656 matches
-
evaluator În momente diferite, la fel cum starea emoțională a elevului În momentul răspunsului influențează performanța acestuia din punctul de vedere al calității prestației sale. În literatura de specialitate Întâlnim mai multe tipuri de evaluare: • după domeniu: - evaluarea În domeniul psihomotor (capacități, aptitudini, deprinderi); - evaluarea În domeniul socioafectiv (atitudini); - evaluarea În domeniul cognitiv (cunoștințe); • după obiectul evaluării: - evaluarea procesului de Învățare (atât a achizițiilor, cât și a procesului În sine); - evaluarea performanțelor (realizată individual, În grup sau de către grup); - evaluarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
din care fac parte, este nevoie de aplicarea unor măsuri cu caracter profilactic, ameliorativ sau de sprijinire/protejare, cum ar fi: - inițierea și aplicarea, În familie sau grădiniță, a unor măsuri de stimulare generală și terapie specializată (În plan senzorial, psihomotor, de limbaj, privind autonomia personală, viața și educația În familie etc.), În perioada vârstei preșcolare, pentru toți copiii cu deficiențe mentale reale sau pseudodeficiențe mentale; - pregătirea atentă a debutului școlar al tuturor copiilor, mai ales al celor care prezintă dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
vedere, datorită plasticității sistemului nervos central. Acest fapt permite ca un copil cu deficiențe de vedere să prezinte o acuitate auditivă, tactilă, olfactivă, termică, vibratorie, proprioceptivă mai ridicată decât cea a unui copil normal; de asemenea, procesele perceptive, cognitive și psihomotoare pot prezenta anumite particularități specifice, În funcție de dominanța aferențelor senzoriale, iar posibilitățile de exprimare (de răspuns la stimulii intrinseci și extrinseci) pot fi conforme cu diversitatea experiențelor aperceptive și cu tipul/gravitatea deficienței vizuale a elevului respectiv. 8.3. Integrarea școlară
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
complicate ale mâinii, dificultăți În trecerea de la o mișcare la alta sau În executarea unor mișcări pe baza anumitor comenzi verbale, lipsă de expansivitate, lentoare, inerție sau uniformitate În mișcări, toate acestea constituind informații cu privire la nivelul de dezvoltare În plan psihomotor al copilului. Aceste simptome nu trebuie să constituie o barieră majoră În calea integrării școlare a copiilor cu deficiențe fizice. Principalele probleme privind integrarea școlară a copilului cu dizabilități fizice se referă la: - resursele de la nivelul școlii/clasei privind integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
taxonomic care a reținut cel mai mult atenția specialiștilor este taxonomia (adică, știința legilor de clasificare) obiectivelor Învățământului, prezentată, cu mai mulți ani În urmă, de către Bloom și colaboratorii săi. Ea deosebește trei mari categorii de obiective: cognitive, afective și psihomotorii - și oferă unele sisteme de clasificare pentru domeniile cognitiv și afectiv. Domeniul cognitiv este prezentat În funcție de nivelele de Înțelegere, mergând de la cel mai simplu la cel mai complex: 1. Cunoaștere (cunoașterea datelor concrete; cunoașterea mijloacelor de tratare a datelor concrete
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
o parte, că aceasta orientează Învățarea iar, pe de alta - și nu de neglijat - o motivează. Operaționalizarea semnifică transpunerea, respectiv derivarea scopurilor procesului didactic În obiective specifice și a acestora În obiective concrete, prin precizarea unor componente cognitive și/sau psihomotorii direct observabile și măsurabile. Operaționalizarea presupune: a) Din punct de vedere teoretic transpunerea unui obiectiv În termeni de acțiune, acte operații, manifestări direct observabile (ceea ce e similar cu concretizarea obiectivului). b) Din punct de vedere „tehnic” enunțarea obiectivului sub formă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
