902 matches
-
care îi va detrona curînd, și care se numește comedie, roman, jurnalism, film, bandă desenată, emisiune de televiziune, proiecție video. Gogomanii de pe frontoane, plictisiți să tragă cu ochiul la vechile prestigii, se regăsesc în mod regulat, la fiecare impuls al prozaicului, luați înainte de aceea ce ei disprețuiesc ca fiind "comercial", "gadgetic" și "ușor". Alături de un Apollinaire, ghicitorul mediologic ("tipografia își încheie în mod strălucit cariera în zorii noilor mijloace care sînt cinematograful și fonograful"), cîți Georges Duhamel avem somitate a perioadei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Neruda" în post la Paris să rostească o înflăcărată cuvântare cu prilejul "vizitei istorice" din 1971 a lui Fidel Castro în Chile. Lumini și umbre! Aterizând pe aeroportul José Marti din Havana am renunțat la Neruda, trecând la gânduri mai prozaice: controlul vamal. Aveam pașaport diplomatic, mă aștepta la frontieră "Omul nostru din Havana", dar în valiză aveam printre altele și câteva "articole sub embargou": în discuțiile cu colegul de la Ambasadă din Cuba acesta îmi "indicase" să aduc cu mine chibrituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o nealterată înțelegere a tot ceea ce se întâmpla și printr-o elegantă și majestuoasă mișcare circulară s-a grăbit să-și răcorească săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat activitatea prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boboșca așa, ca pentru o naștere sadea, apoi expulza fătul sub forma unei picături de ploaie care străbătuse victorioasă toate obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nițel coloana vertebrală asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o plajă a Mării Negre la Soci, mă aflam într-o așa stare de beatitudine, încât începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că trăiesc aievea acele clipe. Îmi era teamă că poate interveni ceva care să mă trezească la o prozaică realitate și nu-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o stare meditativă? Înclin să-mi acord un răspuns afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
căruia , în 14 decembrie 1989 nu s-a petrecut absolut nimic evenimențial în Piața Unirii Iași, cât și pe platforma Combinatului de utilaj greu , de natură să sugereze iminența unui protest politic , sau mă rog , o revoluție anticomunistă . În vidul prozaic temporal s-a comis totuși, un fel de raport, o lucrare, aș numi-o cu malițiozitate, antologie de truc și chestii, prin excelență de sorginte tupeist-livrescă, însoțită de explicația : “Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că trebuie să existe un
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea, moștenirea sau dăruirea unei bucățele cât de mici de pădure. Asta ar putea însemna că pădurea era averea țării și era strașnic păzită. Iubite prietene, îți cer iertare pentru acest destul de prozaic ocol pe care l-am făcut, dar ți-am promis că am să încerc pe cât posibil să înlătur praful istoriei de pe fața împrejurimilor Iașilor. Iaca și primul document - cel din 23 februarie 1629 în care găsim o referire asupra „pădurii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
scriitori, artiști, politicieni precomuniști români și visul întreținut în cadrul exilului intern și extern sub regimul comunist. Într-adevăr, pentru tânărul român de astăzi, aș îndrăzni să spun, dezamăgirea cea mai mare este nu ce a devenit visul european, adică realitatea prozaică a integrării europene, ci inabilitatea continuă a țării sale de a se schimba și de a beneficia de toate oportunitățile pe care această nouă Europă le oferă. Iar acest punct mă conduce la întrebarea următoare. 6. Care sunt eșecurile cele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
diferite“. Așadar, timpul, la țigănci, are altă accepție, ar „curge“ după alte criterii. În concepția scriitorului, timpul „profan“, în care omul se zbate, încercând să-și depășească limitele pentru a se integra Timpului sacru, este timpul memoriei și al cotidianului prozaic. Gavrilescu este personajul tipic, în vreme ce Zerlendi, prin practici yoga, este cel care rupe vălul iluziei, trecând dincolo. c) ieșirea din timp și spațiu, în: Romanul Nouăsprezece trandafiri tratează tema spectacolului ca exercițiu spiritual, prezentând un scenariu mai complicat, la apariția
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cereau, iar el nu le refuza; indiferent de cele cerute și chiar de cele autopropuse, poezia este la el izbucnire și curgere, o emoție fundamentală, care de la sine se face vers. Tot ce spune, superficial sau adânc, naiv sau rafinat, prozaic sau eterat sau toate aceste laolaltă, cum e mai curând drept să spunem, inspiră încredere, un „om” vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile locuri comune ale eticii umane, dar accentul de convingere și de fervoare neînduplecată salvează cursul prozaic. Poezia sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar „sunetul” pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine. LUCIAN RAICU SCRIERI: Primele iubiri, București, 1956; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1962; Puiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
