721 matches
-
la autoritate, efectele densității, discriminările sociale, comunicarea de masă etc. Dar nimeni nu a avut curajul să scrie un tratat de psihologia maselor, să examineze sursele istorice cele mai importante, să articuleze teoriile psihologice cu cele emise de istorici, sociologi, psihanaliști, economiști. Cultura lui Serge Moscovici, precum și talentul său s-au reunit aici producînd o sinteză, dar și o carte de psihologie modernă. Și nu în cele din urmă, un roman al maselor și al marilor conducători, de la Moise la Robespierre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să fie așadar conduși. Îi recunoaștem din aceea că poartă numele și se modelează după chipul și asemănarea celui pe care îl urmează: creștinii după imaginea lui Christ, darwiniștii după aceea a lui Darwin, comuniștii după aceea a lui Stalin, psihanaliștii după imaginea lui Freud și așa mai departe. A spune că liderii sînt un fel de inventatori iar inventatorii, un fel de conducători, este atît o banalitate, cît și o exagerare. În cele ce urmează voi stabili cu precizie grăuntele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trei momente ale acestei aventuri compromițătoare care, considerată inadmisibilă chiar de cei cărora li se adresa în mod direct, l-au făcut să își piardă o parte din trupe, rămînînd și astăzi un punct spinos pentru o anumită categorie de psihanaliști freudieni"342. Cu atît mai spinos cu cît adăugăm la lista Marthei Robert și lucrările menționate de noi. Se observă, cred, că nu e vorba de un vagon desprins de locomotivă și pierdut în decor, ci de un tren întreg
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care abordează probleme de actualitate, și sînt destinate tuturor categoriilor de public. Astfel de lucrări i-au permis să își asigure continuitatea și succesul și dincolo de un cerc îngust de inițiați. Dar conținutul lor nu interesează nici psihanaliza, nici pe psihanaliști. Admițînd că aceste ultime cuvinte se constituie mai curînd în acuze decît în explicații, nu ne rămîne decît să observăm că fiecare dintre scrierile enumerate reprezintă o tentativă de extindere absolut nepotrivită, de aplicare hazardată a psihanalizei la un domeniu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
psihanaliza nu și-a reglat conturile nici cu hipnoza, nici cu seducția. (Și astăzi, ca și odinioară, nu avem decît să privim decorul în care se desfășoară o ședință de psihanaliză pentru a ne da seama de acest fapt: cabinetul psihanalistului, ritualizarea spuselor sale, ceremonialul slujbei și relațiile sale cu pacientul). Iată, așadar, că după o eclipsă de douăzeci sau treizeci de ani sugestia revine. Freud nu are cum să o ignore. El dovedește continuitate în gîndire amintind că opinia pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc eu însumi la elementar și la dificila muncă de analiză turnată în tiparele unui limbaj comun tuturor oamenilor. Va trebui să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc eu însumi la elementar și la dificila muncă de analiză turnată în tiparele unui limbaj comun tuturor oamenilor. Va trebui să conserv simplitatea conceptelor și să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al rasei am notat acest lucru la momentul cuvenit. Puterea lui provine din moștenirea acumulată de-a lungul mai multor generații, fiecare dintre acestea aducîndu-și aportul. Aceasta e de fapt memoria colectivă a speciei și a culturii. Or, inconștientul, așa cum psihanalistul îl concepe, conține în primul rînd resturile unei refulări, ale unei reprimări. Eul înglobează instincte și aspecte individuale. De aici, o diferență considerabilă între cele două familii de realități desemnate prin unul și același cuvînt. Iar Freud depune toate eforturile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dispărea rapid din aria cercetărilor sale. În locul lor se va ridica la orizont conducătorul. El va ocupa o poziție dominantă și centrală, tinzînd către exclusivitate. Un lucru e clar: o dată ce a studiat familia și a făcut din tată un pivot, psihanalistul avea de spus despre autoritatea conducătorului mai multe decît despre orice altceva. III Freud critică concepția lui Le Bon cu un scop precis. Acela de a delimita clar cadrele propriului studiu. Ar fi fost, de asemenea, plicticos să zăbovească iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
