8,957 matches
-
unor Kazuo Ishiguro, André Makine sau Daniel Mason. Paginile extrase din autobiografia lui Marcel Reich-Ranicki și cele din Eseul despre luciditate al lui Saramago (un roman parabolic, dens și de o subversivă luciditate) readuc în prim plan coșmarul istoriei. Dintre prozatorii români Gabriela Adameșteanu publică în acest număr din Lettre (.) un fragment din romanul Provizorat, intitulat L'air du temps. Cititorul familiarizat cu opera scriitoarei va remarca revenirea personajului prezent și în Drumul egal al fiecărei zile și va recunoaște, desigur
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
urmele prin cartierele lui. Încît dacă eu scriu o povestire despre ascensiunea unora ca frații Cămătaru luînd de bune informațiile din presă, îmi rîde cititorul în nas și mă invită să nu-i mai vînd asemenea gogoși. Am recunoscut, ca prozator, după '90, că la noi realitatea bate ficțiunea, dar nu mi-am imaginat că într-o zi voi fi silit să recunosc că buna noastră realitate ar putea deveni neverosimilă.
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor nume care s-au dovedit în timp cu totul insignifiante. Este perioada în care Marin Preda află de existența revistei Albatros, prin intermediul căreia îl descoperă pe Geo
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
datat 16 august 1942, și redactat la exact patru luni după publicarea schiței Pârlitu, rămâne un exemplu de consecvență și generozitate ale tinerilor "albatrosiști". Cu totul amuzantă în felul ei și interesantă nu atât pentru talentul și verva viitorului mare prozator, cât, de asemenea, prin maniera de reînviere a atmosferei literare a momentului, scrisoarea lui Marin Preda reflectă specificul și condițiile de configurare a unei generații literare risipite de o mulțime de evenimente contradictorii și lipsită de unitate, cuprinzând scriitori care
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
sau al criticului, el nu ar face decît să stîrnească rîsul îngăduitor al autorului. Pentru că acest roman trebuie înghițit din prima, ca un hap, fără să îți pui prea multe întrebări. Mai ales că toate posibilele întrebări sînt anticipate de prozator în chiar corpul romanului. Un prim paradox al romanului lui Daniel Vighi este acela că pe cît este de captivant la lectură, pe atât devine de searbăd în momentul în care este povestit sau comentat. Este un roman alcătuit din
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
ce este, totuși, vorba în Misterele Castelului Solitude? Bref, despre totul și despre nimic. Autorul a primit o bursă de creație la respectivul castel pentru un an de zile, iar romanul este textul produs cu acest prilej. Copleșit de singurătate, prozatorul se plimbă fără țintă, face excursii cu bicicleta, stă pe bănci și meditează la întîmplări și chipuri de demult. Oameni de mult uitați îi revin în memorie, la început cu faptele și vorbele din vremea lor. Apoi experimentul merge mai
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar numele prietenei protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din romanul scriitorului german) demonstrează influența de netăgăduit pe care Muntele vrăjit a exercitat-o asupra scriitorului la redactarea acestui roman. De altfel, prozatorul român face în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri explicite la cartea lui Thomas Mann: "Mă cheamă Clavdia, ca pe doamna Chauchat a lui Mann, Thomas Mann, și sper să nu fii un Hans, vrăjit, nu știu, nu înțeleg
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
dedicație foarte măgulitoare a Cellei Serghi, iar finalul aparține unor însemnări răzlețe, cam 15 pagini, din anii 1939-1940. Cu această diagramă în față, nu putem afirma că asistăm la desfășurarea unei vocații a jurnalului și a mărturisirilor. Poetul, dramaturgul și prozatorul își dezvăluie foarte puțin procesul de creație. Mai bine se văd, pe anumite porțiuni, publicistul și filosoful. Camil Petrescu scrie jurnal în silă - ceea ce e o contradicție în termeni. în 23 decembrie 1936 notează: "Scriu cu silă imensă acest jurnal
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