ce i se pare bun! Ceva asemănător cu vorba cunoscută a lui Molișre: «Je prends mon bien où je le trouve». O. are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna peste care pășesc în vîrful picioarelor, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care ridică preocuparea pentru trivialul, anecdoticul existenței cotidiene decupat adesea din ziar, de la rubrica fapt divers, la nivelul unei alegeri estetice substanțiale. Altfel, Momentele și chiar comediile evidențiază decupajele câte unei fraze de sensibilitate roman tică, grefate ironic în contexte prozaice care scot în evidență contrastul. Însă dereglarea sistematică a simțu- rilor aparține nu numai poeziei simboliste, ci și epocii, constituie o deformare particulară care survine în contextul modernității cu descoperirea unei noi forme de sensibilitate cuantificată de către pozitivismul secolului al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu are nici cea mai mică afinitate. Dimpotrivă. Cu alte cuvinte, naratorul ne vorbește cu o voce străină al cărei timbru diferit ne scapă atât timp cât intervenția nu este apăsată, ci o glisare lină, a unui pasaj liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt divers de ziar” și a romanului „la forma strictă a unui raport de agent polițienesc” eliminând tot ceea ce ține de stilul sublim. Stilul tuturor poeților celebri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
parte a unui rețetar pentru epigonii romantici. Caragiale nu va ezita să fabrice după rețetă mostre romantice semn al unei cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și mie chiar nule
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966) ș.a., conțin o sumedenie de întrebări despre paradoxurile secolului, „filosofări” lirice (uneori, totuși, prozaice). T. se mișcă îndeobște degajat în spațiul imaginarului, configurează parabole despre cele mai obișnuite lucruri, proiectează aproape totul în metaforă sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
și bogatele livezi de la Cârnu, textul se încheie cu un fel de dare de seamă despre gospodărirea schitului Cârnu, în apropierea iernii. Registrul sare brusc de la poezia amintirilor despre pustnicul Onufrie și convorbirile cu el din vârf de munte, la prozaicul unor imagini, în care călugării de la Cârnu culeg fasolea, bobul și ceapa semănate pe pământurile schitului, culeg merele, prunele și nucile, fac ulei de nuci și se pregătesc pentru iarnă împărțind tuturor trăitorilor din obște în mod egal din toate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului au părăsit pe pastorul Brand și s-au întors grăbiți la o realitate, evident, prozaică. Halucinatul înălțimilor luminoase ale idealului, pastorul Brand, a rămas numai cu nebuna Gerd. De aceea, Inculeț, inteligent cum era, vorbea oamenilor de lucruri practice, căci își dădea seama că se va găsi totdeauna un adversar politic care să vină să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ani. LOCUL SATULUI ÎN DEPRESIUNEA BRANULUI Comuna Moeciu sau Moieciu, și-ar trage numele, după cum apreciază renumitul lingvist, Sextil Pușcariu, brănean de origine, de la prenumele Moise, destul de frecvent folosit la botezarea copiilor, până la mijlocul secolului trecut, sau, după alții, de la prozaica îndeletnicire de înmuiere a rufelor murdare în apa râului, sub o piatră, ca apoi "să fie date prin Vâltoare". Cu aceeași rădăcină este și cuvântul "moină", adică îndulcirea vremii după ger, însoțită de scurgerea streșinilor. Această comună, în componența ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în carenă sau falconetele mici, sprijinite de copastie. Epoca modernă a pirateriei nu mai e atât de fascinantă ca cea clasică, fie și numai pentru că dispar frumoasele corăbii cu pânze, cu Jolly Roger, la catarg. Legendele lor aventuroase lasă loc prozaicelor adevăruri, apropiate cronologic de noi, cunoscute mai în detaliu, istoric vorbind, dar sărace imaginar. Realismul ficțiunilor marine capătă și el alte culori. Față de omoloagele lor din textele lui Defoe, Melville sau Stevenson, micile goelete din romanele lui Jack London sau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost numit de tânărul inginer român ajuns pe malul Nistrului, vagabond pe ape, corsar, pirat, dar nu pentru acțiunile sale ilegale, ci pentru trecutul său aventuros și pentru înfățișarea-i originală : un bătrân lup de mare, eșuat într-un spațiu prozaic, bovarizant. La fel, Nail, paznicul șlepului, e un bătrân hidos, suspicios și pus mereu pe harță, care are un picior de lemn în urma unei confruntări cu un rechin, când era marinar, în Alexandria. Dar proiecțiile temporale moderne și cu totul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sistemului comunist - această invenție a secolului XX -, au devenit în același timp actorii și martorii unei epoci și ai unei istorii colective dramatice, chiar dacă aventura fiecăruia a fost, de cele mai multe ori, obscură și fără strălucire... Statutul de refugiat comporta realități prozaice, piedici foarte realiste, și - în același timp - probleme vitale de rezolvat. Plecând de la „a fi un nimeni“, începea un drum lung către o altă identitate, către un alt statut, altă stare civilă, altă naționalitate, un pașaport. Această trecere prin anonimat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]