434 matches
-
de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută civilă, Bleichert? mă întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Serafim. Astfel încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aparțineau și surorile Stamatescu. Acum însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o vreme să facă târguielile dintre puii putreziți ai vecinei, până ce doamna Andronache se va hotărî să-și arunce la pubelă întregul stoc, înverzit de stârvuri. Cocondy trebuind deci să se aprovizioneze, mai curând, de la doamna Belisarie și limitîndu-se la a o sprijini pe doamna Andronache prin mici împrumuturi. Patricia afirmă că plătise energia electrică pe acest trimestru. Patricia spuse că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doua gospodări, cămăruța din mijloc. Dar, pentru a străbate pentru primași dată calea până acolo, trebuia întîi să intri în hol, să te descalți, apoi să te întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest fel va fi ferit de mizerie și luat în condiții bune de unul din cei pentru care scotocitul prin gunoaie era singura sursă de supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână, agățat cu mâinile de marginea fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Ce fac? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și eu? BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau să las în urmă toate astea, de ce l-am încurajat pe Tom să intre în discuția asta pe teme imobiliare cu Stanley Chowder? Ca să-i fac o plăcere lui Tom, cred. Ca să-i arăt că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă..." Tata, față destinsă. Stilatul șef a terminat benzina: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă..." Tata, față destinsă. Stilatul șef a terminat benzina: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Salvarea tot de la băiatul deștept vine: Știți, noi stăm mai pe la periferie. Uneori nu vin băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia pe toate fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu cruzime, iar acum se îndepărta în grabă de locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau de la inaugurare! Atâția, domnule, și, nici unul, să nu ia în seamă strigătul de ajutor, al muribundei de lângă pubelă! Lume nesimțită; lume nesimțitoare! Mai rău, poate, desigur, da, mai rău! Asta-i lume-n care trăim! Asta-i lumea noastră! Ajungând în dreptul porții dincolo de care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca un blestem de mare.Tatăl său, din poartă, beat și dușmănos, îl întâmpină cu întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei opri o mașină. A unei instituții din județul Dezordinea Publică. Coborâră câteva persoane în uniformă. Una i se adresă tatălui: dumneata ești Bichinez Dumitru? Da. ți-ai ucis nevasta, colo, la pubelele parcului. Da, am ucis o. Ei, și? De ce ai făcut asta? Pentru că asta am vrut să fac. De mult i-am pus gând rău. și, dacă acum i a venit sorocu’, gata, gându’ s-a făcut faptă, și așa va
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru că știe că ea a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a anihilat Într-atît demnitatea Încît nu mai există riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
persoane singure; destule femei singure, În jur de patruzeci de ani. Din loc În loc, prinse de arbori, erau pancarte pe care scria „RESPECT RECIPROC”; se apropie de una din ele. Sub inscripție, o cutie plină ochi cu prezervative. Dedesubt, o pubelă albă din plastic. Bruno o deschise apăsând pedala, apoi lumină cu lanterna: erau mai ales cutii de bere, dar și câteva prezervative folosite. E bine, Își zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]