KorAP: Find »[drukola/base=pușcăriaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...25 >

625 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

să-mi îmbrace stările, să mă zguduie complet. Cică, să mă îngroape în real până la dispariție. Sigur era că voiam o rețetă a supraviețuirii, aceea extraordinară de a mă ascunde undeva. Și îi enumeram lui Moțoc... Vrăjitoarele? Expirat. Hoții? Nu. Pușcăriașii. Care? Am supralicitat. Voiam să-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O sumă uriașă. Aveam datorii, unde să le mai adaug și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că voi vorbi cu f. mulți pușcăriași, aș fi învățat înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai mult. Mă scuzați, dar n-am înțeles insistența pe Robocop, câte sunt, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ochii. Episodul cu nevastă-sa pe care-o duce la furat... atâtea detalii sunt suspecte. Remușcările contrastează cu emfaza cu care-și povestește ticăloșiile anterioare. Bănuiesc că fizic e o stârpitură și de aici îi vin complexele. / Mai rar așa pușcăriași ce nu fac greșeli de exprimare! Felicitări regiei! Nu știu, dar am impresia că înregistrările - toate! - de la Rahova au fost făcute ca să fie ascultate, cândva, în fața sobei, și nicidecum ca să fie transcrise. Sunt fraze întregi din care nu se înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Belfast, mi-am luat alt mobil, la fel de nefolositor, de la nebuni am trecut la gunoieri și politicieni pentru revista Dilema, am descoperit niște Gilette care nu-mi mai taie fața, mi-am luat o pereche de pantofi de sport ca ai pușcăriașului și i-am dat fiindcă mereu îmi sufocau piciorul, hainele pe care le purtam la pușcărie le folosesc în casă sau la șofat pe drumuri lungi, mi-am trimis calculația pe impozitul global prin poștă, am ceas de mână albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
se acordă niște locuri mai calme.“ Cer foaie și pix. Își scriu viețile singuri: Sibișan, Zanfir și Csampar. Am cumpărat pe banii mei drepturile lor de autor. Asta a fost metoda mea de lucru. Viețașii noștri de pe Rahova, București Ei, pușcăriașii Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, i-ar fi împușcat. Noi, Republica România, îi păstrăm pe viață. Viața lor nu știe nimeni cât durează. Sunt criminali. Nu sunt oameni. Au un omor fioros la activ sau de la două în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
corectă. În aprobare nu mi s-au cerut sentimentele de la intrare sau de la ieșire. Mai mult, legea nu mi-a dat un test de conștiință. Eram suspectat că sunt normal. Așa că voi fi însoțit de gardieni. Să mă apere de pușcăriași. Să-i apere pe pușcăriași de mine. Și m-am ales călăuza noastră. Pot fi sincer. Vă las să vedeți cu cine aveți de-a face. Mihaela Bonațiu, comandantul educativ al secției ocnașilor, mi-a făcut și mie, ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
s-au cerut sentimentele de la intrare sau de la ieșire. Mai mult, legea nu mi-a dat un test de conștiință. Eram suspectat că sunt normal. Așa că voi fi însoțit de gardieni. Să mă apere de pușcăriași. Să-i apere pe pușcăriași de mine. Și m-am ales călăuza noastră. Pot fi sincer. Vă las să vedeți cu cine aveți de-a face. Mihaela Bonațiu, comandantul educativ al secției ocnașilor, mi-a făcut și mie, ca și pușcăriașilor ei, un test. Vi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Să-i apere pe pușcăriași de mine. Și m-am ales călăuza noastră. Pot fi sincer. Vă las să vedeți cu cine aveți de-a face. Mihaela Bonațiu, comandantul educativ al secției ocnașilor, mi-a făcut și mie, ca și pușcăriașilor ei, un test. Vi-l pot arăta. Aveți dreptul să-l citiți. Eul social și profesional Ambițios, supraestimare, probabil complexe de inferioritate. Exaltare imaginativă. Conflicte afective (recente sau vechi). Dificultăți de adaptare. Ezitare sau teamă de a se fixa. Nivel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Lipsă de identificare cu tatăl, dificultăți de autopercepție. Nevoie de apreciere și sprijin. Lipsă de implicare afectivă, regresie afectivă, indiferență față de relațiile afective resimțite neplăcut. Rezistențe. Eu vă sunt călăuza. Cât sunteți în carte, eu pun întrebările, eu le dau pușcăriașilor daruri spre a povesti. Aveți dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
la mă-ta și-a rupt foamea gâtul!“. Îmi repet în cap că vorbele astea nu sunt despre mine, că nu pot niște infractori să mă știe atât de bine. Nu-mi vorbește nimeni, dar gardienii ce caută pe metereze? Pușcăriașii de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sta de vorbă. Nu aleg după ferocitate. Nu aleg deloc. Ei, după cum vor, stau sau nu de vorbă cu mine. Nu-i cunosc. De aceea, de multe ori nu fac nici o deosebire între gardianul fără chipiu și condamnatul pe viață. Pușcăriașul se așază pe scaun în fața mea. Îmi cere ceva. Cei mai mulți îmi cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii unor povești din copilăria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
cu vizionarea unui meci al Naționalei. Regula nu face excepția și orice mecanism nu merge ca uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă cadrele, între ferestre, „pe caleașcă“, în orele de program, din pușcăriaș în pușcăriaș, sau „la aer“, cică fentând privirea gardianului. Comerțul. Pe bani. Troc. Pentru unii, părăsiți, sursă de mici bucurii, pentru alții, speculații plăcute și apropierea de plăceri de afară. Hoțul nu așteaptă de la stat totul, că moare fără plăceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
