466 matches
-
Întâmplarea de aseară n-o să-mi vicieze expunerea. Fiindcă o astfel de emoție nu ar avea nici o legătură cu Începuturile noastre. Le-ar parazita. Ar stâlci bunăvoința, naivitatea controlată, enutuziasmul care ne-au unit, ar Încrâncena o revoltă altfel destul de pudică, Începută ca literatură. Fiindcă Celebrul Animal atâta a fost, la Început: o simplă inițiativă literară, născută din dorința unor prieteni de a produce și expune artă altfel decât Înghesuindu-se În volume, personale ori colective, ori agățându-se pe simeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tuburi de vopsea, să facem grafitti? Că tot cam pe-acolo suntem. * Cașiș avea din nou dreptate. Erau deja Într-un impas: pudoarea și În același timp orgoliul Îi Împiedicau să se mărginească la atât. Unii dintre ei erau prea pudici ca să se expună cu atât de puțin. Iar alții prea mândri, dacă nu de ceea ce scriau, măcar de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem face mai mult. Și am făcut, Într-adevăr. Mult mai mult. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în cazul personajului inventat, DJ Astin. E mult și inutil pentru precizia montării. Ce mi se pare extraordinar în continuare este lucrul cu actorii. Și toți sînt buni, buni de tot. Sînt scene crude, complicate, la vedere, sub nasul nostru pudic sau nu, în care nesiguranța sau ezitarea interpretării pot dinamita convenția spectacolului. Mărturisesc de-a dreptul că actorii tineri, tineri, m-au surprins foarte tare. Și că inexactitățile lor aproape nu contează față de reușita fiecăruia și a tuturor, împreună. După
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
atât de firesc... Firescul ăsta era ea, vocea ei sfidătoare, ochii ei care străluceau ca un diamant verde, surâsul ei adresat altuia... Se așeză pe canapea și își acoperi bine genunchii cu rochia ca pentru a-i feri, ca o pudică fată, de niște priviri concupiscente. Acei genunchi nu mai erau ai mei, altcineva va avea de-aici înainte dseptul să se uite la ei și să-i mângâie. Își puse bărbia în palmă și cotul pe picior. "Te-ai gândit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspunsul la reacția catecolaminică de stres se poate solda cu leziuni organice, precum accidentul cardio-vascular, în cazul unui puseu hipertensiv, provocat de stres. Modificările vasomotorii în diverse teritorii, apărute sub efectul stresului psihic, pot fi apreciate direct, prin observație, eritemul pudic, paloarea din stările de spaimă, groaza, crizele vasospastice de tip Raynaud, sau dimpotrivă, aspectul de „roșu de mânie”. Este clasică reacția catecolaminică de stres, care generează „reacția hipertensivă” chiar și la subiecții normali, iar la cei hipertensivi reacția este semnificativ
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
Indiferent dacă era o femeie care citise multe poeme, cum presupunea Evgheni Pavlovici, sau dacă era pur și simplu smintită, după convingerea prințului, dar această femeie, uneori cu apucături atât de cinice și impertinente, era în orice caz mult mai pudică în realitate, mult mai gingașă și mai încrezătoare decât și-ar fi putut închipui cineva. Ce-i drept, avea multe trăiri livrești, era visătoare, închisă în sine, avea înclinații spre fantastic, însă acestea erau puternice și profunde... Prințul înțelegea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât manifestări de conduită specifice unei societăți tradiționale, confruntată cu primele semne ale modernității fără a fi prea bine echipată pentru această Întâlnire. Imaginea unei ierarhii greco-catolice atinsă de corupție morală nu concordă cu cea transmisă de o istoriografie partizană, pudică și edulcorantă. Sursele istorice o legitimează Însă din plin. Concubinajul, scandalurile și chefurile practicate de preoți „uniți” sunt menționate extrem de frecvent și fără reticențe În paginile ferite ale corespondenței private, transpar uneori până la nivelul documentelor oficiale, În sancțiunile și circularele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
