478 matches
-
oamenii aceștia?" 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gînd să facă. 7. Filip I-a răspuns: "Pîinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele." 8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9. " Este aici un băiețel, care are cinci pîini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atîția?" 10. Isus a zis: "Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom cîștiga!" 14. Și nu știți ce va aduce ziua de mîine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decît un abur care se arată puțintel și apoi piere. 15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru." 16. Pe cînd acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la deal. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Adrian Gord vorbind despre dumneata. Și mi-am închipuit că așa trebuie să fii... - Nemaipomenit! - Așadar, corespunzi întru totul ideilor mele preconcepute despre dumneata. - Ce drăguț! - Nu înseamnă oare asta că-mi ești predestinată? - Oare?! făcu vocea ei adâncă și puțintel speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba eu merg mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: Mă tem de tradare... Trahanache: Cum de trădare? Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit cevacumva... Farfuridi: Ceva-cumva
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
personaj pus în relații și fixat într-o epocă. Repetiția unui cuvânt, a unei asociații verbale rezumă tipuri, caractere. „Ambițul” sau „ onoarea de familist”, asociate cu gestul de mângâiere a „favuritelor” de către proprietar, rezumă profilul lui Jupân Dumitrache, iar „aveți puțintică răbdare” îl caracterizează pe Trahanache. „Renumerație după buget mică” rezumă tipul polițaiului Pristanda. Ticurile verbale nuanțează diferențele dintre personaje de același tip. Concentrate în cuvintele „rezon” și „curat”, formulele celor doi polițai, Ipingescu și Pristanda, fixează două raporturi deosebite: amiciția
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții noștri”; „rușine pentru acest început de secol, de trei ori rușine”; „România să fie bine și tot românul să prospere”; „iubesc trădarea, dar urăsc pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Liliana? Ei bine, ea era altfel. Rememorând întâmplările mai recente, ca și pe cele mai vechi, Teodor nu și-o amintea, totuși, adoptând vreodată aerul acela de superioritate al mătușii Magdalena și al celorlalte surori ale ei. Micuță și neînsemnată, puțintică la trup, din ce în ce mai adusă de spate o dată cu anii, cu mersul ei legănat, simplă și firească la vorbă, Tiberiu putea să înțeleagă de ce maică-sa îl îmbia odinioară să meargă împreună în vizită la mătușa Zumi. AFACERI DE FAMILIE Ceasul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe care-l poseda. Spre deliciul întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu erau puțintei nici aceia pe care-i apucase frica. Pe unii, mai pe margini,îi cuprinsese mila și compătimirea. Dar, nici un elev, nici o elevă, nu intervenea, pentru a stinge, ori, măcar, pentru a aplana, cât de cât, conflictul. Recreația trecu repede.Bătaia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se făcea nici în cel mai negru stalinism. De asemenea, bugetarul care va participa la acțiuni de protest, sau va activa în diferite acțiuni sindicale, va putea fi concediat fără preaviz. Așa că de ce nu m-aș bucura și eu acum puțintel, fiindcă la liceu, nici nu mai aveam loc în cancelarie de atâția adepți ai „democrației” portocalii. Păcat că fiică-mea și ginerele meu sunt tot profesori, dar pentru majoritatea acelor tâmpiți cu carte, numiți acum parcă în derâdere profesori, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine, pentru urechile soacră-mi poate, dar mulți ar adormi citind, până să ajung eu la întâmplările minunate de la Niceea, unde arhiereul Nicolaie, cel blând și mare iubitor de oameni, fără măcar să consume ceva plante etnobotanice, sau măcar să fi gustat puțintel din ceapa ciorii, i-a sărit pe loc țandăra și a tăbărât așa deodată cu sfântu-i retevei, sfințit la biserica-i proprie peste un alt deputat de la acest Sfânt Sinod, un amărăștean mai famelic, numit Arie care nu făcuse nici
