1,976 matches
-
din care provin atâtea componente ale românei moderne. În acest caz, terminologia engleză e diferită (repression - release) și nu influențează uzul. Când au fost preluate din franceză, refouler și défouler, respectiv réfoulement și défoulement erau deja termeni foarte populari ai psihanalizei, folosiți în traducerile din Freud și intrați în uzul curent. Verbul refouler avea sensuri și uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea împingerii înapoi, înspre sursă, a unui lichid sau gaz justifica metafora psihanalitică. Verbul défouler avea accepții mai vechi, destul de
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
Petreu identifică nu numai complexul lui Oedip, dar și pe cel al lui Prometeu, cel de-al doilea fiind transpunerea în planul spiritual și intelectual al primului, cu apropieri kafkiene. Incizia în miezul romanului lui Eliade Nouăsprezece trandafiri oferă o psihanaliză care se sprijină pe simbolistică, dar și un verdict curajos care aruncă un aer sceptic asupra calității literare a scrierii. În capitolul „Apocrifă secundă”, teoria lui Marx și Engels: „Nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința”, reluată apoi pentru
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
Leiris, pe care l-am citit în 1966 și la care am regăsit aceeași atitudine de căutare, dar mai ales o scriitură care scăpa dificultăților narațiunii și ale demonstrației, prin recursul la asociațiile de idei și la jocul de cuvinte: psihanaliză și poezie reunite. Departe de a fi un gen „tradițional” în declin, autobiografia mi-a apărut ca o nouă frontieră a literaturii: contractul adevărului era astfel compatibil cu crearea unor forme noi: era posibil să spui adevărul despre sine inventând
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva „marilor povestiri” doctrinare ale secolului trecut (marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
un taxi. Primim obișnuita lecție, astăzi cu o formulă frapantă: „Până mâncai un colț de pâine, se ridica un bloc.” „- Câți ani aveai dumneata când a murit Ceaușescu? întreabă T. -Păi, să vedem...Un an.” Ar fi de făcut o psihanaliză, sau fenomenologie, a diminutivelor care au invadat televiziunile („Geruțul”, îi roagă T să spună). S-au mutat și în viață. „Au venit bănuții” mi se comunică. Ne-am infantilizat. O vocație politică irosită, T. După ce-i vede la față pe
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
în demersurile sale anterioare de a se vedea infirmat de lumea politică de „după eliberare.” Incapabilă să confrunte realitatea în mod direct - pentru că ar trebui să-și recunoască propriul eșec -, scriitoarea se refugiază în aberațiile corectitudinii politice, nutrite cu excesele psihanalizei, în dorința de a ordona un univers care, prin definiție, nu e ordonabil. „Eul” și „sinele”, aceste mingi fără consistență, ajunse pe mâna jonglerilor de circ ideologic, continuă să facă ravagii și în ziua de azi, deși câteva decenii de
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
sau Picasso. Teza demersului, în principiu, e rezumabilă la o idee din Leonard Shlain, om de știință care a sesizat similitudini frapante între momentele de cotitură în aria „exactității“ și „experimentului“ și schimbările de poetică din conceperea artelor - teoria relativității, psihanaliza și suprarealismul sunt subsumabile aceluiași Zeitgeist. Volumul ne poartă, cu rezumate accesibile, prin teorii diverse, toate menite să marteleze moștenirea empiriștilor, cu pretențiile lor pozitiviste, strict bazate pe observație, pentru că însuși faptul observației face ca observarea faptului să eșueze. Iarăși
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
model explicativ general valabil, afirmațiile sale îmbrățișează teoriile atașamentului. Vedeți dumneavoastră, există două puncte de vedere principale în explicarea actului criminal: cele bazate pe teorii psihanalitice (psihodinamice), care au incluse sau nu în explicare teorii neuropsihologice (pentru a ridica statutul psihanalizei la nivel de știință), și cele bazate pe teoriile cognitive, unde actul criminal/infracțional este explicat printr-o analiză cognitivă a acestuia (antecedentele comportamentale, comportamentul în sine, consecințele comportamentale, decizia și miza în actul cu caracter delincvențial, alegerea rațională versus
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai poate fi amânat. Am uitat să le spun participanților
