1,193 matches
-
lui Freud: creativitatea reprezintă o modalitate privilegiată de a elimina complexul de inferioritate ce caracterizează ființa umană, întrucât forțele creative ale EU-lui îi permit individului să se realizeze pe sine și să se facă util societății-dezvoltând conceptul „forței creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă ) a creativității
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
ele, se produce însă desfacerea lor de balastul clișeizărilor: "admiram soarele pentru că era mare și departe,/ pentru că era nestatornic și umbla în pielea goală". Se aduce o sugestie a senzualității atribuite tocmai unui simbol consacrat al rațiunii, mai aproape de viziunea psihanalitică asupra soarelui, care ghicește în el un simbol al libidoului. Tărâmul imaginației, "harta politică a lumii", are marcată zona preferată "o să găsiți însemnată pe ea baza mea navală, Tasmania,/ de unde mi-aruncam elanurile și urina în mare". E spiritul de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textului, teoreticianul încearcă să stabilească un circuit de comunicare directă, din interior. Critică și profunzime are un caracter vădit demonstrativ, mai ales prin redefinirea celor două concepte implicate în titlu. Pe de o parte, profunzimea, care nu este apanajul criticii psihanalitice, ci al oricărui proces spiritual impecabil articulat. Iar pe de alta, însăși noțiunea de critică - în esența sa, un act de cunoaștere prin edificare. În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și lume. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
noi: fiecare conține trei strofe de câte șase versuri fiecare, dramatizând dialogul între două personaje, Henry sau Mr. Bones, protagonistul (Berryman însuși?), și un anonim Prieten, ce intervine, comentează acțiunile lui Henry, dialoghează cu el (psihanalistul lui Berryman?). În termeni psihanalitici, Henry poate fi asemănat cu ceea ce Freud numește Id, prietenul ce încearcă să îl disciplineze fiind Super-ego-ul. Jocul în care clovneriile unuia sunt comentate de celălalt amintesc de un anumit tip de interludiu, the minstrel show, folosit în vodevilurile americane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
să surprindă trăsături comune ale experienței și creației lor. Avuseseră toți căderi psihice, ce au urmat după căsătorii timpurii. Toți deveniseră părinți cu puțin timp înainte de a scrie poeziile lor confesionale. Toți erau familiarizați cu dinamica vieții familiale în viziune psihanalitică freudiană. Poezia lor confesională explorează constrângerile ce acționează asupra familiei ca instituție ce controlează viața privată a clasei mijlocii, mai ales prin influența și rolul mamei (Middlebrook 1993: 636). Profesorul de sociologie Frank Furedi creează (mai ales din imaginație, și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în mișcările feministe, Sylvia a fost de mică o persoană energică și foarte ambițioasă, stimulată de părinți să exceleze la școală. Și-a pierdut tatăl în 1940, moartea acestuia fiind evenimentul central al copilăriei, interpretat mai târziu prin prisma teoriilor psihanalitice, care i-au permis poetei să transfigureze persoana unui om muncitor și onest, profesor dedicat carierei, tată extrem de grijuliu, deși izolat datorită bolii de copiii săi timp de câțiva ani, în figura demonică a celebrului poem cu nume înduioșător, "Daddy
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
singurul om de pe pământ pe măsura ei. Primul volum, The Colossus, îi arată excelența formală, mai degrabă decât viziunea ce o va defini ca artist de excepție. Poezia ce dă titlul e una dintre reprezentările poetice ale unui tată mitic, psihanalitic, în raport cu care tânăra poetă trebuie să își afirme personalitatea, trădând acea anxietate a influenței care avea să îl facă foarte cunoscut pe un alt Bloom, Harold Bloom, distinsul critic și teoretician literar (vezi BLOOM, HAROLD). Vocea lirică se adresează unui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
invitația psihanalistului, care o îndeamnă să înfrunte pierderea și consecințele sale, chiar să urască, dacă simte necesar. Plath fusese interesată de psihologie (chiar în 1959 încă se mai gândea să facă un doctorat în psihologie) și era familiarizată cu literatura psihanalitică, așa că este foarte probabil să fi exploatat discursul freudian pentru a crea efecte artistice speciale. Prin ritualurile pe care le face în poezie, Sylvia își sfidează și își depășește vulnerabilitatea, combinând și controlând experiențe traumatice personale prin teorii freudiene și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
