delavrancea. Surprinde, desigur, din perspectiva de astăzi, valorizarea lui Neculuță, în rând cu Coșbuc și ceilalți scriitori menționați. Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
ascunsă a preluării responsabilității pentru acțiunile sale, sugerată în ultimă instanță de tînărul intelectual al străzii. Harry nu se poate schimba însă (un comentator al lui Updike spunea, de altfel, că nici nu ar avea cum, tocmai anti-eroismul, cecitatea lui proverbială făcînd posibilă construcția epică de ansamblu). Netulburat cu adevărat în forul lui interior, el își va continua "fuga", refuzînd orice formă de "asumare" și "aliniere".
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
în care și eu, ca toată lumea, pățesc, iată, și lucruri care mă strâng de gât. Începe să se vadă de la o poștă că viața, pe care o iubesc, se deteriorează în datele ei de susținere, că mi se subțiază rezistența proverbială la stres, că refugiul în muncă, în poezie, nu se mai produce ca până de curând ca o tămăduire și ca o revanșă, ca o deconectare productivă și foarte frumoasă de la zonele toxice ale existenței. Am ajuns să mă tem
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
În felul acesta, cartea lui Al Bădulescu și N. Dumitrescu prezintă un alt mare beneficiu, constând în întărirea convingerii în virtuțile literare și plastice ale muzicianului, caricaturile/ desenele sale trădând un spirit ironic dublat de o bonomie și o gentilețe proverbiale. Caricaturistul a surprins cu inspirata sa peniță, elemente definitorii ale figurilor unor muzicieni apropiați: Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ion Dumitrescu, Wilhelm Berger, Constantin Bugeanu, Jean Bobescu, Vasile Tomescu etc. Lucrarea ne îngăduie descoperirea unor aspecte necunoscute din viața profesorului, compozitorului
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
P.: Când echilibrul fragil dintre convenție și invenție, dintre "comanda socială" și "comanda vocației" s-a frânt, a urmat în biografia dumneavoastră lirică o lungă perioadă de tăcere și "anemiere a sângelui estetic". Cum a fost posibilă "repatrierea" cuvintelor în proverbiala dumneavoastră spontaneitate de altădată? N. C.: Am pomenit - și nu o dată - de consecințele nefaste ale încrederii mele oarbe în "lumea nouă" și de supunerea la poruncile celor de sus de a scrie "pentru popor". Anii de scris forțat si convențional
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
identitară și explorându-se în scris ca generație de tranziție. Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul nefiresc al dezvoltării în comunism, cu privațiunile și crizele aferente, cu stereotipuri și rebeliuni, cu rezistență surdă și umor proverbial. Se surprinde astfel mentalitatea maselor, fragilitatea adevărurilor colective, tragicomedia indivizilor confruntați cu lungul proces de adaptare la contexte și forme noi. Panorama rezultată este arareori încurajatoare, trăgând în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales social
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Comentariul la volumul Causeries du Lundi de Sainte-Beuve, este un exemplu până unde merge precizia informației. Izabela Sadoveanu este interesată de orice îi poate servi ca argument pentru susținerea unui punct de vedere. În cazul criticului francez, comentând urâțenia lui proverbială cu ecou în sufletele femeilor frumoase și spirituale, apelează la scrisorile lor, ca la încă un argument în definirea lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul, ambițiosul, îndrăgostitul, angajat total
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
care l-au apărat. Reacții potrivnice i-a stârnit o vreme atitudinea distantă și exclusivistă a odraslelor nobiliare, cărora nu le putea impune propriile idei și felul de a se purta. Aici și acum, începe să se cristalizeze acea repulsie proverbială și ciudată față de privilegiații straturilor sociale superioare, care i-a produs atâtea necazuri mai apoi. Neputându-i supune, ar fi trebuit să se plieze el însuși pe tabieturile lor aristocrate, pe care le disprețuia nu o dată, socotindu-le inferioare, artificiale
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
condensase chiar ideea într-un volum publicat la Editura Universității de Vest, dar, la vremea respectivă, puțini au fost cei care au înțeles logica și scopurile unui asemenea demers. De aici până la a vedea în proiectul profesorului Ungureanu doar rezultatul proverbialei vanități locale (,Tot Banatu-i fruncea", nu-i așa?) sau, mai rău, tenebroase strategii secesioniste, nu a mai fost decât un pas, pe care mulți l-au făcut cu deplină seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Mircea A. Diaconu scria despre ieșirea postumă a lui Hogaș „dintr-un anonimat cvasitotal”, încercând să explice: „De va fi vreo fatalitate la mijloc, atunci nu știm dacă să o așezăm sub semnul simplei indiferențe față de propriul scris și al proverbialei tihne moldave, sub semnul unui dezinteres superior, epicureic, consecință, în realitate a unei conștințe artistice neviciate de tentația publicității (i se mai spune, acestei vocații, amatorism) sau, în fine, sub semnul unei parcimonii exagerate, al unei severități dublate de modestie
