428 matches
-
care terțul inclus este absent. Punerea în joc a energiilor contradictorii le conferă rezistență în timp. Astfel, Lupasco nu ezită să spere într-"o nouă concepție despre Divinitate", fondată pe "etica terțului inclus". Lupasco merge pînă la a afirma că "psihismul, ca atare, este Divinitatea", căci "în libertatea și lipsa ei de condiționare, Divinitatea se află la originea permanentă a ceea ce psihismul va genera în cele două direcții inverse, a macrofizicii omogeni-zante și a biologiei sau a vieții eterogenizante". Universul psihic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
spere într-"o nouă concepție despre Divinitate", fondată pe "etica terțului inclus". Lupasco merge pînă la a afirma că "psihismul, ca atare, este Divinitatea", căci "în libertatea și lipsa ei de condiționare, Divinitatea se află la originea permanentă a ceea ce psihismul va genera în cele două direcții inverse, a macrofizicii omogeni-zante și a biologiei sau a vieții eterogenizante". Universul psihic ar fi deci locul Divinității, în vreme ce noi, biete ființe umane, suntem exilați în universul macrofizic. După moartea noastră fizică, poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doriți, spuneți-i afectivitate, dar nu este o etică care să o facă prezentă, tocmai pentru că afectivitatea este o enigmă, nu știu de ce apare și, de altfel, adesea, nici măcar nu apare."4 Lupasco adaugă: "[...] Dumnezeu poate că nu e decît psihism, sufletul lumii. El are în mîinile sale cele două forțe contradictorii ale omogenului și eterogenului, universurile macro-fizice și biologice. Doar că, pînă acum, nu am cunoscut decît universul omogenizant al monoteismului, sau, dimpotrivă, universul etero-genizant al religiilor politeiste". Potrivit lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
științifică), Paris, Gallimard, 1981, pp. 98-99. 22 Ludovic de Gaigneron, Du Métaphysique au physique. Essai de réalisme transcendant (De la metafizic la fizic. Schiță de realism transcendent), Paris, Le Cercle du Livre, 1958, p. 161. 23 Stéphane Lupasco, Psychisme et sociologie (Psihism și sociologie), Paris, Casterman, 1978, p. 10. 24 Stéphane Lupasco, Les Trois Matières, op. cit., pp. 19-20. 25 Ibid., pp. 66, 72, 35. 26 Petru Ioan, Ștefan Lupașcu și cele trei logici ale sale, Iași, Editura Fundației Ștefan Lupașcu, 2000. 27
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
puțin eficient către stabilitate doar dacă ar avea posibilitatea intrinsecă de a-și accelera traficul informațional, circulația pe rețelele comunicaționale. Blocajul comunicațional ca dat al sistemului devine în condiții de criză o sursă de prelungire a instabilității. Mecanismele eterice ale psihismului exuberanței iraționale funcționează pentru că nu există o formulă de raționalizare a comunicării, sunt lăsate să se dezvolte spontan căile de comunicare emoțională, care-și au determinanți de natură subiectivă într-o expresie a intersubiectivității deteriorate până la generarea comportamentului de turmă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
datorează alcătuirii sale ciudate (carapace, picioarele din față în formă de "clește"), dar mai ales mersului nu înainte, ci înapoi [ ... ]. Este un simbol acvatic si lunar marcând închiderea în sine, sensibilitatea și tenacitatea. Acest semn zodiacal se asociază arhetipului matern, psihismului inconștient visării fanteziei și lirismului. Este considerat, de asemenea, un semn al medierii, al granițelor, al trecerilor de la o stare la alta [ ... ]. În credințele populare românești, apare când "sfânt", când "al dracului"; legendele despre rac explică mersul său înapoi fie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fenomenul predominant al manifestărilor astrale și al consecințelor acestora), nu determină doar ciclul anotimpurilor prin care domnește asupra vegetației; în plus, soarele GUVERNEAZĂ CICLUL ZI-NOAPTE, CEEA CE ÎI CONFERĂ FUNCȚIA DE ILUMINARE ȘI SPECIFICITATEA DE A SIMBOLIZA SPIRITUL, FUNCȚIA ILUMI-NANTĂ A PSIHISMULUI UMAN. Fazele succesive ale evoluției mitice se caracterizează prin predominanța tot mai mare a simbolismului "soarelui-spirit", reprezentate a supraconștientului, deci a unui plan secundar din ce în ce mai spiritual și posedînd prin aceasta o prevalență progresivă a deschiderii etice. Interpretarea miturilor a dat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
propune Freud este reprezentativă pentru calitatea sa de intermediar între subiect (globalitatea sa psihică) și lume. Freud îl plasează la periferia aparatului psihic, între celelalte instanțe psihice (preconștient și inconștient) și realitatea exterioară. Este așadar stratul cel mai superficial al psihismului uman și deci cel mai accesibil. Multă vreme, spiritul a fost redus exclusiv la partea conștientă a sistemului. Din punctul de vedere al psihanalizei totuși, ființa umană adăpostește în ea o lume necunoscută, numită inconștient. Putem spune că, prin comparație
