1,291,347 matches
-
Dostoievski?" Într-adevăr, impactul romancierului rus în Japonia a fost/este excepțional. Receptarea lui acoperă nu numai teritoriul literaturii și artei, ci întregul domeniu al civilizației, al mentalităților chiar. Pe tema respectivă există, se pare, cinci cărți, numai K. Nakamura publicînd șase volume, printre care Dostoievski - nașterea scriitorului (1979), Dicționarul personajelor lui Dostoievski (1990), Necunoscutul Dostoievski (1993). Cea de a șaptea lucrare a apărut în limba rusă, sub titlul Ciuvstvo jizni i smerti u Dostoievskogo ( Sentimentul vieții și morții la Dostoievski
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
văd ei chestiunea dosarelor de securitate. După ce-o să vă treacă efectele șocului, veți constata că până și infima minoritate a "lucizilor" nu înțeleg de ce-ar trebui acționat pentru a schimba situația de fapt. "Ce câștig eu dacă se publică numele torționarilor?" - iată întrebarea-tip a românului "care se mulțumește cu puțin". Dacă în legea deconspirării Securității s-ar fi menționat că la fiecare bestie dată în vileag cetățeanul ar primi o juma' de votcă, fiți siguri că n-ar
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
indicațiile academice și să continue a scrie sînt (din lat. sint, 3 pl. conj. prez.) și mînă etc. Al. Rosetti a scris chiar o critică amănunțită împotriva ortografiei Pușcariu (deși Al. Rosetti nu era în Academie). Iorgu Iordan, la Iași, publica articole și edita reviste științifice (Buletinul "Al. Philippide") în același mod: ignorînd. Bineînțeles, aceștia aveau un temei istoric-filologic. Din "Moldo-Valahia", ușor indiferentă la străduințele transilvănene de afirmare a "naționalității" latine a Daco-Romanilor (termen pus în circulație de Școala Ardeleană) - ideea
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
a spus că ar fi modificat chiar pronunțarea limbii române! Erau, adică, unii (bineînțeles, trecuți prin școală îndelungată) care pronunțau suntem. Și totuși! Puțini știau că împotriva ortografiei Pușcariu se ridicaseră lingviști de primă însemnătate. Mai întîi, Al. Rosetti, care publică și articolul Observații asupra ortografiei Academiei Române (1932), Revista istorică română, București, vol. II, p. 354-368. O. Densusianu continuă a scrie cu î în toate pozițiile de cuvînt, iar, la Iași, Al. Philippide, G. Ibrăileanu și Iorgu Iordan ignorau cu seninătate
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare (unii dintre ei participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu merită a fi schimbată" (p. 539). Tot pe atunci interveneam și noi, în paginile acestei reviste. Bineînțeles, în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
cultivîndu-i lexicul și structurile. 1) Poate că a venit timpul în care viața și activitatea lui Emil Petrovici (1899-1968) să fie luate în considerație într-o actuală, obiectivă, lectură. 2) În ceea ce ne privește, articolele noastre trecînd, pentru a fi publicate, prin mai multe transcrieri, nu li s-a putut respecta ortografia în care au fost scrise.
