437 matches
-
sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă... îmi răspunse cu o voce ciudată. Apoi adăugă: Cred că te cheamă cineva, și-mi arătă ghișeul. M-am întors și am văzut-o pe stewardesă uitându-se dezaprobator la mine. —Madame, pufăi înapoindu-mi cardul. Alors, regret, dar nu puteți pleca. Cardul v-a fost respins. Nu puteți încerca din nou? am întrebat-o nerăbdătoare. Non. Următorul, vă rog. Dintr-odată m-a încercat un sentiment de regret, mare regret, pentru supermodelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic! S a găsit oul s-o învețe pe găină! răbufni Georgiana, continuând să pufăie din țigară. Până la urmă, veni și înghețata Iuliei. Clara mai conversă puțin cu Georgiana, din nou doar despre prezent, consultându-și din când în când ceasul și așteptând ca pe jar ca Iulia să termine înghețata. Plăti ușurată nota, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plumb și alți slujitori ai democrației populare, venită, năprasnic, ca un crivăț, dinspre Răsărit, luptau, să modifice respectivele datini și năravuri. Nicanor mergea, seară de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la centru. Lui nu-i plăceau conferințele despre agricultură și despre belșugul nemăsurat al țăranilor sovietici, care viețuiau fericiți în Marea vecină și pretenă, undeva, mai la miazănoapte, de Marea Neagră (cum, tămădăii 'mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la 100 m, mai încolo, se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
degețel pe buze, să nu mai continue, după care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pildă, o piatră! conține Energie. Respectiva Energie este mai mare sau mai mică, funcție de masa corpului în discuție: ea va fi mai mare într-o ciclopică stâncă și mai mică în cazul unei pietricele... Profesorul se opri în demonstrație, pufăi de mai multe ori din lulea, apoi reluă discursul: Prin acest concept, vă îndemn să identificați atât o punere de problemă, precum și urmarea, soluționarea ei intrinsecă! Aceasta, fiindcă e vorba aici de relația echivalenței Masei și Energiei... În cuptorul lulelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a surprins cu o dotare mai mult decât insuficientă în privința echipamentului și armamentului modern, așa că a trebuit să ne lăsăm ocupați "într-un mod prietenesc" de nemți, singurii care ne-au garantat cu cinism ceea ce mai rămăsese din frontierele țării. Pufăie scurt din țigară, după care continuă: Rușii au reușit să respingă aripa sudică a frontului pe Tiligul și să traverseze Nistrul la nord de Chișinău. Pierderea Crimeei este o chestiune de săptămâni, poate câteva luni. Hitler a cerut sporirea efectivelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după ce strâng tăcuți mâna noului venit. Hm, mai degrabă o veche cunoștință. Parcă avizat, Iorgu, aflat până atunci la doi pași în spatele ofițerului de legătură rus angajat într-o conversație animată cu cei doi ofițeri superiori români, revine lângă el, pufăindu-și țigara. Îmi dau seama că apariția mea poate stârnește anumite amintiri legate de un limbaj să spunem nepotrivit între noi, la un anumit moment dat. Dar acum, toate aparțin de mult trecutului. Singura mea dorință este înfrângerea hidrei fasciste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici un motiv să tremure în pantaloni numai fiindcă ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un inel de aur, gravat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au dat drumul la călușei." Aha! Deci ăsta era mesajul! "Bine, tată, mergem", și mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați cu trăsuri cu patru locuri, iar ceva mai încolo scaune sburătoare, învîrtite de un motor vechi care pufăia și trosnea parcă ar fi tăiat lemne. Numai călușeii, ca pe vremuri, erau puși în mișcare de un cal, care alerga și el pe lângă cei din lemn, dând foarte des din cap și sfornăind vesel, ca și când și-ar fi dat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp foarte modern, eroul nu triumfă (eroii moderni acționează riscând și încheind printr-un eșec), numai că prin curtea gospodăriei erau doar câțiva oameni, președintele lipsea, iar motorul, ca să stârnească turbureală, trebuia întîi de toate să meargă. Ei, nu mergea, pufăia îngrozitor, tușea, exploda învăluindu-l pe erou într-un fum negru și înecăcios. Da, viața e un fum, dar merită să lupți cu ea și să învingi și mai ales să rămâi în această luptă cu conștiința curată. Asta era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum ceva împingea dinlăuntrul ființei sale... și expresia feței trecu de la neliniște la oroare. Burke luă un pahar de apă de pe noptieră și-l întinse. Ea îl respinse cu o mișcare bruscă a brațului. Jones sări din pat, mieunând și pufăind, cu părul zbârlit. Ghearele scrâniră pe podeaua de plastic și fugi. Ripley dus mâna la piept și spatele i se arcui. Începură convulsiile și senzația de sufocare. ― Cod albastru pentru patru sute cincisprezece! Cod albastru, patru unu cinci! striga meditehniciana spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
