468 matches
-
un dosar. — Căpitane, Vincennes a adus-o pe femeia aia, Lefferts. Se uită amîndoi la poze și mi-a zis că ai vrut să vezi niște chestii. Ed ieși. Un dosar gros - fotografii porno pe hîrtie lucioasă. Revistele de deasupra: puștoaice drăguțe, acțiune explicită, costume colorate. Unele capete fuseseră decupate și apoi lipite la loc cu bandă adezivă - conform depoziției - cînd Jack a Încercat să identifice subiecții din poze și s-a gîndit să-și ușureze munca, separîndu-le capetele de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care trăiește doar din amintiri. Buzele astea prea roșii pe chipul ei palid arată ca o rană. Violent de-a dreptul, numai puștoaicele și tinerelele care umblă cu Andrei Vlădescu își pot permite. Sau vampele. Ce-or fi simțind vampele când se rujează, știind că fac asta nu să fie frumoase, ci pentru muncă? Atunci l-a simțit pe Andrei Vlădescu la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pulpe (adică, da, până peste genunchiă, m‑am hotărât În cele din urmă să port toaleta de la pagina treizeci și trei, o bluză ușoară, colorată, de la Roberto Cavalli, cu o fustă mini și o pereche de cizme negre de la D&G, gen puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști. La modă, sexy, stilat - dar nu excesiv de elegant - fără Însă a mă face să arăt ca un struț, ca o reminiscență de prin anii ’80 sau ca o prostituată. Ce altceva mai puteam dori? Tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu coafura, cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate astea fuseseră numai ca să Îmi petrec seara cu copilul Îngâmfat al unui cuplu de bogătași? Mai mult, cu un copil francez Îngâmfat. Am petrecut trei minute Întregi reamintindu‑mi că The New Yorker era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rămas‑bun, nu vorbisem de fapt nimic unul cu altul. L‑am sunat când am ajuns acasă, dar a răspuns doar robotul. Pe urmă am mai sunat de câteva ori și am Închis Înainte ca el să răspundă, ca o puștoaică pusă pe șotii, și am mai Încercat o dată Înainte de culcare. A răspuns, dar părea extrem de circumspect. — Bună, am zis eu și am Încercat să par adorabilă și bine adaptată. — Bună. E clar că el nu acepta stilul meu gen fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
realizăm ce se petrece... Am Închis telefonul În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar pentru Alex, ci și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie pe jumătate maturizată, ușor blazată și tot prost Îmbrăcată (ce‑i drept, una care acum Își dădea seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu zorii la ferești, Îi spun atuncea la povești... Minunea viagrei Cel care pân-a lua pastile Ziceai că nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
O piatră și două păsărici 2, v-ați prins? Spun că sunt de acord, dar că voi avea nevoie de mai multe resurse. — Nu pot mări personalul, Katie, spune Rod. Trebuie să sari pe ei și să le verifici cauciucurile, puștoaico. 28tc "28" Ce a văzut o mamătc "Ce a văzut o mamă" Iată-mă grăbindu-mă s-ajung acasă de la serviciu, când intru pe ușă, strig, dar nu-mi răspunde nimeni. Se aud chițăituri din camera de zi și primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
recunoaște gîtul gros și bărbia cărnoasă. Femeile se așezară cu fața spre el, etalîndu-și sînii. Mireasa, cu chipul Încă acoperit de voal, Îi apucă penisul În mîini și se apucă să-i sugă capătul, cu un aer absent, precum o puștoaică de opt ani cu o acadea supradimensionată. CÎnd am văzut-o Întinzîndu-se pe spate și desfăcîndu-și coapsele, am apăsat pe repede-Înainte și-am revenit la viteza normală abia cînd spasmele și smucelile și-au atins punctul culminant, iar bărbatul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu... Ea Își făcu palmele căuș pe gura mea. Nu... Să nu spui că mă iubești. O să strici totul. Uite-aici, lui Frank Îi plăcea sfîrcul meu stîng... Își ridică sînul și mi-l apăsă pe gură, zîmbind ca o puștoaică isteață de opt ani care face experimente cu un frate mai mic. Plăcerea ei personală era o emoție pe care o observa de la distanță, de parcă eram doi străini care consimțiseră să se antreneze o oră Împreună. Și totuși, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
copil cadoul. Este o trusă de farduri. Farduri de ochi, de obraz, rujuri. — E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzut punguțe cu vitamine în refugiu? ― Nu m-am gândit să verific, iar ea nu m-a invitat să vizitez locurile. ― E corect. În sfârșit, trebuie să se priceapă la dietetică fiindcă n-am găsit nici un simpton de carență gravă. Puștoaica asta este nemaipomenită. ― Și pe plan mental? Ripley își bea cacao cu înghițituri mici, fără să o scape pe copilă din ochi. Pielea acesteia era ca pergamentul, dosul palmelor era plin de riduri. ― E prea devreme ca să mă pronunț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de izbândă, dar acesta-i regulamentul. Trebuie să efectuăm această verificare. (Se răsuci spre comteh.) Totul funcționează