structura romanului lui Bellow este afectată de sumedenia de scrisori imaginare concepute mental de protagonist, în romanul lui Roth, Portnoy monologhează pe canapeaua psihanalistului, făcând destăinuiri legitime în acest context, șocante în altele. Portnoy's Complaint începe cu o pseudoștiințifică, psihanalitică definiție a bolii: o tulburare în care puternice impulsuri etice și altruiste se luptă în permananță cu dorințe sexuale extreme, uneori de natură perversă. Romanul începe apoi cu o evocare a unei prezențe feminine, care nu este de tip nimfetă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ea a învățat până atunci stilul masculin de a fi, cu numeroase atribute de putere și capacități; nu vă dau decât un exemplu: femeia româncă, ținând în mână diplomatul în locul sacoșei pentru cumpărături. Ba, mai tranșant decât atât: conform teoriei psihanalitice cu privire la castrare, sexul poate fi de două feluri: masculin și castrat. Sexul masculin îi aparține celui cu falus; sexul castrat îi aparține celei care nu are falus pentru că l-a pierdut în urma unei vinovății încă neclare. O colegă de-a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
The Australian”. În anii ’70, își adună în volume, prin fotocopiere, articolele din presa literară interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică și psihanalitică a abordării (cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale personalității și operei (de exemplu, cea dintre „veselul de afară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă și de necontestat este originalitatea pronunțată - la noi, deoarece cartea a fost diagnosticată, judicios, ca „înscriindu-se, atât din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă și de necontestat este originalitatea pronunțată - la noi, deoarece cartea a fost diagnosticată, judicios, ca „înscriindu-se, atât din punct de vedere stilistic, cât și tematic, în grilele de receptare și problematizare ale literaturii occidentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cu problemele și dezertorii ei în tot timpul războiului din Vietnam. Consecințele acestui fapt au fost descrise și în alte părți: revolta studenților din Berlinul de Vest care recapătă forma acțiunilor provos; Kommune II care se definește ca o "Societate psihanalitică de Artă dramatică amatoare"; violențele din 2 iunie 1967, din timpul vizitei Șahului Iranului la Berlin, soldate cu moartea unui student, înmormîntat la 8 iunie; înfruntarea dorită de conducătorii grupurilor dintre manifestanți și populația exasperată a Berlinului în decembrie 1967
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
dispreț față de muncă și de angajamentul social, aceleași sentimente de superioritate asociate unei viziuni paseiste a Pămîntului-Mamă conduc la formarea unor comunități ciudate, cum ar fi Comuna a II-a care se voia a fi "o trupă de teatru amator psihanalitic" înainte de a ajunge o fracțiune a Armatei roșii: grupul Baader. Altele, comunități rurale sînt suficiente ca prin simpla lor prezență să neliniștească satele izolate. Istoria a ceea ce ziarele numeau "ucigașii din Ardeche" nu are alt punct de plecare: o comunitate
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
traumatizante trăite în contextul războaielor, majoritatea încercărilor de a încadra nosologic fenomenul s-au referit la leziuni fizice, probleme cardiace, isterie sau tentative de a manipula și înșela sistemul. În acest context Freud începe sa organizeze conceptele și abordările teoriei psihanalitice. El definește psihonevrozele ca fiind tulburări de personalitate datorate experiențelor traumatice trăite în copilarie. În anii ce au urmat a redefinit nevrozele, susținând că esențiale în determinismul lor sunt conflictele psihice legate de sexualitate și mai puțin traumele timpurii. Tot
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în ceea ce privește stresul posttraumatic decât cea din prima ediție, dar a stat la baza elaborării criteriilor de diagnostic ulterioare. Primele două ediții ale manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale au reflectat prin forma de elaborare a conținutului lor paradigma psihanalitică ce a dominat psihiatria primelor decenii ale secolului al XX-lea. Patologia mentală era înțeleasă ca rezultat al conflictelor intrapsihice și de personalitate ce erau structurate în categorii largi. Simptomele erau fenomene simbolice ce dobândeau sens doar prin explorarea univesrsului