valuri (figura 98) se bazează pe contrapunctul dintre sânii proeminenți și brațele care înlănțuie capul. Această antiteză a destinderii și contracției, a expunerii și reținerii caracterizează imaginea femeii ca ispititoare în artele Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care și-l dezvăluie are încă ecouri în secolul al XIX-lea în gestul hotărât al Olimpiei lui Manet - un vector contractor, centripet, opunându-se expunerii ostentative a corpului. Ne referim iarăși la cele două
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a profesorului penru a-și justifica revolta. Astfel apare o creștere a diferitelor forme de violență școlară. 2. Examenul de conștiință dureză de la caz la caz Între 1-3 ani, apoi se atenuiază, dispărând Între 16-17 ani. Urmeză epoca sensibilă și pudică a Închiderii În sine. Adolescentul caută să-și cunoască propriul personaj transformat. 3. Perioada de exaltare și afirmare constituie o reacție Împotriva sterilelor lui visări de odinioră. Constrângerea este cu atât mai greu suportabilă , cu cât cel ce devine obiectul
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
al relațiilor umane. Cum să nu înțelegi că, în acest univers vulnerabil, tot ce-i uman, și nu-i decât atât, capătă un sens mai arzător? Chipuri încordate, fraternitate amenințată și prietenia între bărbați, atât de puternică și atât de pudică, iată adevăratele bogății, de vreme ce sunt pieritoare. În mijlocul lor, spiritul își simte cel mai bine puterile și limitele. Adică eficacitatea. S-a vorbit de geniu. Dar geniul e un cuvânt prea vag; eu îi prefer inteligența. Ea poate fi măreață. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
documentare care, începând din anii 1989-1991, autorizează un acces tot mai larg la arhivele* regimurilor comuniste și ale partidelor, cât și publicării în 1977 a Cărții negre a comunismului, care a contribuit la căderea tabuului constând în aruncarea unui văl pudic peste dimensiunea criminală a comunismului marxist-leninist. în felul acesta, abordarea critică a comunismului este tot mai puțin subiectivă și se bazează pe o istoriografie documentată care nu face decât să confirme necesitatea și pertinența interogațiilor filosofice asupra comunismului secolului XX
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dacă ea / ei nu apar la TV. Unele televiziuni comerciale valahe (aproape toate, ce să ne mai ascundem după deget) joacă rolul curvelor (eram gata să-mi cer scuze pentru acest cuvânt greu, care mi-a intrat în vocabularul meu pudic abia pe la 20 de ani, însă mi-am adus aminte că trăiesc totuși în România în anul 2006). Oricine are suficient de mulți bani poate trece pe acolo. Amuzantă este disperarea unora de a câștiga bani, în cazul acesta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unul dintre cele mai somptuoase „fotolii” ale „cămărilor” mele „de taină”. O „taină” falsă, se’nțelege, deoarece noi, scriitorii și poeții, se știe, avem insolența de a face din „viscerele noastre intime”, pe care alții le acoperă cu o tăcere pudică, o „marfă”, mai mult sau mai puțin bine croită, pe care ne grăbim să o etalăm pe rafturi publice, agrafată cu un preț comercial destul de piperat, dar având În plus și aroganța de a voi să „reprezinte” sau să vorbească
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În Înțelepți de salon precum un La Rochefoucault. Dar, dacă e să continuăm această comparație, pe alocuri un pic forțată, dar nu total neadevărată cu Nietzsche, vom spune că și filozoful sau eseistul nostru (sau poetul nostru mascat și enorm pudic!Ă, Cioran, se poate Înscrie Într-un uriaș trop, Într-o metaforă unică; și aceasta, dacă e adevărată, ar explica, cel puțin din punctul meu de vedere, nu numai toate contradicțiile sale de gândire, dar și „teribilismele” sale, actele sale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și culturale. Dacă mai adăugăm și tulburările de creștere, descoperirea erosului și a legilor de integrare într-un grup social, avem un portret-robot al artistului la tinerețe: curios, avid de informații, cald, senzual, dar cu mișcările retractile ale unei mimosa pudica, sinistru uneori în prejudecăți ("inferioritatea intelectuală a femeii vine din nedesprinderea de mistic. De ce nu reușește socialismul să scoată din femei credința?" 99, p. 22) și cu o mult prea mare bună-credință față de înțelepciunea cuprinsă în cărți. Nu scapă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