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lansată de C. Păunescu, care distinge în structura psihică a persoanei cu dizabilități mintale dezvoltarea sub limită a unor aspecte ale activității psihice, concomitent cu dezvoltarea peste limita atinsă de copilul normal de aceeași vârstă mentală, a altor aspecte ale psihismului copilului cu dizabilități. 3. Heterogenitatea teză lansată de A. Pieron, prin care argumentează proporția inversă care există între heterogenitatea aptitudinilor și nivelul global mediu al deficienților mentali. Heterogenitatea se poate exprima prin relativa independență a unor aptitudini în raport cu inteligența și
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Crima spune Pinatel este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca și noncriminalii, dar ei se disting de alții deoarece comiterea crimei este expresia unei diferențe de grad, deci cantitativă și nu calitativă; există o diferență de grad între psihismul criminalilor și acela al noncriminalilor (J. Pinatel, 1956). Periculozitatea actului criminogen apare odată cu conceperea mentală a acestuia, urmând cu punerea în fapt a omorului și se finalizează cu atitudinea individului față de comiterea acestuia. Maniera de punere în practică a "planului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a lumii, în special a lumii viețuitoare. Așa încât știința nu poate răspunde decât prin presupuneri și ipoteze nedemonstrate la marile întrebări existențiale: ce este viața? care este originea ei? care este natura instinctelor? ce determină fenomenologia vitală? care este natura psihismului și conștiinței umane? Unul din academicienii noștri, culmea chiar în domeniul neuropsihiatriei, Constantin Bălăceanu Stolnici scria cu avânt materialist partinic în anii 80 ai secolului trecut, chiar o carte pe această temă (Anatomiștii în căutarea sufletului) recurgând la tot felul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe de o parte, substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un spațiu al regresiunii, adăpostind eterna reîntoarcere a materiei în propria matcă. Asociată principiului feminin matern și lunar , apa ilustrează lăuntricul, adâncul psihismului uman. Apa reprezintă "arhetipul tuturor legăturilor", "un liant universal", dar și un element al sciziunii.130 În majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă vie / apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sora soarelui care devine soția incestuoasă. În tradiția islamică, fazele lunii și semiluna evocă moartea și învierea. Fie că este Isis, Ishtar, Artemis, Diana, Hecate, luna este un simbol cosmic care ilustrează principiul pasiv, dar fecund, noaptea, umezeala, subconștientul, imaginația, psihismul, visul, receptivitatea, femeia și tot ce e trecător, influențabil, prin analogie cu rolul ei astronomic de reflector al luminii solare.175 Dacă soarele este mereu egal cu sine, fără "devenire", luna, care crește, descrește și dispare, este supusă "legii universale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Aceste aspecte ridică în fața specialistului, cel puțin două direcții de abordare a psihopatologiei. O abordare din perspectiva psihiatriei clinice și o alta din perspectiva științelor umane. Le vom urmări succesiv. Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. „Morbidul psihic” și-l dispută atât curiozitatea filozofică, dar și dorința de cunoaștere medico-psihiatrică. Filozofia integrează „existența patologică” în concepția antropologică, pe când psihiatria include „nebunia” în sfera medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau pierderea limbajului izolează persoana și generează o stare de angoasă. Acest tip de angoasă creează impresia unei bruște dispariții a propriului Eu, prin absența comunicării sau prin izolarea lingvistică. G. Amado vorbește în acest caz de o „eclipsă a psihismului” care generează sentimentul de „dezintegrare a Eului”. În aceste condiții viața psihică normală este resimțită în mod penibil, dureros, ca pe negativul ei, ca pe un „non-Eu”. Ființa își pierde sensul. Vidul psihic datorat necomunicării este invadat fie de angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Ey recunoaște faptul că boala psihică este greu de definit și conceptualizat, preferând ca în locul unei definiții să noteze „patru aspecte tematice” care „subînțeleg” boala psihică și anume: a) tema psihologică, conform căreia boala psihică este implicată în organizarea psihismului uman; b) tema fenomenologică, în conformitate cu care structura bolii psihice este esențialmente negativă sau regresivă; c) tema clinică, după care boala psihică are forme tipice