837 matches
-
autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind, în registre
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
real și fictiv, ancestral și exotic, potrivind inspirat tema biblică și legendele sacre cu peisajul de-acasă și captând din ecoul diurn, C. sporește ardoarea psalmistului cu fervorile proprii (nu altfel proceda, jumătate de veac mai târziu, Dosoftei, când traduce Psaltirea în versuri): iscodind „cumințenia” locului, reflectând la justiția mitului (Iisus străbate iadul, spre a răscumpăra, pentru a doua oară, pe Adam și Eva, ca într-o apocrifă Evanghelie a lui Nicodim), evocând mese cuvioase, temeinicele arme răzășești, soboarele celeste și
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Ungaria (1909, scrisă împreună cu Septimiu Albini și semnată B-A) și Pentru lămurirea situației (1914, sub pseudonimul Ion Frunză). B. are o remarcabilă operă de filolog și cercetător al istoriei literare, axată pe câteva direcții principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de studii substanțiale și note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, Predici
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
direcții principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de studii substanțiale și note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri; elaborarea unor sinteze - Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu (1876), Momente culturale (1904), conținând studii despre T. Cipariu, A. T. Laurian, C.
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
Nicolaiasa), I-II, București, 1907-1913, III, Craiova, 1931; Începătorii Academiei Române la 1866 și 1867, București, 1922; Album de paleografie românească (Scrierea chirilică) (în colaborare cu N. Cartojan), București, 1926. Ediții: Antim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari, București, 1886; Dosoftei, Psaltirea în versuri, introd. edit., București, 1889; Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii, I-II, pref. edit., București, 1896; Coresi, Întrebare creștinească, București, 1925, Pravila Sfinților Apostoli, București, 1925, Lucrul apostolesc. Apostolul, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 37-39; Publicațiuni de
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
lingvistică este în măsură să dezgroape relicve care evidențiază această mentalitate arhaică. Mulți dintre termenii care desemnează localitatea au ca rădăcină sau sunt înrudiți cu termeni care desemnează hotarul : vezi relația dintre alb. fsat, rom. sat (vechi rom. fsat în Psaltirea Scheiană) și lat. fossatum = „șanț, brazdă înconjurătoare” ; dintre sl. grad, rus. gorod („oraș”) și vechi sl. gradu = „zid, îngrăditură”, rus. ograditi = „a îngrădi” (de unde și rom. gard, grădină etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte grele, lucrate cu dalta. Cufere cu cărți, lucrări înșirate în armarius, rafturi și nișe pentru breviare și psaltiri, trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul, instrumentarul de copist: ascuțitor, cretă, piatra ponce (pentru lustruirea pergamentelor), cerneală făcută din negru de fum. Pana care se taie, se ascute, se usucă, apoi se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Salman Rushdie) vor fi diminuat, în acel an, producția tipografilor francezi. Volumele fentează regulamentele și cenzura, se tipăresc de îndată în afara Franței, trec din mînă în mînă, ici sub formă de almanahuri, colo sub înfățișarea unor false biblii, breviare sau psaltiri. Titluri anodine acoperă infamii. După 1550, ereziile colcăie. Realizarea tehnică a dejucat ordinea politică. Liantul informațional s-a răspîndit prin verigile lanțului. Din acel moment, costurile apărării, doctrinare și naționale, n-au încetat să crească: miniaturizarea și capacitatea de penetrare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de ori în Iov precum și în deutero-Isaia* - e.g. Is 40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1.2. ’Elohm. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinității, ’Elohm se întâlnește în acele texte pe care susținătorii teoriei celor trei tradiții care au stat la baza compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea elohistă”. Unii susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
colaborare cu Eva Mârza, și o ediție critică după Bibliografia lui Vasile Popp, prima bibliografie la români, redactată în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea. SCRIERI: Cultura și învățământul (sec. XVI-XVIII), în Alba Iulia 2000, Alba Iulia, 1975; Psaltirea lui David cu calendar, București, 1977; Enlightement Books in Romanian Libraries in Transilvania from the Middle of the 18th Century to the First Decades of the 19th, în Enlightement and Romanian Society, îngr. Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, 1980; O poartă spre
MARZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288050_a_289379]
-
română, una apropiată de cea orală, pe înțelesul tuturor. Continuator și credincios ideii de românizare a scrierilor, momentul Dosoftei reprezintă apogeul operei culturale începute de Varlaam și atingerea unui nivel fără precedent în cultura medievală românească, încununat de tipărirea traducerii Psaltirii în versuri, la 1673, precum și a altor lucrări de factură religioasă și istorică traduse de marele mitropolit. Desigur, componenta laică a culturii românești între aceste limite temporale constituie un alt segment al preocupărilor noastre, ilustrată de Grigore Ureche, Eustratie logofătul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărâle, așea și cuvintele acealea sînt bune care le înțeleg toți“43. Crezul său va fi câțiva ani mai târziu exprimat de Simion Ștefan în Psaltirea tradusă la 1651: „căci (...) cu multe lucruri frumoase arată și aduce înainte că nu-i nici un folos a grăi în limbă streină în săbor“44. Ideea dreptului românilor de pretutindeni de a putea citi cartea de căpătâi a Creștinătății a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de scriitori de acte, cei ce făceau parte din „eșalonul doi“ al „breslei“ cărturărești. Condiția principală pentru a reface o perioadă istorică, o epocă este, așadar, cunoașterea personajelor care, în definitiv, au construit-o. • Noul Testament, apud Crestomație..., I, p. 92. • Psaltire, apud Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I. C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, p. 106. • Ștefan S. Gorovei, Fragmente pentru o antropologie socială (Moldova secolului XVII), în „Acta Moldaviae Meridionalis“, XII-XIV, 1990-1992, p. 167. UN NOU DOCUMENT
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Deum laudamus. Numele său este pomenit cu argumente alături de cel al Sfântului Ilarie ori al Sfântului Ambrozie, sau de cel al Fericitului Augustin (pe ultimii doi îi socotește autori ai rugăciunii și mitropolitul Dosoftei, tipărind-o în slavonește la sfârșitul Psaltirii în versuri - dovadă că este vorba de o completare de ultim moment - sub titlul Mărturisirea credinței ortodoxe. Stihuri ale părinților noștri episcopi Ambrozie al Mediolanului și Augustin al Hipponiei). Din matricea literară a lui Niceta de Remesiana descind și două
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
și Misira, și al lui Leontie Barila (Bărilă sau Borâlă). Doi frați ai săi, Chiriac și Vasile, sunt atestați la 1673 ca locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Șerbu, D. îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
la Roman se naște probabil prietenia sa cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se refugiază în Polonia
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prelucrat după traduceri românești anterioare, conținând numeroase pasaje de proză ritmată. Lui D. i s-au atribuit însă, mai de curând, și o traducere anterioară a Paraclisului Precistii
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon), precum și al celei dintâi transpuneri în limba română a Istoriilor lui Herodot. Manuscrisul din 1732 conține, de asemenea, Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei, ce precedă toate tipăriturile lui D., începând cu psaltirea din 1673. Într-o manieră sugerată parcă de tiparul „clasic” al vechilor pomelnice mănăstirești, D. evocă apoi, în una din primele versificări originale ale literaturii române medievale - poemul cronologic despre domnii Moldovei, apărut mai întâi în Molităvnic... (1681) și reeditat
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în limba polonă, de Miron Costin, afirmând originea romană a românilor. În același timp, una din notele traducătorului la psalmul 86 se referă la o epocă precreștină din istoria poporului, ce se număra
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]