feminitate, "verdele crud și pur al ochilor ei", prezență interpretată ca semn al Divinității și reper luminos pe drumul căutării de Sine. Povestea de dragoste este relatată fragmentar, reținut, dar asta nu-i diminuează cu nimic intensitatea și semnificațiile. Tăcerea pudică a naratorului (implicat) o înnobilează, iar comentariile sobre, lipsite de patetism, o fac mai viabilă, deși e de presupus că îngrijitorul ediției a avut un rol în această privință (Lina Codreanu). Planul social-politic îl deprimă și luciditatea, prezentă chiar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în contra crâșmarilor acelora literari din sânul nostru, care vând mai cu seamă tinerimii noastre alcoholul literar, mai rău și mai periculos ca alcoholul." Aceeași tinerime greșește amarnic îndeletnicindu-se "cu cetirea lui Eminescu, în detrimentul dezvoltării ei intelectuale, estetice și morale." Pudicul canonic de la Blaj este de-a dreptul oripilat de licențiozitatea... "Luceafărului": "Călin (...) vede o fată durmind după un perete de "țesătură de păingin". Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune cum fetei îi e desprinsă haina, cum "i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
societățile moderne) acesta a început, inevitabil, să se manifeste, într-un grad mai mare sau mai mic, prin intermediul vestimentației. Oricum, hainele sunt, cu precădere, ambivalente, prin faptul că acoperă corpul și astfel ajută la inhibarea tendințelor pe care le numim "pudice" și, în același timp, oferă mijloace pentru o nouă și înaltă gratificare a exhibiționismului la un nou nivel" (apud M. Carter 2005, 91). [...] consider că nicăieri ambivalența nu este atât de puternică și de o atât de mare importanță decât
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a Fecioarei Maria, alăturată unei fotografii a Părintelui Arsenie Boca, semn al identității pelerine a întregului agregat pe roți. După bune și loiale servicii în slujba unei Europe gentrificate, dar încă perfect capabile să ofere loisir bătrânilor din dotare (numiți, pudic, „seniori”), obosita carcasă pe roți își dă duhul încet, cu trei milioane de kilometri la bord, aici, în extremitatea de est a Europei, transportând tot bătrâni, dar nu spre oaze turistice exotice, ci spre „insule spirituale”, așa cum este aceasta de la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care nu se sfiesc să afirme că autorul Demonilor și al Fraților Karamazov ar fi un scriitor depășit, cu care nu merită să-ți mai pierzi vremea. Dar, cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc ce figură făcea pudicul Raicu în fața scrisorilor lui șocante, la care nu i-a răspuns niciodată. Deși seamănă atât de bine cu Gogol, așa cum au constatat și Valeriu Cristea și Brumaru, îmi place să cred că el nu ar fi spus, asemenea marelui prozator
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Traiul aici este "smârc" și "amar", e, de fapt, o lume de carton; nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie pudic, la paltoane" (Trotuarul din memorie), dar și prin reducerea orașului (căci spațiul citadin este definitoriu pentru lirica acestei generații) la imaginea construită prin cuvinte: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până la ziuă a ars într-o ladă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refăcându-i semnificația, alegoria univers uman-natură e transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
l-am scuipat." (Noi doi). Un text precum Apele mari prezintă și el o lume ciudată, reflectând ca într-un fel de mise en abîme structura de adâncime a poeziei: "Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se-nclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Modernismul, observa Mircea Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]