441 matches
-
inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau la loc (atîta doar că amorțite), abia atunci taximetristul săltîndu-se într-un cot, o identifică pe gazda sa, Maria C. Nicolici, întinsă de-a curmezișul patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jucărie de lemn pentru Îmbunătățit aptitudinile. Încălțări/școli/Învățat să citească Emily. Sunat mama, Jill Cooper-Clark, răspuns la telefonul surorii NEAPĂRAT - de ce părea Julie așa șucărită pe mine? Ultima din Londra care nu a văzut noul superfilm - Tigru magic, dragon pufăind? Vacanța de la mijlocul trimestrului când/ce? Invitat prieteni la prânz duminică. Cumpărat semințe de pin și busuioc ca să fac pesto, curs gătit pentru petreceri (al lui Leith sau ceva asemănător). Broșuri vacanță de vară. Cumpărat mingiuță pentru Jesus. Ofertă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul pe care Îl Învățase de la fete, se rostogolea la pământ și rămânea nemișcat până ce conu’ Bazil se dezunfla și pufăind un... „lașul” se Îndrepta victorios spre iubitele sale proaste că așa Îi spunea Mamaia, Didiței: Fa, ce să mă mai fac cu tine că ești proastă ca o curcă, vai! am avut două fete ca două flori... De cealaltă fată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
niciodată. — Te bazezi pe asta? se miră Sharoudi. Sunt lucruri despre care nu vorbești, uneori. Și pe mine, dacă m-ar întreba un anchetator dacă soției mele îi plac țigările, aș răspunde la fel, deși, când e doar cu mine, pufăie narghilea, fiindcă îi face plăcere... Suntem în țara vieților duble, ai uitat? Nu vorbim niciodată deschis despre noi, despre bucuriile ori slăbiciunile noastre. Și acum, nu te uiți la ce facem? Mergem pe dibuite, după toți anii ăștia, atât de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Harry, unde stătea întinsă pe deasupra așternuturilor, cu brațele desfăcute, îmbrăcată și cu gura deschisă, fârnâind ușor în noaptea caldă newyorkeză; Tom și Rufus erau în living, stând în fotolii și fumând. Tom trăgea gânditor de Camelul cu filtru. Rufus, care pufăia ceva ce semăna a iarbă, părea puțin amețit. Drogat sau nu, s-a exprimat foarte clar după ce le-am citit testamentul lui Harry. Era hotărât și, orice a făcut sau a spus, Tom nu a reușit să îl clintească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apă, totul însumând cincisprezece douăzeci de minute cel mult, timp în care s-a stabilit și un echilibru relativ între călătorii care au urcat recent și cei cu vechime mai mare, după toate acestea, locomotiva a început să se miște pufăind și șuierând, bucuroasă că a lăsat în urmă mahalalele nu prea arătoase ale Râmnicului. Pe măsură ce aceasta înainta, optimismul călătorilor creștea, iar cunoscătorii priveau prin ferestre, făceau pronosticuri și comentau diferitele aspecte ale agriculturii. Bidaru însă, contrar așteptărilor, amintindu-și cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
timp pentru lacrimi. Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în casă, măi Antoani
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț, nu mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
proaspăt, pe urechi. Cu greu se dezmetici, ca și cum abia s-ar fi dezlipit de un plan înclinat uns cu clei și își legă totuși, parcă în surdină, cuvintele: Ce să facă? Iozefina își privi soțul, mai întâi drept în ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De ce ați ținut atunci la clauza asta cu funcția de director? Cred că, În privința banilor, aș putea veni cu o cifră mai apropiată de a dumneavoastră dacă ați renunța la ea. — N-o vreau neapărat pentru mine, spuse domnul Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul. EL este pus cu piciorul în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe el, Mircea întreabă, fără a aștepta un răspuns: Deci, să-l fac zob? Da. Zi și noapte te ții de capul lui. Mă veți sprijini la o adică? Mirciulică, mă mai întrebi? Nu formăm noi doi o echipă? Mircea pufăie nervos și-i gata să mănînce jar, să verse sînge, să dea foc, să dărîme și să calce în picioare. O să fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noi doi o echipă? Mircea pufăie nervos și-i gata să mănînce jar, să verse sînge, să dea foc, să dărîme și să calce în picioare. O să fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]