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vouă? le spune făcînd fețe-fețe, nu despre asta e vorba, adică e și una, și alta, încearcă să le explice, dar își dă seama că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
schimbă brusc tonul, numai cu fermitate și voce stăpînită te poți impune. Delfinașule, vă înșelați amarnic, știu că e greu de crezut, dar fiecare naș își are nașul, o să vă convingeți voi singure de treaba asta, numai să mai aveți puțintică răbdare, o fi Roja fiu de mahăr, dar convingerile lui sînt exact pe dos, începe să le explice, adică numai din interiorul sistemului se poate face ceva. Și s a găsit tocmai el să facă pe eroul, intervine cu aceeași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a mers de minune. — Zi-i mai departe. Cum ai convins-o? Ce i-ai spus? întrebă Timișoara. Nu cumva i-ai băgat în cap tot felul de gogomănii? — N-aveam altă variantă, i-am descris aceeași situație, doar că puțintel modificată, văzută din alt punct de vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scutura de tot ceea ce nu-mi place și de-a pune în aplicare ceea ce îmi. Când colo, în loc să mă scutur, m-am trezit rostind în gând o rugăciune. - "Dă-mi Doamne, niște caaafea! Dă-mi și mie, Doamne, puțintică cafea", m-a parodiat zeflemitoare intrusa și-a ușchit-o, în antreu, după niște cești. Nu mă pierd ușor. Nu m-am pierdut ușor. M-am comportat precum un bătrân dinozaur, care, după ce-i zbori capul, continuă să mai alerge
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să fie locul Unde mi s-au aprins focul. Căci un cântec cât de mândru Ce cu glasul se-mpreună - El din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceilalți - menajera și nepoata. Era și un secretar? — Roger Sansom, da. Un ins cumsecade, lucra cu ei de niște ani - le era aproape ca un fiu. Unde au fost găsiți? — La etajul Întîi. Fiecare În dormitorul lui. — Și nu-i puțintel cam ciudat? Incendiul s-a declanșat la parter. Te-ai fi așteptat din partea lor să sară pe ferestre. Nu-i așa mare Înălțime. — Ferestrele erau Închise. Era aer condiționat În toată casa. (Hennessy Încercă să mă conducă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
profesioniști care-și făceau treaba În Borneo, undeva prin nord, executau niște așa-ziși bandiți. Nasol de tot, dar Într-un fel eu... — ...Știi cum e? Nu prea. (Încetini ca să-și ofere timp să mă privească.) Cabrera avea dreptate - ești puțintel euforic. Ești destul de tare ca să vizitezi casa Hollinger? — Paula, nu te mai juca de-a șefa clasei. Cazul ăsta e pe cale să se rezolve, simt eu asta. Și cred că simte și Cabrera. Simte c-o s-ajungi să fii omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra empiricilor lor exegeți, prin simplul fapt că și unii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lasă Că sunt prea frumoasă; Toate fetele îmi vin La umbra de pin, Dar pe mine nu mă lasă Că mă teme - acasă. {EminescuOpVI 159} D. DOINE DE DOR 69 Bădișor depărtișor Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el. 70 Leliță de la pripor, Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el! 71 Vai, bădiță, dor ți-o fi, N-am prin cine tăinui: Doar pe lună Voie bună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lasă Că mă teme - acasă. {EminescuOpVI 159} D. DOINE DE DOR 69 Bădișor depărtișor Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el. 70 Leliță de la pripor, Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el! 71 Vai, bădiță, dor ți-o fi, N-am prin cine tăinui: Doar pe lună Voie bună Și pe stele Multă jele Și pe vânt Câte - un cuvânt 72 Cine n-are dor pe vale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sărută până mor; La fântâna lui Novac Se - ntîlnește drag cu drag, Se sărută până zac. 80 - Flori ca și înaltul vad, Mult bade te-am așteptat, Dac - am văzut că nu vii Pus-am dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvălii. Puțintel am așteptat Frumos vis, bade, -am visat, 161 {EminescuOpVI 162} Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă-n două. - Minți, mândruță, minți tu bine, Nu-i ruptă năframa mea Ci-i ruptă inima ta, Că te temi că te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în cărare Și-ntîlnește o fată mare. - Fată mare pricepută Pentru dragoste făcută, Eu ți-am spus, fată, ți-am spus, 259 {EminescuOpVI 260} 10 Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, 5 Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]