gândisei. Analiza tematică și comentariile stilistice, delimitarea migăloasă a ecourilor cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în informații culese cu atenție, printre citate relevante și concluzii pertinente, cititorul experimentat poate întrezări orizonturile noi pe care această carte
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
trece printr-un moment de cumpănă. De dezorientare. M.I.: Când v-am întrebat dacă revista pe care o scoateți acum sub egida Fundației Culturale Române este și un refugiu m-am gândit și la un alt probabil refugiu, pe care prozatorul și eseistul B. Elvin l-a avut, ani de-a rândul, în Caietele Teatrului Național ,I.L. Caragiale", în perioada când erați secretar literar al Teatrului Național din București. Și, într-o anumită măsură cred că există, cel puțin simbolic există
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
spun totuși ceva despre cota de receptare a unui scriitor, despre locul pe care îl ocupă, la un moment dat, în percepția publică. în prezent constatăm, în ce-l privește pe Breban, o diminuare considerabilă a cotei de receptare. Cândva prozatorul era în atenția tuturor pe când azi, iată, o carte nouă a sa rămâne atâta vreme necomentată. Ce se întâmplă? Implică și o judecată estetică această dezinteresare a noilor critici de literatura lui Breban? Nu scriu despre ultimele lui cărți pentru că
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
vorba în primele două romane din ciclu, pentru a mă opri apoi ceva mai mult la Puterea nevăzută. În Ziua și noaptea reîntâlneam climatul de tensiuni morale specific brebanian și câteva motive tematice care l-au preocupat și înainte pe prozator: relația stăpân-supus, călău-victimă, maestru-discipol. De fapt l-au preocupat pe N. Breban aceste motive tematice, până la confiscare, până la obsesie. Nu spun că sunt singurele pe care le întâlnim în cărțile lui, dar nici nu există vreuna din care să lipsească
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
atât de diferite facturi, ilustrând prin frământările lui o dramă a neputinței de fixare. S-au făcut în legătură cu Ziua și noaptea trimiterile de rigoare la Nietzsche, evocându-se corespondența dintre categoriile apolinic-dionisiac ale filosofului și diurn-nocturn la care a recurs prozatorul. în Voința de putere, romanul următor, filiația de idei nietzscheeană este nu doar subînțeleasă, ci afișată vizibil, cartea deschizându-se cu un motto extras din Genealogia moralei. Eroii romanului și nu odată romancierul direct fac referiri la Nietzsche și la
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
e slab, abia pâlpâie sau lipsește cu desăvârșire. Din prima categorie se recrutează învingătorii, cuceritorii, iar din a doua învinșii, cuceriții. Pe acest fundal nietzscheean de idei evoluează ,tarii" și ,slabii" romanelor lui Breban, asociați în cupluri, cum le spune prozatorul, deși mai potrivit ar fi să le spună personaje-perechi, pentru că nu sunt totdeauna diferite ca sex. Interesante sunt în proza lui Breban răsturnările de raporturi și rupturile de personalitate, trecerea câte unui personaj de la un mod de manifestare la altul
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Renașterii nu a fost condus de Iorga, ci de Alexandru Vaida Voevod. Nu mai insistăm. De ce i-ar trece însă lui Breban cu vederea, presupusul cititor devotat și tenace, lungimile, inadvertențele, incongruențele stilistice din romanul său ultim? Vom răspunde că prozatorul compensează aceste aspecte deficitare, ca și altădată, prin marele suflu, prin forța inegalată de a ne proiecta într-un univers propriu, prin mizele tematice importante pe care le aruncă în joc, prin capacitatea de a crea și impune măcar două
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
și atent, Nichita Danilov poate fi citit oricând de oricine, fiind într-o mare măsură accesibil publicului larg. Am găsit postate pe un site devotat culturii române poezii preferate, citite, răscitite, comentate pueril sau profesionist. Foarte puțini optzeciști, poeți sau prozatori, sunt atât de populari.