obiectivele operaționale nu Înseamnă nimic altceva decât a preciza cu cea mai mare grijă activitățile grație cărora cel care Învață va progresa spre desăvârșirea educației sale; aceasta Înseamnă a căuta comportamentele scopurilor educative În termeni de activități mintale, afective și psihomotorii ale celui care Învață, cu alte cuvinte, este vorba de precizarea situațiilor În care astfel de activități se vor exersa sau se vor manifesta. Astfel, a specifica un obiectiv În termeni operaționali implică și cuprinde definirea unei situații, În care
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
specificarea condițiilor de Învățare care presupune indicarea facilităților/restricțiilor specifice realizării comportamentului și relevării atingerii obiectivului, acestea se referă la materialul didactic; informații, instrucțiuni, mijloace tehnice (instrumente, aparate etc.); este foarte importantă specificarea acestor condiții de manifestare a comportamentului cognitiv, psihomotor căci, astfel, cei care Învață pot fi puși În situații egale de acțiune, exersare și verificare; criteriul de reușită/de evaluare vizează nivelul performanței, atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ indicând cât de eficient trebuie să fie
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
În cazul obiectivelor comportamentale, de stăpânire a materiei/informației decât În cazul celor „de transfer” și a celor care se referă la un univers comportamental care nu este strict delimitat. Se vor operaționaliza relativ mai ușor obiectivele didactice cognitive și psihomotorii spre deosebire de cele afective. E mai simplu să operaționalizăm un obiectiv didactic cognitiv aferent - spre exemplu - cunoașterii terminologiei sau faptelor particulare decât unul tot cognitiv referitor la extrapolare (transfer) sau decât unul afectiv - spre exemplu - referitor la receptare sau la răspuns
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cu atât mai mult cu cât, adesea, dimensiunile psihice vizate de obiectivele afective sunt și premise și consecințe ale atingerii obiectivelor cognitive. Oricum, În proiectele de activitate/tehnologie didactică este necesar să fie incluse atât obiective de ordin cognitiv și psihomotor cât și de ordin afectiv, În funcție bineînțeles de particularitățile situațiilor instructiveducative. Adesea, diferențele dintre ele se regăsesc la nivelul distincției dintre scop instructiv educativ al lecției și obiective operaționale ale lecției. Învățământul superior este Învățământ de specialitate și are
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de asumare a controlului asupra propriei vieți și antrenarea pacienților în controlul tratamentului lor (prin învățarea abilităților necesare). Factori care interferează cu adaptarea sunt: Ajustarea la boală poate fi întârziată sau chiar împiedicată de persistența unor probleme medicale asociate dificultăților psihomotorii, funcționarea ineficientă a altor organe sau aparate, sau eșecul tratamentului medicamentos. Calitatea actului medical facilitează buna adaptare la boală. În ceea ce privește personalitatea pacientului, maladaptarea are loc la persoanele cu toleranță scăzută la frustrare, la cele care neagă terapia, exagerează rolul de
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
Sunt prezente uneori și malformațiile viscerale: cardiovasculare, digestive, renale. Pe parcursul dezvoltării, persoanele cu sindrom Down rămân cu o talie și greutate cu două abateri standard sub medie; persistă hipotonia musculară și hiperlaxitatea articulară. Se constată, de asemnenea, prezența unei întârzieri psihomotorii, retardul de aproximativ 2-3 ani fiind evident pentru toate achizițiile cognitive. Retardul copiilor cu Down poate fi de la mediu la sever. Dezvoltarea pubertară este întârziată și incompletă. Bărbații cu sindrom Down sunt sterili, iar femeile au fertilitate redusă. În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
4). Sunt prezente malformații congenitale grave cardiace, renale. Speranța de viață este foarte mică, aproximativ 90% dintre copiii născuți cu trisomie 18 murind în primele 6 luni după naștere. Cei 5% care supraviețuiesc după vârsta de 1 an prezintă retard psihomotor sever. Diagnosticul prenatal permite depistarea trisomiei 18 în 60% dintre cazuri prin ecografie fetală și analize biochimice (triplul test), cu confirmarea diagnoticului prin analiza cromozomială a celulelor fetale. Sindromul Patau sau trisomia 13 Are o incidență de 1:10 000