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
visează la umbra teiului iar motivul maternității se împletește cu cel erotic, apoi, când Mime încearcă să-i explice ucenicului ce e teama, iar orchestra intonează deformat și sumbru motivul Brunhildei dormind înconjurată de flăcări - avem de-a-face cu Freud, cu psihanaliză în toată puterea cuvântului”. Viziunea manniană asupra unei anume ambiguități matern-erotice în Parsifal a dat naștere unei întregi direcții de interpretare; o găsim chiar și în cea mai recentă punere în scenă de la Bayreuth a lui Parsifal, 2008, semnată Stefan
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
recentă punere în scenă de la Bayreuth a lui Parsifal, 2008, semnată Stefan Herheim (prin crearea unei multifațetate și stranii înlănțuiri de „visuri scenice”). Dar Herheim - în mod voit, zice el - nu ocolește kitsch-ul, mergând mai ales în două direcții: psihanaliza copilăriei-bărbăției lui Parsifal și a istoria Germaniei între 1870 și 1950. Viziune de regizor. Muzicienii care au scris despre Wagner sunt departe de asemenea reducții. Dar toată lumea e de acord, când vine vorba de Kundry, că reprezintă unul din cele
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
de James Joyce. Toate ambalate în manuscrisul găsit și etalat spectaculos în ilustrații și chenare ce reflectă codul romanului gotic și inventivitatea autorului, ieșită din comun. Cu alte cuvinte, răsfăț postmodern ce traversează vârstele ficțiunii, într- un zigzag amețitor. Nașterea psihanalizei în cheie realistă Acțiunea din Amprenta omului de Sebastian Faulks se petrece tot în perioadă victoriană, dar cu extinderea timpului până la Primul Război Mondial, reconstituind întro frescă uriașă nașterea psihanalizei, într-o ambițioasă și documentată demonstrație ce estompează puțin celebra
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
postmodern ce traversează vârstele ficțiunii, într- un zigzag amețitor. Nașterea psihanalizei în cheie realistă Acțiunea din Amprenta omului de Sebastian Faulks se petrece tot în perioadă victoriană, dar cu extinderea timpului până la Primul Război Mondial, reconstituind întro frescă uriașă nașterea psihanalizei, într-o ambițioasă și documentată demonstrație ce estompează puțin celebra școală vieneză, ajungând chiar să o pună sub semnul întrebării și s-o demonteze în punctele principale susținute de fondatorul ei, Sigmund Freud. Interesul, dacă nu chiar obsesia pentru mintea
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
victorian al doctorului Freud, cu saltele umplute cu păr din coamă de cal și acoperit cu covoare din acelea groase folosite de populațiile nomade, ca și cu perne din același material, se află la Londra, în ultima locuință a creatorului psihanalizei. E vorba de divanul făcut cadou lui Freud de una dintre primele sale paciente, Madame Benvenisti, în 1890, și care va auzi mai multe secrete decât un „preot catolic la apogeul popularității sale”, cum se va exprima în 1933, la
Divanul lui Freud are nevoie de reparații capitale () [Corola-journal/Journalistic/3496_a_4821]
-
anotimp - am mai spus - dramatic. De-abia am ieșit din el. Iar copilăria a fost prea scurtă. Am, desigur, amintiri din această epocă, dar tare mă tem că ele sunt inventate de imaginația mea. Nu cred, la acest punct, în psihanaliză. Este o știință prea reducționistă.” Pagini ca acestea ne arată că exercițiile ludice le prind bine scriitorilor.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
suprafața existenței lui Hitchcock. Din punctul meu de vedere, aici se află capcana pe care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Simona Vasilache La intrarea în Elveția, oameni chinuiți din Rusia largă, imigranți clandestini care fug fiecare de altceva, caută să se despartă de viața pe care au dus-o. Interogatoriile, la început stas, ajung să semene cu niște ședințe de psihanaliză, în care aspiranții la azil aruncă, dezordonat și fantastic, bucăți de istorie a lor și de istorie îndepărtată, cu iz de Bulgakov și nebunie. Fiecare, știind sau nu, repetă un destin, și ițele unor povești universale, despre război și pace
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