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
în tranziție s-au aflat preț de o oră față în față cu două manechine intelectuale, pentru care pînă și răposata Academie "Șt. Gheorghiu" avea baremuri de neatins. Miezul problemei, l-a formulat dl. Pleșu: de ce, atunci cînd CNSAS a publicat listele colaboratorilor fostei Securități, nimeni de la SRI ori din Comisiile de control ale Parlamentului n-a ridicat nici o obiecție, nici procedurală, nici de fond, iar acum, cînd e vorba de listele ofițerilor înșiși, SRI și Comisiile crează dificultăți nenumărate, amînă
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
al istoriei, politician și jurnalist, editor, conducător al opoziției sub dictatura lui Primo de Rivera (1923-1936), mai târziu guvernator civil al Madridului, ceea ce l-a obligat să părăsească Spania la izbucnirea războiului civil, petrecând ani mulți în exil, și-a publicat volumul de teorie socială Revolta Maselor în 1930. Europa trecea deja printr-un prim val de nămol fără chipuri, acel val în care, cum se spunea în Statele Unite, "to be different is to be indecent." Tot ceea ce ar fi putut
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
pentru a accede la acea liberă singularitate pe care prezentul se încăpățînează să o nege, dar pe care literatura, în operele ei cele mai pure, o regăsește cu încîntare". Quignard par lui-même i "Lire" și "Magazine littéraire" din septembrie au publicat ample convorbiri cu cel care, spărgînd tiparele genurilor și încercînd o recucerire etimologică a limbii, se distinge strălucitor din avalanșa celor 700 de romane franceze și străine ce au invadat odată cu toamna librăriile din Franța. În interviul luat de Catherine
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
critic, poet, traducător, Ion Frunzetti a scris în ziarele vremii, în perioada 1938-1985, articole, eseuri și analize, reflecții pe marginea artei, literaturii sau a temelor filosofiei și moralei. Volumul Disparate, apărut la Editura Meridiane, al patrulea din seria restituirii scrierilor publicate în periodice, grupează tocmai aceste articole pe teme diverse, fragmente ordonate tematic, nu cronologic. Dincolo de subiectele mișcătoare ale scrisului săptămînal, ale cronicilor de carte sau de artă, devin astfel vizibile cîteva teme: cultura ("numai stabilitatea axiomelor permite cultura" scrie într-
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat în 1937), literatura este și ea vinovată: de izolare, într-un elitism păgubos, în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii se satisface [...] cu străluciri de a doua mînă", refuzîn-du-le astfel participarea la valorile extreme. în texte se perindă, în
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
îndoială, Lemnul Crucii unde este vorba despre originea lemnelor din care au fost cioplite cele trei cruci (a lui Isus și a celor trei tâlhari) și peripețiile lor până la ajungerea în Ierusalim. În urmă cu doi ani, România literară a publicat o poveste a lui Paulo Coelho despre exact același lucru, semn că apocriful a cunoscut o răspândire mai mare decât ne-am fi închipuit. Legenda este splendidă. De pildă, lemnul crucii pe care a fost răstignit Isus a fost adus
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
savoarea celor mai rafinați degustători de esențe lexicale vechi: bună vreare (bunăvoință), iuboste (iubire), nicidănăoară (niciodată), a vâna giuruința (a obține promisiunea), căruntețe (păr cărunt), adin-sineși (în sinea lor) ș.a. Dincolo de toate acestea, un lucru merită toată considerația noastră: textele publicate după cele mai vechi versiuni românești (multe din ele inedite) sunt însoțite de ample studii menite să clarifice delicatele și numeroasele aspecte de ordin filologic și lingvistic. Pentru munca de cercetare, colectivul de specialiști de la institut merită toată lauda.
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
de reportaj sau portret mai mult sau mai puțin autocreat și impus lumii cititoare, dar rezistent. În 2002 a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii un volum de proză scurtă a lui Marius Tupan, redactor-șef la Luceafărul. Autorul a mai publicat în 1974 și în 1978 două cărți, numite Mezareea și Noaptea muzicanților, primite bine de critică. Substanța celor mai multe texte este o mitologie rurală ciudată, neguroasă, populată de duhuri, șerpi și paparude, localizată de Marian Popa în zona Severinului. Artistic, textele
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în limbă de normă, nu de legalitate. Al. Graur a publicat pe vremuri un succint Îndreptar în care atrăgea atenția asupra rostirii greșite a unor cuvinte: se spune municipiu, nu muncipíu. Dincolo de aluzia la felul cum rostea cuvîntul Ceaușescu însuși, Graur nu-și făcea iluzia că poate obliga pe tot vorbitorul
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
cînd se vorbește tot mai insistent de un posibil tandem Stolojan-Băsescu pentru viitoarele alegeri. Dezvăluirile și judecățile lui Radu Vasile și Răsvan Popescu pun într-o lumină proastă guvernarea din perioada 1996-2000. Pe alocuri gestul de a le scrie și publica frizează lipsa de responsabilitate și moralitate. Cel puțin cartea lui Radu Vasile este spovedania unui învins. A unui om care a atins o culme nesperată, care a cunoscut lingușirea oamenilor și reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