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mușchi a stimulilor de control și de reglare; e) memoria motrică, ce înregistrează programul mișcării efectuate, transformările sale, și intervine, de asemenea, prin fragmente de exerciții motrice similare deja înregistrate. Rolul său este esențial în învățarea mișcării (Manno, 1992). ACT PSIHOMOTOR (engl. psychomotric activity) - Rezultatul conjugării forțelor motrice cu cele psihice în realizarea unei acțiuni, manifestat prin calitatea actului motor. Potrivit lui Păunescu și Mușu (1990), în timpul impactului de stimulare externă cu persoana se determină, la niveluri diferite, impulsuri care, raportate la
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Mușu (1990), în timpul impactului de stimulare externă cu persoana se determină, la niveluri diferite, impulsuri care, raportate la context, capătă o motivație și o direcție de manifestare. La acest nivel impulsul se organizează și devine act, în cazul nostru, act psihomotor. ACT REFLEX (engl. reflex action) - Forma cea mai simplă de răspuns al organismului la un stimul; orice reacție a organismului, fie ea motoare, secretoare sau vasomotoare, care constituie răspunsul la o excitație, se numește act reflex (Robănescu, 2001). O mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
situației); 2) aferentația de declanșare, care stă la baza formulării scopului; 3) aferentația de sancționare, situație în care acțiunea este corectată și apoi încheiată prin 4) aferentația finală. AGITAȚIE (< fr. agitation, cf. lat. agitatio, -onis) - Comportament pe bază de excitație psihomotoare în care se pot manifesta agresivitatea, furia, turbulența, teatralismul, erotismul, violența, anxietatea și, la modul general, toate fenomenele cu expresie emoțională și motrice ale unei stări de neadaptare gravă și actuală care depinde atât de o structură psihopedagogică, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ierarhizării instanțelor psihice, concretizate în acte motoare necoordonate, cu desfășurare aleatorie, în pulsiuni instinctive sau afective, variabile după circumstanțele în care este observată. Pentru a surprinde și fenomenologia psihică (hiperactivitatea psihică), și cea motoare (hiperactivitatea motoare), se folosește sintagma agitație psihomotoare. AGNOZIE (< fr. agnosie, cf. gr. a - fără, gnosos - percepere, cunoaștere, de la gnonai - cunoaștere; engl. agnosy) - Tulburare a funcției de analiză și integrare corticală a stimulilor senzoriali care se manifestă clinic prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele și persoanele, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reprezentarea grafică a spațiului, reprezentarea și înțelegerea structurilor ritmice și temporale, lateralitatea. Se urmărește modul în care copilul reușește să angreneze în acțiune membrele superioare și inferioare, armonia și coordonarea mișcărilor dintre corp, trenul superior și cel inferior. Alcătuirea bilanțului psihomotor impune luarea în considerare a următoarelor funcții: a) de constatare, care vizează constatarea preliminară, curentă și etapizată; b) de diagnosticare, prin care kinetoterapeutul, prin intermediul unor teste specifice, pune în evidență nivelul tulburărilor psihomotrice; c) de informare, prin care sunt implicați
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de educație psihomotrică, kinetoterapeutul trebuie să prevină stările de blocaj printr-o organizare adecvată a activităților și o atitudine corespunzătoare față de subiect; în multe situații el trebuie să acționeze în direcția deblocării unor inhibiții ce par să cauzeze un deficit psihomotor. BOALĂ (< sl. bolË) - Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului. Alterarea stării de sănătate manifestată subiectiv prin senzații anormale dureroase sau neliniștitoare. Boală genetică: orice manifestare patologică determinată de o mutație genetică sau cromozomială transmisă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