problema la care Gosseyn începuse să se gândească. Cum ar fi mai bine să procedeze cu băiatul? O privire aruncată împăratului îl făcu să observe ochii acestuia ieșiți în afară, cu fața foarte încordată. Era momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru și zgrunțuros al scoabei cu care am zgâriat mașina, calm, bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de poluat văzduhul, căci se lăsa iute la loc, în tihna drumului de țară. Camionul era lăsat într-o parte nu din cauza costișei, ci din pricină că pe acea parte era mai beteag pe la arcuri și șuruburi. Prin praful ridicat în trecere, pufăia un nor de fum care ieșea printr-o țeavă neagră ca și gura iadului. Motorul mornăia din toți rărunchii și te mirai cum de nu a curs încă tot uleiul din el, pentru că la fiecare metru parcurs lepăda cîte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i s-a cerut o țigară era fumător înrăit și lipsa țigărilor producea o adevărată panică. Cel care cerea fuma așa-zisele țigări "Cerșetorul" și lipsa acestora nu-l panica. Mergea din coleg în coleg și pînă la urmă tot pufăia măcar o țigară pe zi. Pe culoare erau și barosani cu țigări din belșug. Erau cei care erau deja profesori și făceau facultatea la f.f, adică la fără frecvență. Mai erau și cei care își pregăteau examenul de definitivat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ai drum lung, fetița tatii. Victor se așează pe bancheta din spate a mașinii și închide ochii pentru a parcurge în liniște amintirile vieții sale. Eh, fumam țigări din mătase de porumb învelită în pănușă uscată. Făceam asta în joacă. Pufăiau și ceilalți copii, de nebuni. Apoi au apărut țigările adevărate, furate de la tata. Doamne, și el a murit tot din cauza asta...Liceul, cu fumoarul în WC, facultatea, cu fumat pe săturate, armata și apoi profesor la un liceu. Toți fumam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tine. De haină îl tragi spre tine. Tu ești nebun? Pui pariu că vei ieși de la el cu CEC-ul pe care va fi scrisă suma indicată de tine? Nu te cred. Sînt psiholog, Constantin, și știu ce spun. Libanezul pufăie lacom, ronțăie niște bomboane mentolate și-mi aruncă la plecare: Îmi asum consecințele, dacă nu iese cum am spus, evident. Mă frămînt, mă sucesc și răsucesc și pornesc spre biroul lui Benichou. Pe drum întîlnesc un coleg din Timișoara, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîntă și un mic ventilator instalat pe bord îi răcorește. Merg spre bătrîna La Habana! Peisaje, cu palmieri imperiali, singuratici, cu mango plini de fructe, cu grădini pline cu arbuști încărcați cu fruta-bomba dau iluzia că zboară înspre înapoi. Mașina pufăie voinicește și la una din roți se aude "hoașca, hoașca" în ritmul învîrtirii. Un rulment la roata din spate, explică Raul. Nu l-am găsit încă... Se opresc la un "paladar" și servesc o cafea. Pentru copii se cumpără dulciuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prăfuiți, scrâșnind, înspăimântași, mânați și de uruitul mașinilor și tancurilor sovietice, care veneau din partea opusă și s-auzeau tot mai deslușit dinspre răsărit Eugen a reușit abia în gara Ungheni să-și facă loc pe acoperișul unui tren arhiticsit, care pufăia des și se târa spre interiorul țării. Când m-am văzut în mijlocul lor nota el părinții și-au făcut cruce! M-au îmbrățișat! Și-au răsuflat ușurați...!" Dar calvarul, pe care-l credea sfârșit deși atunci nu bănuia abia începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte-au mai rămas și uite-o legănându-se În scaunul-balansoar și pufăind ca o locomotivă din țigaretul ăsta dichisit de fildeș pe care-l Încarcă din cinci În cinci minute cu altă mărășească. Încă ai zice că a fost cândva ceva de capu’ ei, nu i s-au chircit trăsăturile, ci doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]