unui meci al Naționalei. Regula nu face excepția și orice mecanism nu merge ca uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă cadrele, între ferestre, „pe caleașcă“, în orele de program, din pușcăriaș în pușcăriaș, sau „la aer“, cică fentând privirea gardianului. Comerțul. Pe bani. Troc. Pentru unii, părăsiți, sursă de mici bucurii, pentru alții, speculații plăcute și apropierea de plăceri de afară. Hoțul nu așteaptă de la stat totul, că moare fără plăceri. Se descurcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
coși, vine ofițerul, tai, coși, te razi, le scoți afară. Mierea e mai cumpărată, e sătul hoțul de atâta gem de la cantină. Un butoi din ăla de un kil e scump. Orice normalitate merge până la capăt. Viețașii pe caleașcă și pușcăriașii cu două-trei luni sau doi-trei ani dându-le țeapă. Le cer „bunele“, nu le dau pe caleașcă nimic. Cum să te răzbuni? Pe cine? Sigur, poți afla dacă vrei. Îl iei la omor la Club. Ăla pleacă mâine, poimâine, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse o biserică într-o celulă, pictată și meșterită cu pușcăriași. Face glume, dar nu râde. Dă telefoane pentru a împrumuta bani. Ștampilează. Masa comandantului. Odată i-a ștampilat lui Cosmescu, cu „Aprobat secția meseve“, ouăle de Paște. Acolo vine Stancu, fostul comandant al meseviștilor, azi, comandantul adjunct al Rahovei. Semnează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
zeci de zile. Spre a pierde timpul. Spre a câștiga bani. Spre a primi aprecierile vreunui șef sau pentru vreun protocol al directorilor. Obiecte bune să fie gata de Crăciun, de Paște, de vreo zi a iubitei. Semn că tu, pușcăriaș, indiferent de pedeapsă, dai respect la mamă, iubită, bunică. După ce le-ai nenorocit viața. Pictura, după Băbuș Icoanele... cu pedeapsa asta, am început să pictez. Pe sticlă. Dată de doamna directoare, de doamna Marin. Cu un set de vopsele lucrez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
tovarășul meu, fiind minor, i-au dat drumul acasă. Am ajuns pe arest și, știind că am făcut o crimă, mă așteptam din oră în oră să fiu strigat, scos din celulă. Normal că nu am scăpat nimic, nici la pușcăriași, nici la cadre. Până la urmă m-a scos de acolo și mi-a zis: te duci în părțile tale, sper că știi de ce. Nu știu. În timpul ăsta, l-au arestat și pe celălalt, fiindcă ăsta ajungând acasă s-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-l prind. Hoțul neprins - negustor cinstit. Când îl prinzi, e altă mâncare de pește... Ori îți face plata dublu, triplu ori, știu eu, cât îi pui să-ți facă, ori termini cu el. Am fost și eu furat... Vedeți dumneavoastră, pușcăriașii învață să mai lași și de la tine. Deci să nu trăiești cu impresia că, dacă vii la pușcărie, cu ce-ai venit așa vei fi toată pușcăria. Nu. Ați observat dumneavoastră că mulți, când îi arestează, zice: „Când mă liberez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
fi toată pușcăria. Nu. Ați observat dumneavoastră că mulți, când îi arestează, zice: „Când mă liberez, tot astea am să fac, am să omor, am să dreg...“. Poate ați observat sau, eu știu?, nu se mai întâmplă asta. Cu timpul, pușcăriașul se schimbă. Deci îl face un om mai blând, mai înțelegător, mai cuminte. În sensul ăsta. Oricum, te poate învăța și lucruri rele pușcăria. Depinde ce vrei să-nveți acolo. Dacă vrei să-nveți un lucru bun, îl înveți; dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
încep să mă gândesc răsucind problema pe toate fețele. prietenul Mi-am dorit un prieten adevărat. Dar ce-ți dorești și primești... este alta. Am avut ocazia să cunosc pe cineva care ulterior mi-a devenit prieten. Este un fost pușcăriaș, pot spune așa. Este liber de 3 ani. Și cazul lui a fost destul de mediatizat, poate asta ne-a apropiat. Am stat doi ani pe Jilava cu el. El se ocupa cu lucrul artizanal, făcând diferite lucruri foarte drăguțe. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sifonez, n-am făcut-o la anchetă, nu-s prost acuma. Eu de la un timp făceam treabă numai la ponturi, cum se zice afară. Îmi dădea omul și mergeam la pont. Așa era în cartier la noi, în Brăila, mulți pușcăriași, și am luat-o și eu pe cont propriu, a avut în familia mea cine să mă învețe de bine. Așa am crezut eu că e mai bine, că nu mi-a plăcut munca. Pe urmă, munceam la ponturi. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
și am plecat. Două luni a stat ăla pe bară și ne-a prins și a luat taică-meu asupra lui, ca să mă scape pe mine. După un an m-am încălțat și eu. În cartier, optzeci la sută sunt pușcăriași, nu e vorba cine e cel mai tare, e chestia de respect. Oamenii mă respectau că îi respectam. Că nu stăteam să iau o haină jegoasă pe mine și un adidas rupt în picioare. Aprecia că mă întrețineam, umblam frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
simbolul: „Nu face biserica aicea că Eu ți-o stric!“. „Antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul, în pungă. Spectacolul nu s-a jucat. Comandanții au spus că pușcăriașii depășiseră limita. Erau deșucheați. În iunie am avut dialoguri stilistice: „Nu cred că am fost așa analfabet. Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul, în pungă. Spectacolul nu s-a jucat. Comandanții au spus că pușcăriașii depășiseră limita. Erau deșucheați. În iunie am avut dialoguri stilistice: „Nu cred că am fost așa analfabet. Și ce sunt parantezele astea că sună telefonul... cred că domnii comandanți nu au fost atenți și ne-au dat o încăpere cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]