de structură și evoluție, precum și nivele variate de disoluție ale organizării vieții psihice; d) tema etiopatogenetică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G. Jung, personalitatea reprezintă rolul pe care-l joacă individul în lume sau față de el însuși. L Binswanger definește personalitatea în raport cu existența, ea fiind forma individualizată prin care psihismul este capabil de a se manifesta în lumea experienței. K. Jaspers afirmă că toate procesele și manifestările psihice, în măsura în care se leagă de un ansamblu individual și perfect inteligibil, experimentat de un individ în sfera conștiinței Eului său particular, constituie personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este destul de dificil de făcut. Vom încerca, în continuare, să-i delimităm cadrul psihopatologic. Delirul se prezintă ca o tulburare intelectuală, ca o formă particulară de dezordine a gândirii. În spatele acestei dezordini intelectuale există aproape întotdeauna o alterare profundă a psihismului și a personalității, o veritabilă stare morbidă generală care este starea delirantă. Ea poate fi acută sau cronică, trecătoare sau durabilă. Din punct de vedere psihopatologic delirul prezintă două aspecte: ideile și temele delirante, stările delirante. Y. Pélicier definește delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Groen). Existența umană, viața, are o structură și o dinamică unică (M. Heidegger, L Binswanger, V. Frankl). Persoana nu este numai trup, ci și suflet, iar manifestările sale vitale sunt „psihosomatice”, susține V. Frankl. Pentru L. Binswanger, „corpul și psihismul nu sunt decât abstracții ale unității indisolubile ale ființei umane, ale ființei antropologice”. Ele nu pot fi separate decât arbitrar, și numai, din necesități didactice. Sensul bolii nu poate fi separat de sensul general al existenței umane. Acest sens se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pună, Însă, În umbră efectul literar al oricărei relatări scriitoricești. Investigarea critică nu are nici un argument pentru a așeza sub semnul dubiului sinceritatea autorului. Numai admițând perfecta bună-credință a scriitorului se poate Întreprinde o analiză, dacă nu relevantă pentru adâncimile psihismului creatorului, atunci cel puțin față de obiectivitatea rece, cuantificabilă a textului scris. Autorul poate să-și cultive În voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
copilului surd, hipoacuzic, de a comunica prin limbajul verbal, înlăturând pe cel gestual. Problema competențelor verbale și comunicaționale este mult ușurată de familie prin implicarea conștientă și timpurie în perspectiva integrării optime a copilului în mediul înconjurător. Structura simplificată a psihismului handicapat prin surditate este o consecință directă a deficientei de limbaj și comunicare, acestea reprezentând modalitatea internă integratoare a întregului psihism individual. Disfuncția auditivă nu are efect defavorabil asupra dezvoltării psihofizice generale a copilului prin ea însăși, ci prin mutitate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de familie prin implicarea conștientă și timpurie în perspectiva integrării optime a copilului în mediul înconjurător. Structura simplificată a psihismului handicapat prin surditate este o consecință directă a deficientei de limbaj și comunicare, acestea reprezentând modalitatea internă integratoare a întregului psihism individual. Disfuncția auditivă nu are efect defavorabil asupra dezvoltării psihofizice generale a copilului prin ea însăși, ci prin mutitate, prin neînsușirea limbajului ca mijloc de comunicare și instrument operațional pe plan conceptual. Depistarea surdității se realizează de obicei în familie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
viață. 2. Dezvoltare deviantă a comportamentului social. 3. Dezvoltare deviantă de comunicare și limbaj. 4. Comportamente bizare, rezistență la stimulări externe. Diagnosticul diferențial al autismului se pune în opoziție comparativă cu psihopatiile, cu deficiența mintală și cu structura simplificată a psihismului handicapat prin surditate față de indiferentismul și neutralitatea lingvistică a autismului care se plasează extra-auditiv față de lumea din jur. Din această sumară perspectivă istorică asupra autismului asistăm la o confruntare între teoria originii psihogene și cea a originii organice, două modalități
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa umană: Supra Eu plus conștiința umană; • individul social: persoana umană ca instituție social-juridică; • ființa istorică: existența persoanei în sens psihobiografic; • ființa metafizică: persoana ca proiecție sau ca transsubiectivitate individuală (Enăchescu, 2001)9. Elementele psihopatologiei sunt și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]