compromisurile îndoielnice, refuzînd să înlocuiască vorbele sincere și brutale cu termenii uscați sau distinși. Aceasta e atitudinea altor gînditori care evită cuvintele proprii și îl sfătuiesc să procedeze la fel: "Eu însumi aș fi putut proceda astfel dintru început, comentează psihanalistul, fapt ce m-ar fi scutit de multe obiecții. Dar nu am făcut-o pentru că nu îmi place să cedez în fața nevolniciei: dacă începi prin a face concesii în privința cuvintelor, sfîrșești prin a face compromisuri și asupra faptelor... și, în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu alte mijloace. Vocea instinctelor este mult prea puternică pentru a putea vreodată s-o reduci la tăcere. 418 S. Freud, Massenpsychologie und ich-Analyse, in Gesammelte Werke, t. XIII, p. 14. 419 Ibidem, p. 145. 420 S-ar părea că psihanaliștii au dezvoltat mai întîi o psihologie a Sinelui, apoi una a Eului. Fiind în mică măsură la curent cu datele psihologiei mulțimii, neglijînd faptul că ea se află în inima celei de-a doua topice, ei nu au dezvoltat o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În teste, lucrăm cu calificative de la unu la zece. Cele mai multe persoane au 5/10, adică sunt moderat stabile și emotive. Factorul I, al extraversiunii (sau entuziasmului), fusese deja descoperit de psihiatrul englez Hans Eysenck, care a fost inspirat de un psihanalist, dezaprobat în final de Freud: Carl Gustav Jung. Dar la acesta din urmă extravertiții și introvertiții corespund unor tipuri pure: extravertitul tipic este sociabil, nepăsător, neinhibat, în timp ce introvertitul tipic este liniștit, rezervat și preferă intimitatea. În urma cercetărilor sale din mediul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
personalității? Cei cinci factori esențiali ai personalității și interacțiunile lor De-a lungul timpului, literații, precum și psihologii, au început să descrie tipuri, adică profiluri de personalitate foarte reprezentative: avarul lui Molière, gelosul lui Shakespeare, paranoicul sau istericul psihiatrului sau al psihanalistului. Cu toate acestea, din cercetările contemporane reiese că geloșii sau avarii perfecți sunt rari și că indivizii au o pluralitate de fațete, pe care încercăm să le diferențiem prin analiza factorială, „jocul celor șapte familii” al cercetătorilor (vezi întrebarea precedentă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
la acest gen de informație. Persoanele predispuse să prelucreze preponderent informația traumatică și a căror mecanisme defensive nu funcționează eficient, dezvoltă ulterior tulburări emoționale sau o puternică stare de stres. Nu se știe dacă toate mecanismele de apărare postulate de psihanaliști pot fi reconsiderate ca mecanisme cognitive de prelucrare selectivă a informației traumatice, există însă mecanisme de apărare precum: negarea defensivă, represia, raționalizarea, proiecția, intelectualizarea și izolarea care permit o promițătoare abordare cognitivă. Negarea cuprinde procesele de blocare a constituirii reprezentării
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
dreptul să-i interpretezi opera În lumina lor... „Amintirile imemoriale” de care vorbește Green au un rol mai important decât o eventuală inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
analiști, amintirea care vindecă persoana. Psihanaliza lărgește câmpul amintirii, rămânând în granițele eului, împinge eul - știți cum se spune în Franța - până la "maman, papa, caca". La antici, dintre cele nouă muze, Mnemosyne, Memoria, era cea mai importantă. Dar spre deosebire de Memoria psihanaliștilor, Memoria anticilor îți amintește de lucruri pe care nu le-ai știut niciodată. Mnemosyne este cultura însăși, și ea te vindecă tocmai pentru că îți dă uitarea bună, uitarea eului individual și amintirea sinelui lărgit. Ea singură te pune în ordine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceste impulsuri naturale (cu accent pe cele sexuale și ale agresivității) și așteptările societății. Potrivit lui Freud, viața oamenilor dominată de această luptă trece prin ceea ce el a numit etapele psihosexuale. Putem deci spune că în lucrările acestui faimos psihiatru și psihanalist, procesul socializării ființei umane este abordat din perspectiva teoriei conflictului. Freud a argumentat existența unui conflict între individ și societate și, că, procesul socializării constă din dezvoltarea progresivă a conștiinței sociale și creșterea supunerii impulsurilor individuale față de cerințele și dorințele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și religia. Al treilea nivel e reprezentat de atașament. Sunt legături psihologice care ne unesc strâns cu o altă persoană, cu alt tip de experiențe sau de obiecte. Atașamentul infantil, obiceiurile, condiționările, diversele feluri de dependență, obișnuința, dragostea, ura, ceea ce psihanaliștii numesc raportare la un obiect sunt fenomene care aparțin acestui nivel sau i-ar putea aparține. Uneori suntem legați prin atașament fără a fi conștienți. Studiind experiența doliului, am descoperit un fapt evident, dar greu de explicat. În căsătoriile cu
