1,094 matches
-
este din ce în ce mai „biologizantă”, ajungându-se chiar la considerarea psihiatriei de către unii autori, ca „știință biologică”; deschizându-se prin aceasta poarta „experimentului” în domeniul psihiatriei clinice. Psihopatologia are ca obiect de studiu „fenomenul psihic morbid”. Din acest motiv, spre deosebire de psihiatria clinică, psihopatologia își „gândește” obiectul, ea adoptând prin aceasta o atitudine metodologică împrumutată din sfera științelor umane. Atitudinea reflexivă nu numai că lărgește, dar și schimbă în mod considerabil atât metoda, cât și sfera psihopatologiei, scoțând-o din domeniul strict delimitat al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbid”. Din acest motiv, spre deosebire de psihiatria clinică, psihopatologia își „gândește” obiectul, ea adoptând prin aceasta o atitudine metodologică împrumutată din sfera științelor umane. Atitudinea reflexivă nu numai că lărgește, dar și schimbă în mod considerabil atât metoda, cât și sfera psihopatologiei, scoțând-o din domeniul strict delimitat al medicinei și plasând-o în universul științelor umane. În felul acesta, prin psihopatologie, își fac intrarea în psihiatrie gândirea speculativă, atitudinea critică și reflecția filozofică. M. Natanson, făcând o sinteză a raporturilor filozofiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera științelor umane. Atitudinea reflexivă nu numai că lărgește, dar și schimbă în mod considerabil atât metoda, cât și sfera psihopatologiei, scoțând-o din domeniul strict delimitat al medicinei și plasând-o în universul științelor umane. În felul acesta, prin psihopatologie, își fac intrarea în psihiatrie gândirea speculativă, atitudinea critică și reflecția filozofică. M. Natanson, făcând o sinteză a raporturilor filozofiei cu psihiatria și psihopatologie, constată că acest raport este în primul rând de factură metodologică. Filozofia, prin reflecția filozofică, oferă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domeniul strict delimitat al medicinei și plasând-o în universul științelor umane. În felul acesta, prin psihopatologie, își fac intrarea în psihiatrie gândirea speculativă, atitudinea critică și reflecția filozofică. M. Natanson, făcând o sinteză a raporturilor filozofiei cu psihiatria și psihopatologie, constată că acest raport este în primul rând de factură metodologică. Filozofia, prin reflecția filozofică, oferă „cadrele metodologice” de abordare ale „obiectului psihopatologiei” (K. Jaspers, E. Minkowski, R.G. Collingwood, H. Baruk, C. Canguilhem, M. Foucault). În sensul acesta M. Natanson
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
speculativă, atitudinea critică și reflecția filozofică. M. Natanson, făcând o sinteză a raporturilor filozofiei cu psihiatria și psihopatologie, constată că acest raport este în primul rând de factură metodologică. Filozofia, prin reflecția filozofică, oferă „cadrele metodologice” de abordare ale „obiectului psihopatologiei” (K. Jaspers, E. Minkowski, R.G. Collingwood, H. Baruk, C. Canguilhem, M. Foucault). În sensul acesta M. Natanson distinge două modele metodologice principale în abordarea filozofică a obiectului psihopatologiei: a) Modelul de analiză filozofică empirico-pozitivistă, bazat în primul rând pe observația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
metodologică. Filozofia, prin reflecția filozofică, oferă „cadrele metodologice” de abordare ale „obiectului psihopatologiei” (K. Jaspers, E. Minkowski, R.G. Collingwood, H. Baruk, C. Canguilhem, M. Foucault). În sensul acesta M. Natanson distinge două modele metodologice principale în abordarea filozofică a obiectului psihopatologiei: a) Modelul de analiză filozofică empirico-pozitivistă, bazat în primul rând pe observația și experiența clinică a faptelor, în conformitate cu modelul științelor naturii, specific psihiatriei ca specialitate medicală. b) Modelul filozofic conceptual-fenomenologic, care caută să înțeleagă și să explice semnificația „fenomenului psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
observației clinice, este de fapt, expresia unei activități a conștiinței modificate a bolnavului respectiv. Pe baza celor de mai sus, se poate afirma că „psihiatria clinică” urmărește analiza manifestărilor exterioare ale nebuniei, considerate ca „semne clinice” ale bolii mintale, pe când „psihopatologia” urmărește cunoașterea, înțelegerea și explicarea structurilor interne, modificate, ale vieții psihice, considerate ca „stări de conștiință morbidă” ale individului. Din cele expuse, este evident că în sfera psihiatriei se pot distinge două direcții metodologice: a) direcția biologică, pur medicală, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicală, care experimentează clinic obiectul psihiatriei, respectiv, bolnavul psihic și boala acestuia; b) direcția umanistă, pur filozofică, aceea care gândește, interpretează reflexiv ființa umană și „modurile sale de existență” de factură patologică în raport cu „formele vieții psihice normale” (L. Binswanger). În psihopatologie „metoda filozofică” are scopul esențial de a expune omul lui-însuși, în asemenea măsură încât acesta să se poată recunoaște în mod autentic (J. Beaufret). K. Jaspers recunoaște faptul că filozofia este foarte diferită de știință. Filozofia realizează efortul de „a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