explicita propriul orizont existențial. O mărturisire a autorului din Confesiunile unui opinioman e cât se poate de revelatoare în această privință, a deschiderii antropologice și ontologice pe care o presupune critică: "Cred în necesitatea alianțelor criticii literare cu antropologia imaginarului, psihanaliza, istoria religiilor și istoria mentalităților, cu toate științele învecinate din domeniul umanist. Critica trebuie să fie capabilă să ne spună ceva nou despre omul estetic și omul etic, omul religios și omul istoric - nu doar despre text". Modul în care
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
Michaela Gulea Trilogia eseistică a Ninei Ivanciu - Comicul prozei, Minerva, 1998; Infernul intim. Dialog între literatură și psihanaliză, Cavallioti, 1998; Dorință și Lege. Convergențe culturale, Oscar Print, 2002 - se construiește pe fundalul unor vaste lecturi filozofice, psihanalitice, critice și mai ales literare pentru a investiga reacțiile Eului în confruntarea cu situațiile existențiale ale lumii moderne. Ultima dintre aceste
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
Dorinei Grăsoiu și ale Marianei Ionescu, ale lui Nicolae Balotă, Alexandru George, Adrian Anghelescu, au fost valorificate descoperirile mai noi, dintre care reeditarea corespondenței cu Aretia Panaitescu de către Barbu Cioculescu este cea mai importantă. Noi sunt și câteva trimiteri la psihanaliza lui Jung, la manierismul lui Hocke sau la ideea lui Hugo Friedrich despre modernism ca ,romantism deromantizat". Dar cea mai importantă referință se face, relativ frecvent și, deci, semnificativ, la Dionisie Areopagitul. Ea e un simptom al tipului de lectură
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
nască integritatea morală, ideea de a îi servi pe cei care te-au ales și ți-au încredințat un mandat, când ai crescut înconjurat de minciună, înșelătorie, compromis social? Dacă e să ne gândim la celebrul "stadiu al oglinzii" din psihanaliza lui Lacan, după care momentul în care copilul se înțelege pe sine ca entitate fizică prin intermediul unei reprezentări psihice (formată prin intermediul altora - părinți, societate - ) este cel care îi va determina imaginea de sine pentru tot restul vieții, imagine spre care
Generația așteptată? by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/10632_a_11957]
-
vocalei din mijloc, ca un behăit!), Saba intensifică o durere compactă, acea tensiune rară pe care știe să o rețină doar marea poezie. Poezia poate să fie un exutoriu al durerii. Saba a aflat-o înainte de a începe o fastidioasă psihanaliză care l-a proiectat cu forță în câteva momente dureroase ale biografiei sale. Dar se spune că tot el ajunsese chiar să nu-și dorească ,vindecarea", de teamă că i s-ar fi astupat izvorul! Însă nu cauți durerea, vine
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
ba și de furie, a eroinei cretane îndrăgostită de fiul ei vitreg Hipolit. Femeia ce locuiește în casa de pe colină este Fedră doar fiindcă iubise un copil ce nu era al ei, adică pe micul Berto. După primele ședințe de psihanaliză Saba și-a reactualizat în memorie scurta perioadă fericită în care a locuit la aceasta doică în casa de pe colină (legătura va fi atît de strânsă, încât pseudonimul Saba ales de poet este chiar numele de familie al acestei doici
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
demersuri pentru invitarea lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu contra popor, C.P. Tăriceanu contra inundații din Banat, S.O.Vântu contra feneiștii, Traian BăsesCu-Cu!... ș.a. Iar acum, după vizionarea mai multor reportaje tv, recurgând noi la analize și chiar psihanalize conștiincioase și responsabile - după modelul PSD-iștilor amușinându-se pe ruta Poiana Brașov-Covasna și retur - ne este și mai clar că asupra nici unuia televiziunea nu a avut impactul care ar fi trebuit pentru a ne sălta cât de cât nivelul cunoașterii
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
propriul instrument de certificare. Drept urmare, critică democrației a putut să revendice în imaginarul public dimensiunea epistemică a conformității cu adevărul natural, impozabil tuturor dincolo de afinitățile subiective. În acest sens, un rol important a revenit studiilor din domeniul psihologiei, în particular psihanalizei și dezvoltărilor ulterioare din teoria adleriană, care au infirmat concepția optimistă asupra eului apolinic. Desigur, nu a fost vorba despre o infirmare cu motivații politice antidemocratice. Sigmund Freud, spre exemplu, în calitate de cercetător evreu liber cugetător și de formație germană, s-
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]