575 matches
-
ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
îl deschizi, nu-l mai închizi; pentru că ceea ce scrie Mircea Cărtărescu e convingător nu numai pentru români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
sau rezultatul prăpastiei tot mai adânci dintre ei și public? Greu de spus. Tot Costi Rogozanu scrie, pe 31 octombrie, despre provincialismul obsesiei est-europene de a-și demonstra europenismul; unul dintre argumentele textului este figura lui Tristan Tzara, originar din provincialul Moinești, pe care C. Rogozanu l-a vizitat recent, cu tot cu monumentul dedicat avangardistului, plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi place să descopăr România: foarte puternic înfiptă în istorii culturale, industriale și ce mai vreți, fără pic de efort
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
ei n-au avut cărți care să răzbată în lume cum au fost cele ale sud-americanilor când au pătruns în Europa. Noi n-am avut cărți de o asemenea valoare ca ale lui Marquez, de pildă. Părem, în continuare, niște provinciali. - De ce suferim noi de acest provincialism, de această localizare excesivă? - Dumnezeu ar ști să spună mai exact. Cert este însă că românii au rămas prudenți, cred, de sute de ani. Prudența aceasta le-a intrat în ereditate. Ei nu au
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
singurii care se pot adecva la text și la cititori. În opinia lui Alexandru Mușina, critica de astăzi nu este importantă pentru că nu e făcută să fie vizibilă, deoarece criticii sunt influențabili, nu au o ideologie, nu sunt consecvenți, sunt provinciali, neavând sisteme de referință în literatura universală actuală. Față de conceptul de critic-star adus în discuție de Alexandru Mușina, Andrei Terian a răspuns că un astfel de critic nu poate exista la noi, deoarece nu mai sunt suplimente literare și nu
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
poezie. Desigur, nuanțat din varii motive, trebuie considerată și explicația tardivă, fără s-o fi cerut cineva, dată de Negoițescu în prefața "romanului epistolar", numită a fi fost în ultimă instanță, între altele, "teama de a nu fi "blagieni"..." sau provinciali apteri. Însă, atât de sigur de sine în singurătatea gândirii, Blaga voia să fie anturat, dar nu și ascultat, fiind cu totul străin de vocația unui organizator de cenaclu literar. Ceea ce ne interesează în rândurile de față nu e conținutul
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
dat seama că literatura poate intimida nu literatura scrisul) mă plimbam prin fața clădirii unde se înțeleg atît de bine roșul psd-ist cu galbenul pnl-ist și la doi pași teatrul național fluiera încetișor cînd aluneca prin fața lui o femeie ca orice provincial nu pot înțelege metroul dar am coborît în fosa lui cu-n curaj nebun să salvez poezia cu o sfială de mare actor care simte că scena e mult în spatele vederii omului decis să salvez ce se mai poate salva
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
mă fac de râs fixând femeiește pragul propriei bătrâneți atunci când alții încă se cred pregătiți de victorii răsunătoare gata să-mi fac normalitatea cadou într-o cutiuță de lemn atent șlefuită simplă plăcută la pipăit știind bine că un critic provincial o s-o decreteze flască și irelevantă așa și e irelevantă și flască asemeni măruntelor întâmplări pentru care atât de mult s-a zbătut orice condei singur pe front de la facerea lumii încoace fără să-i pese câtuși de puțin de
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
piscina hotelului. Pare să fie lume aleasă, în special nemți și latino-americani cu stare. Chelnerii, cu cele mai apetisante băuturi pe platouri lucitoare, roiesc printre șezlonguri. Slipul meu pestriț și, poate, mai ales mutra plictisită pe care o abordează orice provincial nimerit într-o societate selectă îi face probabil să mă ia de american și de vreo câteva ori îmi oferă diverse servicii. Îi refuz tipic americănește. (Un cetățean sovietic nu circulă prin lume ca să-și stropească demnitatea cu martini-urile
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
periodice, care au reacționat energic până la duritate. Ziarul „Reci” („Graiul”) portretiza-comenta în modul următor: „...ca un adevărat urmaș al lui Cezar, Marinetti nu se poate mulțumi doar cu propria patrie, - el dorește să impună urbi et orbi dispoziția sa de provincial, înnebunit de năvala automobilului, de vuietul fabricilor, și iată-l pe el - milanezul - care vrea să milanizeze întreaga cultură spirituală a omenirii. Asemenea oricărui alt provincial, el este sincer convins că proiectul său de urbanizare a artei ar fi ceva
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
doar cu propria patrie, - el dorește să impună urbi et orbi dispoziția sa de provincial, înnebunit de năvala automobilului, de vuietul fabricilor, și iată-l pe el - milanezul - care vrea să milanizeze întreaga cultură spirituală a omenirii. Asemenea oricărui alt provincial, el este sincer convins că proiectul său de urbanizare a artei ar fi ceva absolut nou și nespus de revoluționar. Iar ca o progenitură tipică a burgheziei el nu e mai puțin convins că tocmai concurența liberă, înarmată în mod