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
Daniel Cristea-Enache Dan Lungu a debutat editorial în 1999, cu un volum de povestiri grupate sub un titlu respingător: Cheta la flegmă. Taxându-l ca atare, mai mulți critici l-au întâmpinat totuși favorabil pe tânărul prozator, al cărui talent narativ a atras atenția. El constituia - cel puțin pentru mine - și o bună ilustrare a noului realism postrevoluționar, un realism uneori dur, cu secvențe atroce, pe care Dan Lungu îl înfășura în plasa unei descripții minuțioase, microscopice
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
regula, deși bine drapat după faldurile unei strategii justificatoare. Aceasta se vede încă din subtitlu, jucăuș-asigurator: ,fals roman de zvonuri și mistere" poate însemna totul și nimic, o structură spartă, convenabilă deopotrivă autorului și personajelor sale. În genere vorbind, în fața prozatorilor se deschid două mari posibilități, două benzi late de circulație epică, divergente sau convergente. Un conflict bine pregătit și susținut, întărit în articulațiile lui, segmentat în mod savant, pentru ca abia finalul să întregească, la propriu și la figurat, romanul. Cărți
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
firav) se desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
lui cu Ceaușescu. Mult prea puțin pentru un întreg roman, fie el și de ,zvonuri și mistere". E destul de curios regresul lui Dan Lungu față de nivelul fixat la debut. Nu era atât de vizibil, în urmă cu șase ani, tânărul prozator ieșean, dar îi ieșiseră, în mod cert, niște povestiri remarcabile. Talentul lui este disparent ca în eminescianul La steaua: era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem, și nu e.
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
Cu alte cuvinte, în ciuda unor reușite incontestabile (se poate alcătui o excelentă antologie post-'89), proza scurtă pare să fi rămas la noi tot o formulă de tatonare, intermediară, abandonată după un singur volum chiar și de cei mai talentați prozatori. Am făcut excursul de mai sus motivat de lectura plăcută oferită de cele 21 de povestiri ale lui Liviu Bleoca. Întrucît nu i-am citit celelalte cărți, Sindromul Belfast (Alfa Press, 1994), Collectio de scandalis (Paralela 45, 2001) sau Biblioteca
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Bleoca. Întrucît nu i-am citit celelalte cărți, Sindromul Belfast (Alfa Press, 1994), Collectio de scandalis (Paralela 45, 2001) sau Biblioteca de buzunar (Biblioteca Apostrof, 2001), acest volum de povestiri cu titlu înșelător, Erotikon, mi-a arătat dintr-odată un prozator foarte sigur pe scrisul lui, capabil să-ți stîrnească interesul de la primele fraze, în fine, un foarte bun autor de proză scurtă. Ca și în cazul lui Radu Paraschivescu, și Liviu Bleoca datorează foarte mult activității sale de traducător din
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
în cazul lui Radu Paraschivescu, și Liviu Bleoca datorează foarte mult activității sale de traducător din proza nord-americană, de la care și-a însușit tehnica. Liviu Bleoca nu este un povestitor inventiv, nu surprinde cu ficțiuni ingenioase, el este tipul de prozator minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește". Talentul lui Liviu Bleoca stă, așadar, în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect stăpînite, un ritm bun și puțin
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
celui intitulat Clubul îngerilor, sub tipar la Curtea Veche, editură care ne pregătește, printre alte surprize, și pe cea a unei întâlniri cu autorul, în toamna acestui an. De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi, pentru că știe să creeze personaje de neuitat? Apoi, pentru că își stăpânește la perfecție textul, Verissimo scrie așa cum respiră dar respirația lui e mai ales inspirație. Din inteligența și cultura lui răsar neîncetat idei originale, care
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
limbii și filologia. Critica de actualitate i-a constituit însă primul domeniu de afirmare. A debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]