normal, Hudson? ― Dacă se află un singur supraviețuitor pe o rază de doi kilometri, vom ști. Deocamdată n-am captat nimic în afară de semnalul puștoaicei. ― EBP-urile nu mai emit deci după moartea purtătorilor? întrebă Wierzbovski, care se afla de cealaltă parte a sălii. ― Noile modele, nu, îi răspunse Dietrich, care-și tria instrumentele. Ele sunt alimentate în parte de câmpul electric al corpului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Roată) și ne plimbam de ne dureau picioarele. Ei îi plăcea să vorbească (nimeni altcineva nu-și pierdea timpul ascultând-o), iar mie, să tac. Se bucura când foloseam trucuri simple, care luminează și-astăzi orice femeie, darămite pe-o puștoaică: îi cumpăram câte 21 de trandafiri, ciocolată, bomboane cubaneze de la „Capșa“. Îmi sărea în brațe, aproape mă amețea. O lăsam să mă sărute, o făcea cinstit, ca un copil. Eu eram omul mare, mult mai mare decât vârsta. Aranjam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiloțeii cu talie joasă (colecționase vreo 70 de perechi, de la toate firmele mari: Victoria’s Secret, Lormar, I.D. Sarierri, La Perla, Cottonette), o mamă plecată în State la vârsta când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nici soarele nu mai lumina cum trebuie, împrăștia de sub nori un galben pătat cu spirt, de aplicație virtuală. Am mângâiat-o pe Maria pe-obraz. În general, frumusețea femeilor dispare când le scoli din somn; te culci seara lângă o puștoaică, și dimineața juri că te-ai trezit pe catafalc cu bunică-sa. În mașină, e și mai rău: se fac albastre sau verzi de la viteză. Cu Maria, scăpasem de grija asta: deschidea ochii ei mari și negri, se uita după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau așteptate de naivi ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aș fi încercat să-i admir fustițele și s-o țin liniștit pe genunchi (stil Codrescu, din Adela). În sens invers, lucrurile se desfășuraseră altfel: în ’86, dădeam târcoale la mare, prin discoteci și „rockoteci“; în ’93, mă așteptau patru puștoaice, în patru orașe diferite (pe vremea aia, încă mergea fără mașină); în ’98, învățam implicațiile practice ale cuvintelor „avort“, „despărțire“, „dobitocule“ (nici astăzi nu știu care doare mai rău). Suprapunerea nu era perfectă. Maria venea cu trecutul ei, eu cu-al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sâmburii vii ai imaginilor, gata să împingă poveștile spre alte și alte noduri: Viena, Paris, Constanța, Balcic, din nou Constanța. De-acolo, ele urma să fie achiziționate de bogătani sau mafioți, femei cu blănuri albe prelinse pe coapse sau puștoaice echipate la modă, military style, aduse cu Maybach-ul de-un unchi sau de-un tată vitreg. Astea erau cele mai păcătoase: aveau degete lungi, schingiuite, de-o frumusețe ireală; licitau sume monstruoase și nu lăsau privirea în pământ. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îți scria rețeta și intrai cu ea la doctor, gata ștampilată, doar s-o semneze. Pentru două sute, primeai hârtia semnată, nu trebuia să mai intri. Doar farmaciștii făceau figuri, când venea vorba de antibiotice; trebuia să te înțelegi cu vreo puștoaică descurcăreață, să ți le lase după program. Iubeam să trag cu ochiul seara prin farmacii, urmărind cum necazurile bucureștenilor încăpeau în mii de cutiuțe aliniate pe etajere. Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât gerul părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată și roz, ca un bebeluș. Doar când dădea zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sexual; n-ai fost cinstit cu ea niciodată. Știa că te uiți pe-ascuns la reviste de modă? Că noaptea rămâneai cu orele la televizor și căscai gura la prezentatoare, pe italieni? Că luai metroul la rând, femeie după femeie, puștoaică după puștoaică, elevă după elevă? Când le terminai, te-apucai de bărbați. Pe ăia nici tu nu știi că-i studiai, dacă te-ar fi văzut vreunul, ți-ar fi rupt dinții...“ „Ușor, băi sonatule!“, m-am ridicat de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai fost cinstit cu ea niciodată. Știa că te uiți pe-ascuns la reviste de modă? Că noaptea rămâneai cu orele la televizor și căscai gura la prezentatoare, pe italieni? Că luai metroul la rând, femeie după femeie, puștoaică după puștoaică, elevă după elevă? Când le terminai, te-apucai de bărbați. Pe ăia nici tu nu știi că-i studiai, dacă te-ar fi văzut vreunul, ți-ar fi rupt dinții...“ „Ușor, băi sonatule!“, m-am ridicat de pe scaun, pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
copii, care se agitau acum în jurul mesei. Păreau fericiți cu toții, deși, din când în când, peste privirea lui mai trecea, ca un nor, dorul de zilele cu serenade, dar doar pentru o clipă, ca mai apoi ochii să-i surâdă puștoaicei de vreo trei ani care îl tot trăgea de marginea tricoului. Mi-a plăcut, stând la masa de alături, o cămașa din in, lungă, de un alb diafan, cu margini aurii, purtată de o doamnă blondă, în vârstă, care te
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]