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
e neapărat nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara, limba
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți/ peste imperii, cu aripa ceraților psalți/ și nu știu dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane paralele// Va scriu din lumi extraterestre:/ că luna are lăzi de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl informă și, totodată, urlă un domn aflat lângă Petrache. Apoi, un alt bărbat, prezentabil și părând demn de toată încrederea, se simți dator să adauge pentru lămurirea deplină a provincialului: A fost comandantul școlii de ofițeri de securitate Băneasa, din mâinile lui au ieșit mulți securiști, care au tras în eroii noștri... Și acum vrea puterea... E târziu domnule, ai pierdut trenul, huoo! Petrache încercă să afle mai multe, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întârziat să fie (re)cunoscută în propria țară, în mare parte și pentru că poetul, astăzi octogenar, a preferat să rămână mai bine de jumătate de secol în perimetrul marginal al ținutului natal (Oviedo și León), nederanjat de inconvenientele statutului de provincial și de distanța față de mișcarea artistică de la centru. Abia, dar și inevitabil, la anii deplinei maturități, ajunge în prim planul vieții literare spaniole, odată cu primirea unor distincții literare importante, culminând în 2006, cu Premiul Cervantes. Dobândește astfel consacrarea definitivă și
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
a început construirea unui palat imens, un soi de mastodont megaloman numit Domus aurea ("Casa de aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
sau autorității superioare de cari resortă acele delegațiuni, deputațiuni etc. În ceea ce privește audiențele particulare, d. mareșal face cunoscut că M[aiestatea ] Sa binevoiește a le acorda individual la oricine se adresează cu cerere. Audiențe particulare! Înțelegem să se ceară acestea din partea provincialului curios de-a conversa lucruri indiferente cu persoana regelui, curiozitate pe care nu oricine o poate prețui după valoarea ce i-ar da-o curtezanii și camarila sau eroii de la 11 fevruarie și prezidenții republicei ploieștene, cari se răsfață azi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură mai în urmă, corespundeau cu populațiunea latină (romană) a țărmului. Înlăuntrul țării însă urmașii provincialilor romani se prezintă sub formă de vlahi, așezați în mijlocul bulgarilor, încît orașele Ochrida, Prespal, Perlepe, Belgrad în Macedonia superioară, se prezintă ca orașe vlaho-bulgare. Încă în suta a paisprezecea locuiau în Cataro, Antivari, Dulcigno, Svac, Scutari, Drivasto latini, în suta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul miresmelor. Nu răspunsei nimic. Se lansă atunci în amintiri așa-zis comune despre care memoria mea nu păstrase nici cea mai mică urmă. Eram, afirma el, un client bun. La ultimul Salon al miresmelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la care - ar fi trebuit să știe - se purtau neapărat pantofi cu toc cui de oțel, care făceau coapsele bombate. Faptul că nu ar mai fi putut să poarte rochia aceea în S. nu putea decât să confirme cât de provincial era acel exil în care fusese condamnată să locuiască. Totuși, se simțea consolată până și pentru faptul că găsise un înlocuitor pentru România ei, unde putea călători în fiecare an ca să scape, cel puțin pentru două, trei săptămâni, de îngustimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a noastră. Spre deosebire de boemii din jurul său, atât eu, cât și Radu Petrescu eram niște „scriitori de duminică”. Radu lucra ca „arhivar” la nu știu ce institut de cercetări sau proiectări legumicole, eu eram inginer la IPROMET, angajat În urma unui concurs care promisese provincialului mult râvnitul „buletin de București”. Curând după sosire, am aflat că Domnul, nu tovarășul, Radu Petrescu dispăruse din forfota supraanimată. Hoinărea, am Înțeles, prin port și pe străzile Brăilei, mai interesat de „ce se vede” În peisajul urban și acvatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
crâșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entuziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie - și niciodată nu ne gândeam la noi, la viitorul nostru, la cariera noastră. Totuși o frică ne întuneca adesea fericirea: bacalaureatul. Era așa de greu, auzeam, noi, provincialii, atâtea legende, încît ne speria sfârșitul liceului. Unii începuseră a se prepara - sau cel puțin a socoti câte cărți va trebui să știm pe de rost. Le socoteam cu... metrul, adică puse una peste alta cărțile, se făcea o coloană
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]