comportă foarte bine la presiune. Există trei tipuri de cartilaj: cartilaj elastic, cartilaj hialin și fibrocartilaj (Martin, 2005). CATALEPSIE (< fr. catalepsie, cf. lat. catalepsis, gr. katalambanein - a suspenda, kata - în jos, lepsis - fixare; engl. catalepsy) - Pierderea temporară a sensibilității inițiativei psihomotoare; stare patologică manifestată prin pierderea momentană a contracției musculare voluntare și prin încetarea unor funcții psihice. Simptom complex privind afecțiuni neuropsihice, leziuni prefrontale sau vasculare, isterie, demență precoce catatonică și sindroame involutive. Este o tulburare de dominație motrică, catalepticul nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
catatonică și sindroame involutive. Este o tulburare de dominație motrică, catalepticul nefiind capabil să se miște spontan; el conservă atitudinile musculare ce i se impun. CATATONIE (< fr. catatonie, cf. gr. kata - în jos, tonos - tensiune; engl. catatonia) - Dezintegrare a conduitei psihomotoare prin diminuarea sau absența inițiativei motoare, tradusă prin reducerea la un nivel semiautomat și stereotip a mișcărilor, precum și prin scăderea (dispariția) eficienței și adecvării acestora. Tulburare psihomotrică manifestată prin fixarea tonică persistentă a corpului într-o anumită poziție, fiind însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unii factori ce favorizează apariția tulburărilor de comportament, cum ar fi: calitatea imaginii de sine, calitatea relațiilor sociale și în special cele din familie (frustrări și carențe afective), tulburări nevrotice, psihotice și psihopatice. Paleta tulburărilor de comportament cuprinde: a) instabilitatea psihomotoare, care poate fi constituțională sau dobândită (copilul este într-o continuă mișcare neadaptată la exigențele mediului, fiind sterilă și ineficientă); b) agresivitatea - apare cu frecvență mai mare la băieți decât la fete. Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva propriei persoane (autoagresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de a realiza voluntar o decizie musculară. În faza a doua se instalează tremurături, nistagmus, stări de excitație psihomotrică și agitație continuă, instabilitate psihomotrică. Există o strânsă legătură între anumite tulburări mintale și tulburări motoare, ca și când ar constitui veritabile cupluri psihomotoare. Relația dintre psihic și motric înglobează deci diverse manifestări ce pot fi grupate în: a) relația paralelă, după care tulburările psihice și cele motrice sunt simultane, fără cauză-efect (de exemplu, deficiență mintală - debilitate motrică); b) relația centrifugă, în care tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
strângerea pumnului: degetul afectat rămâne flectat, pentru ca apoi să se extindă rapid, ca un arc. DELIR (< fr. délire, cf. lat. delirium; engl. delirium) - Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin dezorientare temporo-spațială, halucinații prepoderent auditive și vizuale, incoerență în gândire, agitație psihomotoare și anxietate sau euforie, în funcție de trăirile din cursul perioadei psihotice. Poate apărea în boli psihotice, metabolice, intoxicații sau infecții. DEMONSTRAȚIE (< fr. démonstration, cf. lat. demonstratio) - Metodă prin care terapeutul îi prezintă pacientului, verbal sau practic, modul în care trebuie executată
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
altele, prea mic. De asemenea, există un interval larg de apreciere a reușitei sau eșecului, deoarece nu se pot cota: balansul ușor, micile flexii ale gambelor sau mișcările brațelor (Lapierre, 1976). Aceste dezavantaje au fost eliminate prin realizarea testului bilanțului psihomotor. Testul urmărește modul de execuție al unor mișcări incluzând: motricitatea globală; orientarea în spațiu; mobilitatea membrelor inferioare; mobilitatea membrelor superioare și prehensiunea; coordonarea generală. Testul prezintă avantajul evaluării tuturor micilor erori de execuție, fiind ușor de aplicat copiilor cu deficiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]