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost vreme de decenii directorul Publicațiilor pentru străinătate, unde apărea, între altele, lunarul Narodnaia Rumînia, persiflat în epocă drept Morarnaia Rumînia. (...) Oportunismul lui N.Moraru devenise proverbial. După ce fusese flagelul rusificării culturii române, în anii 1970 își informa colaboratorii despre linia de conduită a României în relațiile cu URSS: "Noi nu ne placănim în fața nimănui!". Spre a înțelege mai exact rolul de "gropar al culturii românești" pe
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective” în sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
născut în 1955, a fost o părticică din adolescența lui Mircea Cărtărescu de-acum clasicizată, prin literatură: "Stăteam ore-n șir la el acasă trăgînd muzică pe magnetofoane primitive, ascultîndu-l cum povestește, cu umorul lui englezesc ce-avea să devină proverbial, tot soiul de lucruri haioase, discutam despre literatura americană, pentru care avea o mare pasiune... ș...ț Nu e intenția mea să fac aici un ferpar, dar vreau să-i spun cititorului care nu l-a cunoscut că Dan a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
de guvernare totalitară. În text găsim diseminate trimiteri mai mult sau mai puțin explicite la identitatea românească, precum în dialogul lui Gulliver cu prietenul său, disidentul Leac-Bun: "...în țara noastră a murit de mult veselia, răspunse vraciul zâmbind amar. Voioșia proverbială a poporului nostru e demult moartă, îngropată și putrezită" (p. 272). De asemenea, pentru anumite fenomene sociale și politice din Kukunia găsim o corespondență precisă în realitățile Republicii Populare Române, exemplul cel mai elocvent fiind așa-zisa Vale a Robilor
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
alături de Daniel Chițoiu reprezintă unitatea Guvernului. Faptul că domnul Chițoiu a ieșit din singurătate și la încheierea acestei ultime runde de negocieri a avut cinstea de a-l avea alături pe premier, înseamnă un lucru simplu... unitatea Guvernului. Asta era proverbială, cu USL-ul e mai complicat, dar Guvernul e unit, înseamnă că acea negociere a avut ceva în plus, un rezultat pe care în dimineața zilei respective puțini îl estimau", a mai spus Crin Antonescu.
Antonescu: Ponta a pus pe umerii lui Chițoiu toată dificultatea negocierilor cu FMI by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34378_a_35703]
-
la vreme, precum și noi iertăm pe cei ce ne fură creta. Și nu ne duce pre noi la corigență, ci ne izbăvește de monitor. în numele lui Pithagora, al lui Arhimede și al lui Euclide, amin!" Directorul liceului, de o severitate proverbială, preda într-adevăr matematica (numită de el "matematici"), obiect pentru care interesul lui Cazimir va urma în timp o linie descendentă. încă din vara lui '43 se apucase de altă treabă: să traducă în românește versurile pentru copii ale lui
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ființă această fabrică de conserve și de unde au plecat spre întinsurile Marii Uniuni de odinioară miliarde de borcane cu legume conservate. Asta la început. Mai apoi bogăția în minerale și îngrășăminte naturale de pe albia fostului râu Botna a secat, mâlul proverbial de pe fundul tuturor râurilor care suferă astfel de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu i-a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una „proverbială”. Dar ea face totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Carlos Drummond de Andrade (1902-1987), cuvântul AMOR revine cu o frecvență obsedantă. Îl conțin explicit numeroase titluri de volume ( Amor, amores; Amor, sinal estranho; Amar se aprende amando) și tot în jurul lui gravitează multe poeme ce depășesc acest cadru tematic. Proverbiala timiditate a acestui om rezervat ascundea însă o fire senzuală, pasională chiar. Este, între altele, ceea ce i-a asigurat o reală popularitate încă din timpul vieții (vezi, din această categorie, primul poem al acestui grupaj). În 1992 se publica însă
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pun în scenă, îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc, pe care nu-l pot accepta”. Nu în ultimul rând e de amintit aici raportarea permanentă la noile promoții. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraș. Raportare nu doar la scrisul lor, dar și la preocupările circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat, în faptele petrecute la asediul cetății lui Priam și ne simțim solidari cu eroii cântați odinioară de Homer. Radu Gyr se identifică cu regele Itacăi datorită
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]