despre el însuși”. Din aceste considerente, K. Jaspers insistă asupra faptului, că dincolo de aspectele empirice ale practicii clinico-psihiatrice, „medicii psihiatri trebuie să învețe să gândească”, metodologia fiind fundamentată pe atitudinea reflexivă, care este un act al intelectului. Raportul „obiect-metodă” în psihopatologie Gândirea obiectului, atât în psihologie medicală, în psihiatrie, dar mai cu seamă în psihopatologie, nu se poate constitui ca „atitudine metodologică” decât după precizarea naturii obiectului. Pentru K. Jaspers, „obiectul psihiatriei este omul” și în această privință el remarcă două
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
empirice ale practicii clinico-psihiatrice, „medicii psihiatri trebuie să învețe să gândească”, metodologia fiind fundamentată pe atitudinea reflexivă, care este un act al intelectului. Raportul „obiect-metodă” în psihopatologie Gândirea obiectului, atât în psihologie medicală, în psihiatrie, dar mai cu seamă în psihopatologie, nu se poate constitui ca „atitudine metodologică” decât după precizarea naturii obiectului. Pentru K. Jaspers, „obiectul psihiatriei este omul” și în această privință el remarcă două atitudini de interpretare și de abordare metodologică: a) dogma organicistă care afirmă că „bolile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de abordare metodologică: a) dogma organicistă care afirmă că „bolile psihice sunt boli ale creierului” (W. Griesinger); b) dogma psihologică ce susține că „bolilor psihice sunt boli ale personalității” (H. Schüle). În fața cestor situații, raportându-se la natura obiectului psihopatologiei, K. Jaspers se întreabă „ce ne poate furniza filozofia și psihologia”, în sens metodologic? Răspunsul pe care îl dă este o referință la următoarele surse metodologice: 1) Fenomenologia lui Ed. Husserl, denumită de acesta „psihologie descriptivă” constă în „descrierea experiențelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmare, posibilități restrânse. Nici o metodă particulară nu ne poate permite să cuprindem și să investigăm în totalitate obiectul nostru, ci numai o parcelă limitată a acestuia, în raport cu posibilitățile sale tehnice de investigare. Din punct de vedere metodologic, elementul esențial în psihopatologie îl reprezintă dubletul „observare-înțelegere” al obiectului studiat. În cursul actului de „observare-înțelegere” sunt antrenate o suită de etape reprezentate prin „a vedea”, „a privi”, „a înțelege”, „a ști”. Trebuie să vedem în acesta o înlănțuire logică a unor procese sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiat. În cursul actului de „observare-înțelegere” sunt antrenate o suită de etape reprezentate prin „a vedea”, „a privi”, „a înțelege”, „a ști”. Trebuie să vedem în acesta o înlănțuire logică a unor procese sau „etape de cunoaștere” ale obiectului în psihopatologie. Pentru M. Foucault observația este o privire pură, anterioară oricărei intervenții, fidelă obiectului imediat pe care-l reia fără însă a-l modifica cu ceva. Această „vedere a obiectului” este un act de „luare la cunoștință”, urmat de „privirea obiectului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce conduce către surprinderea sensului obiectului deja văzut (M. Foucault, J.M. Leger și R. Garoux, J. de Ajuriaguerra, M. Merleau-Ponty, J.P. Sartre). „Privirea obiectului” nu implică însă nici o intervenție asupra acestuia. Ea este mută. Actul de observare al obiectului, în psihopatologie, în prima sa etapă se limitează la ceea ce este imediat vizibil, exterior obiectului. Cea de-a doua etapă a actului de „observație-înțelegere” constă din „ascultarea” obiectului, a persoanei bolnavului, care relatează propriile sale trăiri sau propria sa stare sufletească. Actul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta observația și experimentul se opun una alteia, fără însă a se exclude; prima conducând către cea de-a doua (M. Foucault). În cazul medicinei somatice, actul de „observație clinică” este un dialog material cu „concretul” corporal, anatomo-fiziologic. În cazul psihopatologiei actul de observație clinică este înlocuit printr-o „deplasare logică” din sfera observației către registrul „privirii care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este un dialog material cu „concretul” corporal, anatomo-fiziologic. În cazul psihopatologiei actul de observație clinică este înlocuit printr-o „deplasare logică” din sfera observației către registrul „privirii care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt”? Aceasta este problema fundamentală a oricărei metodologii în psihopatologie. Ceea ce trebuie să surprindem, pentru a putea înțelege este întâi „tulburarea psihică” iar apoi „semnificația fenomenului psihic morbid”. În sensul acesta L. Binswanger spune următoarele: „Ceea ce noi trebuie să căutăm a pătrunde, nu este de fapt structura delirului, este cea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o „legătură fundamentală” între observator și bolnav, sau altfel spus de „a-fi-în-cuplu-cu-celălalt” (J.P. Sartre). În esență cunoașterea fenomenului psihic morbid, în sfera psihopatologiei, corespunde, după teoria lui J.P. Sartre, cu „cunoașterea celuilalt”. În cazul „dialogului medic-bolnav”, persoana bolnavului este percepută de către medic ca pe un „celălalt”, diferit de el. Între medic (M) și bolnav (B), se interpune un spațiu comun care va fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modelul persoanei normale (N). Bolnavul va apărea diferit de persoana normală, motiv pentru care medicul va situa persoana bolnavului în sfera patologicului. În felul acesta bolnavul va fi identificat cu patologicul. În acest moment se încheie procesul de „observație-cunoaștere” în psihopatologie, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. fig. p. ms. 95 Relatare Se recunosc Se identifică Nu se recunosc Se resping Cunoaștere P B N Identificare Interogare Comparare Ascultare M Privire Spațiul clinic unii specialiști insistă în situația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în raport cu „mine”. Ea este în primul rând o „imagine vizuală și intercorporală”. Cunoașterea dintre medic (M) și bolnav (B) este posibilă prin intermediul „corpului”, a „Eului corporal” care în cazul acesta poate deveni inteligibil prin asocierea dintre „privire” și „ascultare”. Obiectul psihopatologiei Obiectul medicinei îl reprezintă omul bolnav și boala acestuia (somatică, psihică sau psihosomatică), iar scopul pe care și-l propune este vindecarea sau restabilirea stării de sănătate. În psihopatologie, obiectul are un înțeles mult mai larg. Persoana umană are mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta poate deveni inteligibil prin asocierea dintre „privire” și „ascultare”. Obiectul psihopatologiei Obiectul medicinei îl reprezintă omul bolnav și boala acestuia (somatică, psihică sau psihosomatică), iar scopul pe care și-l propune este vindecarea sau restabilirea stării de sănătate. În psihopatologie, obiectul are un înțeles mult mai larg. Persoana umană are mai multe registre de manifestare ale suferinței. În sensul acesta distingem mai multe niveluri în organizarea persoanei: a) personalitatea, reprezentând organizarea bio-psihologică, sau trupul (soma) și viața psihică (psyché); b
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființa istorică, sau persoana ca temporalitate, ca existență, în sens psiho-biografic sau ca „istorie a vieții individuale”, dar integrată lumii și epocii sale istorice; e) ființa metafizică, sau persoana ca proiecție, sau ca „trans-subiectivitate” a individului. Boala psihică, în sfera psihopatologiei, trebuie considerată ca o stare de alteralitate a tuturor acestor registre care compun, în mod nuanțat, persoana umană; motiv pentru care obiectul psihopatologiei va avea particularități specifice. Elementul care însoțește în mod obligatoriu boala este suferința umană, trăită, ca stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
istorice; e) ființa metafizică, sau persoana ca proiecție, sau ca „trans-subiectivitate” a individului. Boala psihică, în sfera psihopatologiei, trebuie considerată ca o stare de alteralitate a tuturor acestor registre care compun, în mod nuanțat, persoana umană; motiv pentru care obiectul psihopatologiei va avea particularități specifice. Elementul care însoțește în mod obligatoriu boala este suferința umană, trăită, ca stare subiectivă interioară a bolii, de către individ. Indiferent de natura, cauza, localizarea sau evoluția ei clinică, boala este o formă particulară a suferinței umane
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitate etc. Trebuie totuși subliniat faptul că examenul psihologic completează examenul clinico-psihiatric, dar nu-l poate înlocui. Prin aplicarea testelor psihologice, nu se poate stabili un diagnostic clinico-medical, ci numai un „profil psihologic” care se adaugă la examenul clinic. În psihopatologie, psihodiagnosticul utilizează următoarele tehnici de investigare (R. Meili, J. Delay și P. Pichot): 1) Testele mintale (testele de inteligență, de percepție simplă și de memorie) urmăresc punerea în evidență a unor situații de deficiență de intelect sau a unor stări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la persoană la sensul trăirii”. Ceea ce rămâne în final, este cunoașterea intimă a trăirilor concepute în interior, precum și înțelegerea „momentelor centrale” ale ființei umane (H. Tellenbach). În felul acesta imaginea și concepția despre om a lui W. Dilthay deschide pentru psihopatologie un câmp larg de interpretare și înțelegere a fenomenului psihic morbid. K. Jaspers și M. Scheler se vor referi la „conținutul tematic” al tulburărilor psihice, inaugurând o nouă direcție metodologică în psihopatologie, spre deosebire de psihiatria clinică ce are în vedere, așa cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]