1981, va preda mai ales literatură, filozofie și studii culturale la Universitatea din Montreal (1981-1986) apoi la universități din Statele Unite: Santa Cruz, California (1986-1989) și Princeton (1989-1999). Actualmente este profesor, șef de Departament, la Universitatea din Chicago. Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de visul structuralist, reprezintă, pînă astăzi, una dintre foarte puținele tentative reușite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
asemănător există. O anumită politețe ceremonioasă, o plăcere evidentă în a cita autorități cunoscute, un anumit mod de a face aluzii la idei la modă. Să mai rămînem puțin la comparații de acest tip, pentru că atît biografia cît și cărțile publicate de Dvs. o permit, aș spune chiar că o cer: ce înseamnă să scoți o carte în SUA, în Franța și în România ? Nu-mi dau bine seama cum stau lucrurile acum în România, dar în Statele Unite e destul de greu
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Dvs. o permit, aș spune chiar că o cer: ce înseamnă să scoți o carte în SUA, în Franța și în România ? Nu-mi dau bine seama cum stau lucrurile acum în România, dar în Statele Unite e destul de greu să publici o carte. Editorii cumpănesc vreme îndelungată decizia, cer referate specialiștilor din domeniul cărții, propun modificări. Rezultatul este că la apariție, lucrarea este de obicei mai bună, pentru că autorul a perfecționat-o la sugestia evaluatorilor ei. De pildă, forma finală a
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
1970, fiind în Canada, am primit o scrisoare adresată Doamnei Toma Pavel, în care mi se spunea: "Stimată Doamnă Toma Pavel, sunteți o profesoară canadiană mult apreciată. Vă rugăm să ne trimiteți biografia dvs. și o fotografie pentru a le publica în Dicționarul femeilor din învățămîntul canadian". Evident, organizatorii dicționarului cu pricina credeau că Toma este un nume de fată. Ca să evit această confuzie, am început să semnez Thomas. Pentru că între cititorii revistei noastre se află mulți studenți (unii au fost
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
perspectiva cuprinderii scrisului de după 9 august 1944, dată a rupturii fizice de țară, nu și spirituale. Tot ce a scris, a scris românește. Până și înainte de a pleca, i-a încredințat lui Ion Vinea o scrisoare, îngăduindu-i să o publice după semnarea armistițiului. Prin cele de mai sus, am încercat să schițez o introducere pentru cea de a doua pistă. Apropiații lui din exil susțin că perioada primei sale poposiri pe pământ străin, în Spania, la San Sebastian, Palma de
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
posibile atât în manuscrise, cât și în ultimele lucrări inedite, problema receptării fiind mereu în atenția editorului. Deși proiectul ediției prevede eliminarea textelor deja apărute, atent la volume, editorul pierde din vedere controlarea paginilor revistei "Jurnalul literar", unde au fost publicate, după "Carpații", Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu și după "Curierul Românesc", Cazul Noica, în două părți, din care partea a II-a reproduce integral textul publicației din exil, dar partea I - fragmentar - cu titlul Despre un vestitor al generației care
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
și constante simbolice, culminează dramatic în "textele militantului politic". Aici își găsește locul acel Memorandum adresat reprezentanților Statelor Unite, Marii Britanii și Franței, redactat de căpitanul în rezervă Pamfil Șeicaru și aprobat de asociația foștilor combatanți, scris și expediat în iulie 1949, publicat în "Almanahul Pribegilor Români" de la Paris, după care este reprodus. Nevoile "restaurării suveranității naționale" sunt exprimate în 9 puncte, de fapt, imperative ale poporului român "amenințat în existența sa". Publicat pentru prima oară în "Curentul" de la München, după care este
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
de asociația foștilor combatanți, scris și expediat în iulie 1949, publicat în "Almanahul Pribegilor Români" de la Paris, după care este reprodus. Nevoile "restaurării suveranității naționale" sunt exprimate în 9 puncte, de fapt, imperative ale poporului român "amenințat în existența sa". Publicat pentru prima oară în "Curentul" de la München, după care este reprodus (Victor Frunză trimite în Notă și la lucrarea O istorie a exilului românesc de Vasile C. Dumitrescu), acest document politic are și o a doua componentă, un Memoriu adresat
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
pe micul ecran. Partea proastă este că aceste emisiuni, adesea bine concepute, dinamice, interesante, continuă a fi, nu blocate, dar îngreunate de o mentalitate greșită. Întîi și întîi, ele sînt deobicei programate la ore tîrzii din noapte. România literară a publicat în anii trecuți un editorial al directorului ei care se intitula Cultura de la miezul nopții. Nu s-a schimbat nimic în privința predilecției șefilor de televiziuni pentru orele nocturne destinate culturii. La originea preferinței stă deobicei teama de rating. Noaptea, cine
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]