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
apoi la o funcționare homeostatică, expunerea cronică la stresori traumatici poate rezulta în disfuncții fiziologice ce includ deteriorarea sistemului imunitar (Miller G. E., Cohen S., Ritchey K. E., 2002) și hipertensiune, boli coronariene, diabet, obezitate și boli de metabolism. Modelul psihanalitic Prima teorie a lui Freud (1896) pentru o etiologie a nevrozei postula necesitatea unei traume externe. Deși a continuat prin a-și dezvolta psihologia în termeni de conflicte infantile, a rămas interesat de nevroza traumatică, mai ales de ceea ce el
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
162 profesional / 17-18, 29, 31, 36-38, 43-46, 48, 55, 60-61, 65, 70, 72-73, 76, 80-81, 84-86, 89, 91-92, 94, 113-114, 117, 120-121, 123, 125, 133, 141, 149, 153-156, 163-164, 168, 178, 188 protecție / 38, 45, 113, 116, 120, 125-126, 176 psihanalitic / 22, 24, 50 R răspuns empatic / 30, 34, 60, 94, 118 realizare personală / 74-75, 95, 124 relație / 14, 30, 40, 42, 49, 63, 76, 79, 82, 90-91, 96, 118, 120, 123, 129, 131-135, 137, 139-141, 143, 160-161, 167, 173-175, 184
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și i se dăruiește încă o dată. Apoi dispare inexplicabil, în pofida întâlnirii fixate. De fapt, fusese urmărită de Securitate, iar soțul ei, disident, este arestat, cum se întâmplase și cu ea. În toată proza lui P. instantaneele de viață au orizont psihanalitic. SCRIERI: Lișița, pref. Silvian Iosifescu, București, 1965; Fotografii mișcate, București, 1967; Contratimp, București, 1968; Faruri de ceață, București, 1970; Soarta altuia, București, 1970; Moartea a doua, București, 1971; Pereți albi, București, 1971; Alături de foc, Tel Aviv, 1982; Portul pustiu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
fix de care să se agațe" (1997: 98). Studiul Psychoanalytische Bemerkungen über einen autobiographisch beschriebenen Fall von Paranoia (Dementia paranoides), pe care Sigmund Freud l-a publicat în 1911 în Jahrbuch für psychoanalytische und psychopathologische Forschungen, rămâne central pentru înțelegerea psihanalitică a maladiei, deși este scris exclusiv pe baza lecturii atente a volumului Denkwürdigkeiten eines Nervenkranken (1903) în care Daniel Paul Schreber, președinte al Curții de Apel din Dresda, își detaliază experiențele de-a lungul unui episod psihic prelungit, din 1900
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Psihiatrul francez interpretează psihozele ca dereglare a ceea ce el numește "sinteză psihică", prin care se înțelege personalitatea individului; conștient de limitele unei astfel de înțelegeri, el încearcă să le depășească invocând, pentru a-și justifica diagnosticul de "paranoia auto-persecutorie", teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud, în special elaborările din Das Ich und das Es (1923). Examinând cu atenție biografia pacientei sale, Lacan ajunge, în cele din urmă, la imaginea unui "delir în doi" (folie à deux), centrat pe tema dublului (Doppelgänger
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
însă explica psihopatologia delirurilor. În etiologia tulburărilor mintale intră o multitudine de interacțiuni între agenții biologici, psihici ori sociali. În lipsa unui acord asupra originii delirurilor se remarcă totuși câteva poziții teoretice, de ordin genetic și biologic, de factură cognitivă ori psihanalitică. Teoriile genetice par să arate că incidența paranoiei și a trăsăturilor de personalitate paranoidă este mai ridicată printre rudele persoanelor care suferă efectiv de paranoia; prin comparație cu rudele persoanelor care nu suferă de paranoia, acestea prezintă rate mai înalte
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
au dificultăți în a descifra intențiile și motivațiile altora. Persoanele predispuse la paranoia tind să își vadă propria viața ca o serie continuă de evenimente amenințătoare și, de aceea, interpretările lor despre ceilalți și despre ei înșiși sunt deformate. Teoriile psihanalitice plasează paranoia într-o rană receptată în narcisismul timpuriu, în perioada primelor interacțiuni între un subiect oarecum fragil și mediul anume, capabil mai mult sau mai puțin să îl facă mai vulnerabil. Primele identificări eșuează, iar dereglările de personalitate progresează
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]