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
încă valabile. Problema noastră este, însă, alta. Spre deosebire de personajele lui Dickens, americanii nu suferă că n-ar avea suficient. Suferă pentru că au prea mult. Freud a sugerat acest lucru în Civilization and Its Discontents. Trăind într-o epocă a abundenței, psihanalistul a observat că lipsește ceva: fericirea. Am devenit mai civilizați, dar mai puțin satisfăcuți. Și nu e deloc surprinzător. Ne-am târât din peșteri și din preajma focului în vile și bucătării sofisticate, am încercat să ne schimbăm printr-o revoluție
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
human neonatal social perception”, Infant Behavior and Development, 23 (1), p. 113-118, 2001. A se consulta de asemenea în această carte fișa „Este adevărat că băieții preferă mașinuțele și fetele păpușile?”. Trebuie totuși să limităm efectul consolidării părintești. Contrar afirmațiilor psihanaliștilor, în realitate dezvoltarea personalității noastre nu este aproape deloc influențată de părinții noștri și de mediul familial. În 1995, un articol de fond scris de Harris a făcut multă vâlvă în lumea psihologilor instruiți (cei care citesc publicațiile științifice): comportamentul
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
măsurilor terapeutice (Schultz, 1975; Lacas, 1993). Instituția rămâne o necesitate. Bolnavul va avea nevoie de internare din timp în timp, ca de un "hamac instituțional" (Racamier, 1958) sau ca de un loc în care "poate să-și tragă răsuflarea". Prezența psihanalistului în instituție ridică anumite probleme; dimpotrivă cooperarea instituție-psihoterapie extra muros pare cât se poate de benefică: permite evitarea confuziei de roluri și reduce durata spitalizării. Spitalizarea, când este necesară, trebuie să fie discutată cu pacientul: aceasta ridică probleme reale dar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
alte referințe valabile cum ar fi cognitiviștii (Eckman, 1992), sau pragmaticii (Kahn, 1992; Vollmoeller, 1992). Fie că se face referință la concepțiile anglo-saxone spre o psihanaliză inspirată de lucrările lui Melanie Klein, la conceptele lacaniene sau la teoriile personale ale psihanaliștilor mai puțin ortodocși, psihodrama apare la toți adepții acestei specialități, ca o modalitate de apropiere adecvată pentru psihoticii prea vulnerabili pentru a realiza o psihanaliză individuală. Fie că este vorba de Lemoine, Chabert, Boukobza, Bizouard sau Eckmann (1992), toți acești
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la tensiunile familiale interne, existente sau provocate. Ambivalența ce i se atribuie pacientului, se regăsește în egală măsură și printre membrii familiei sale. Necesitatea unei conceptualizări paradoxale (Mara Salvinni Palazzoni, 1990) s-a impus sub presiunea numeroaselor fapte citate de psihanaliști: totul se întâmplă ca și cum bolnavul și-ar incita anturajul, atât familial cât și pe cel de îngrjire să comită față de el o serie de acțiuni psihologice care să-l determine să nu se vindece. De aici a pornit ideea lansată
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
asupra timpului, cât și asupra persoanei. Jurnalul se dovedește, În cele din urmă, fie o non-soluție, fie o soluție parțială: nici un jurnal nu a Împiedicat vreodată pe cineva să se sinucidă! Așadar, el nu-și motivează funcția terapeutică pe care psihanaliștii au invocat-o de atâtea ori. Oricare ar fi etapele parcursului suicidar, oricare ar fi ordinea lor („trecere de la gând la faptă”, „proces defensiv”, „proces punitiv”, „proces oblativ”, „proces ludic”, „instinct al morții”)14, ele pot fi regăsite, În doze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autorului. Cum ideea de intimitate o sugerează, În mod constant, pe aceea de inferioritate, discuția poate și trebuie redusă la individ și la propria sa interioritate. Adică la corpul uman. Adică la creier. Dar această „autarhie narcisică” (după cum o numesc psihanaliștii) nu conduce prea departe pe drumul stabilirii coordonatelor intimității. Cu adevărat relevant e dialogul stabilit Între cel ce se adresează (Între scriitorul de jurnal, să zicem) și cel căruia i se adresează. Or, se știe, problema adresantului este ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]